PANA MAI IERI ,

Azi cerul , pleoapele , le-a ridicat greoi
si ziua a venit posomorata ,
e trist , pustiu si pomi-s goi ,
e iarna-afara , iarna e in noi ...!

Pana mai ieri , covor de catifea
si florile de tei ,
cu pasii nostri , vesnic pe alei ,
cu maci in lan
si flori de trifoiata
si tineretea , ce-a plina de viata ...

Acum au inghetat si trandafirii ,
lacrima mea , e sloi pan"la pamant ,
caut un loc mai cald , la gura sobei
tot rascolind sa pun pe masa ,
viata ... si amintirile , pe rand ...!

silvia

VIOLONISTUL (negrupealb)

Acorduri de vioara
curg in valuri de ecou...
iar bezna noptii
le-nghite in al ei mister ,
din stea in stea
se-mprastie vestea in soapta
violonistul iara este singur
si canta de se-aude pan"la cer ...!

Pe- arcusul lui , aluneca tristetea,
tot murmurand
luna isi inchide pleoape...
fosnetul cald de vant , topeste norii
in lumina unei raze tremurande
obrazul de violonist , se vede,
plangand ...

Din cantecul de dor
curge iubirea...
pasii ei desculti, vin de pretutindeni,
culoarea ochilor...nu sting
buze arzand,
o lacrima se scurge  spre barbie...
iar lui, inima franta,
o mangaie o frunza aramie ...!

silvia

SUNTEM ATAT DE MICI ...!

Peste tot , lumea e la fel
doar limba-i diferenta dintre noi ,
pamantul e o scena
unde ne jucam rolul
ce se cheama viata ,
toti plangem cand ne doare...
si-avem acelea-si  zambete pe fata !

Cand ne cuprinde dorul
simtim cu toti la fel ,
suntem neputinciosi , cand Creatorul
ne cearta intr-un fel ...
cand timpul ne-ngenunche
suntem atat de mici ,
cu ochi-nlacrimati , privim in sus la El ...!

Nu mai suntem bogati ,
nu mai suntem nici lideri ,
nici imparati s-au printi
nu mai suntem ,
cand greul ne rapune
ingenunchem la ingeri ,
suntem atat de mici
si ne rugam la cer , cu plangeri ...!

silvia

AM AUZIT O STEA , (NEGRUPEALB)

Am patruns
in sufletul meu
sa descopar , cine sunt
si-am gasit trecutul , prezentul...
am gasit tot timpul acela ,
acesta
legat de viitor ,
durerile ce-au fost
si inca dor !

Vise ce stateau tolanite
si altele la rand ,
toate astea insemnind , viata
masurata de ani...
de anotimpuri ,
viata mea
ce ma condus spre dragoste
prin anotimp ,
prin timp, spre amintiri...

Si-am patruns , am patruns
pana ce am dat
de o mare dezamagire,
intr-un colt al inimii mele
se petrecea ceva ...
am vazut o stea 
ce cantand , plangea!

si-acum de-ai sti
ce se petrece in sufletul meu ...

silvia

LUMANARILE S-AU STINS ...!

Caut cuvinte ...
si parca nu mai am putere ,
dragostea piere ...!?
pe masa lumanarile s-au stins
noroc , ca traim alte vremuri
si becul sa aprins ...

Dar totusi vremurile-acelea
unde dragostea nu era la schimb ,
unde laptele nu era la cutie ,
unde nu priveam cu invidie
vila vecinului ...
nu anuntau , asa zisa ,
apocalipsa ...!

silvia

PAMANTUL ASTA ...!

In jocul asta de cuvinte
eu , ma aflu
si cantecul si vocea mea-s aici
si sufletul meu pustiit de dor ,
tristetile si fericirile ,
zambete largi , zambete mici ...

In jocul asta de cuvinte ,
tot ce mi-e scris pe inima
ti-am spus ,
sa stii ca-n ea eu am cuprins
cu drag pamantul
ce-i al meu ,
pamantul asta ce-ntr-o zi ,
a lui  , voi fi ...!?

silvia

LINISTEA CE-A ALBA ,

Printre nameti si sloiuri reci de ghiata
doar raul se taraste ca un sarpe ,
privirea mea i-aluneca pe spate
el curge limpede , tot mai departe...!

Nimic nu misca linistea ce-a alba
doar raul clipaceste cateodata ,
din cand in cand la ultima casuta
impinge vantul poarta dezlegata ...

Un musuroi de lana ici si colo
s-au strans cateii in a lor podoaba ,
privind la dansul fulgilor de nea
adorm chirciti , sub stratul de zapada ...!

silvia

TE TOT GANDESTI ...!?

Intreaga viata e o lupta
sa nu pierzi
alergi , te zbati , doresti ,
  pierzi s-au castigi , ori infloresti ...
tot timpu-ti pregatesti rolul de maine ,
in viata ta esti un actor , ce te grabesti ...!

Albumul tau e plin acum cu poze
cand erai mic , cand erai tanar si adult
si uite-acum , cum stai la gura sobei
te tot gindesti ,
ce repede-a trecut ...!?

Cateva poze inca mai incap
albumul meu se umple pan"la cap ...
e viata mea in el asemeni unui film ,
pe care va rula-ntr-o zi
genericul cu FIN .

silvia

SI VINE IARNA ...!

Azi , sa intors putin soarele
probabil c-a uitat sa-si ia o raza ,
la brat cu ea a plecat sus ,
fulgii de nea cad jucausi
din norii ce danseaza ...!

Perechi de ochi
sub stresini si cotete ,
m-ai mari , m-ai mici
in blanuri si in pene infoiate ...
nici fulgii la plimbare nu i-ar scoate ,
nici daramite soarele cu dinti .

Si vine iarna iar cu veselie
cotoiul meu da buzna mieunand
parca spunand ,
-ce-mi pasa mie ...
afara urla lupul ca iarna se intoarce ,
iar el la gura sobei
tot toarce si tot zace ...!

silvia

AZI ,

Pe scena 
care este viata
am fost actrita-n rolul principal,
cu dragoste 
cu patos si credinta ...
Candva am mai jucat
si rol de muza
in filmul care-a fost de scurt metraj
si ma priveam tot eu
de la peluza ...!

O viata impartita-n seriale
cum anul impartit
in anotimpuri ,
acum am obosit
si am trecut in sala,
sunt simplu spectator
si cu cainta
privesc la rolul meu,
cu neputinta !

Azi ,
pe scena vietii mele
intr-un colt de pamant ,
vad un pian curat
de moda veche
si-un inger ce arunca
cu note muzicale,
cu degete firave
pe-a lui clape
si muzica imi curge , in ureche ...!

Iar cantecul e vesel , e si trist
m-a prins fara sa vreau
in mreaja lui ,
ca intr-un vals
m-a dus si m-a intors ...
in dansul asta ametitor ,
inca exist ...!

silvia

NUMAI URME ...!?

M-am intors pe carari
sa gasesc ce-am pierdut
si-am gasit , numai urme ...!
urmele mele , in nisip si in lut
s-au poate la cautat
nu m-am priceput ...

Prin vaile copilariei , sunt urme
vadurile si dealurile ,
sunt pline de mine !
si primul val in care-am intrat , cu sfiala
si izvoarele line ...
dar am gasit  , numai urme
copilaria sa dus ... in fine

Mai departe-am gasit urme
departe de casa , prin lume ...!
pe unde tineretea ma dus ,
urme de bucurie ,
urme de fericire
si urme de lacrimi ce-au curs ...
poate n-am cautat bine
s-au nu m-am priceput
ca tineretea sa dus , nu demult !?

Acum scriu
m-am razgandit , nu mai caut ,
totul sa restrans ca-ntr-un cerc
si scriu despre tot ce a fost ,
ce-am pierdut , ce-a ramas  ,
despre pasii prin lume
sa las urme .

silvia