PANA MAI IERI ,

Azi cerul , pleoapele , le-a ridicat greoi
si ziua a venit posomorata ,
e trist , pustiu si pomi-s goi ,
e iarna-afara , iarna e in noi ...!

Pana mai ieri , covor de catifea
si florile de tei ,
cu pasii nostri , vesnic pe alei ,
cu maci in lan
si flori de trifoiata
si tineretea , ce-a plina de viata ...

Acum au inghetat si trandafirii ,
lacrima mea , e sloi pan"la pamant ,
caut un loc mai cald , la gura sobei
tot rascolind sa pun pe masa ,
viata ... si amintirile , pe rand ...!

silvia

VIOLONISTUL (negrupealb)

Acorduri de vioara
curg in valuri de ecou...
iar bezna noptii
le-nghite in al ei mister ,
din stea in stea
se-mprastie vestea in soapta
violonistul iara este singur
si canta de se-aude pan"la cer ...!

Pe- arcusul lui , aluneca tristetea,
tot murmurand
luna isi inchide pleoape...
fosnetul cald de vant , topeste norii
in lumina unei raze tremurande
obrazul de violonist , se vede,
plangand ...

Din cantecul de dor
curge iubirea...
pasii ei desculti, vin de pretutindeni,
culoarea ochilor...nu sting
buze arzand,
o lacrima se scurge  spre barbie...
iar lui, inima franta,
o mangaie o frunza aramie ...!

silvia

SUNTEM ATAT DE MICI ...!

Peste tot , lumea e la fel
doar limba-i diferenta dintre noi ,
pamantul e o scena
unde ne jucam rolul
ce se cheama viata ,
toti plangem cand ne doare...
si-avem acelea-si  zambete pe fata !

Cand ne cuprinde dorul
simtim cu toti la fel ,
suntem neputinciosi , cand Creatorul
ne cearta intr-un fel ...
cand timpul ne-ngenunche
suntem atat de mici ,
cu ochi-nlacrimati , privim in sus la El ...!

Nu mai suntem bogati ,
nu mai suntem nici lideri ,
nici imparati s-au printi
nu mai suntem ,
cand greul ne rapune
ingenunchem la ingeri ,
suntem atat de mici
si ne rugam la cer , cu plangeri ...!

silvia

AM AUZIT O STEA , (NEGRUPEALB)

Am patruns
in sufletul meu
sa descopar , cine sunt
si-am gasit trecutul , prezentul...
am gasit tot timpul acela ,
acesta
legat de viitor ,
durerile ce-au fost
si inca dor !

Vise ce stateau tolanite
si altele la rand ,
toate astea insemnind , viata
masurata de ani...
de anotimpuri ,
viata mea
ce ma condus spre dragoste
prin anotimp ,
prin timp, spre amintiri...

Si-am patruns , am patruns
pana ce am dat
de o mare dezamagire,
intr-un colt al inimii mele
se petrecea ceva ...
am vazut o stea 
ce cantand , plangea!

si-acum de-ai sti
ce se petrece in sufletul meu ...

silvia

LUMANARILE S-AU STINS ...!

Caut cuvinte ...
si parca nu mai am putere ,
dragostea piere ...!?
pe masa lumanarile s-au stins
noroc , ca traim alte vremuri
si becul sa aprins ...

Dar totusi vremurile-acelea
unde dragostea nu era la schimb ,
unde laptele nu era la cutie ,
unde nu priveam cu invidie
vila vecinului ...
nu anuntau , asa zisa ,
apocalipsa ...!

silvia

PAMANTUL ASTA ...!

In jocul asta de cuvinte
eu , ma aflu
si cantecul si vocea mea-s aici
si sufletul meu pustiit de dor ,
tristetile si fericirile ,
zambete largi , zambete mici ...

In jocul asta de cuvinte ,
tot ce mi-e scris pe inima
ti-am spus ,
sa stii ca-n ea eu am cuprins
cu drag pamantul
ce-i al meu ,
pamantul asta ce-ntr-o zi ,
a lui  , voi fi ...!?

silvia

LINISTEA CE-A ALBA ,

Printre nameti si sloiuri reci de ghiata
doar raul se taraste ca un sarpe ,
privirea mea i-aluneca pe spate
el curge limpede , tot mai departe...!

Nimic nu misca linistea ce-a alba
doar raul clipaceste cateodata ,
din cand in cand la ultima casuta
impinge vantul poarta dezlegata ...

Un musuroi de lana ici si colo
s-au strans cateii in a lor podoaba ,
privind la dansul fulgilor de nea
adorm chirciti , sub stratul de zapada ...!

silvia

TE TOT GANDESTI ...!?

Intreaga viata e o lupta
sa nu pierzi
alergi , te zbati , doresti ,
  pierzi s-au castigi , ori infloresti ...
tot timpu-ti pregatesti rolul de maine ,
in viata ta esti un actor , ce te grabesti ...!

Albumul tau e plin acum cu poze
cand erai mic , cand erai tanar si adult
si uite-acum , cum stai la gura sobei
te tot gindesti ,
ce repede-a trecut ...!?

Cateva poze inca mai incap
albumul meu se umple pan"la cap ...
e viata mea in el asemeni unui film ,
pe care va rula-ntr-o zi
genericul cu FIN .

silvia

SI VINE IARNA ...!

Azi , sa intors putin soarele
probabil c-a uitat sa-si ia o raza ,
la brat cu ea a plecat sus ,
fulgii de nea cad jucausi
din norii ce danseaza ...!

Perechi de ochi
sub stresini si cotete ,
m-ai mari , m-ai mici
in blanuri si in pene infoiate ...
nici fulgii la plimbare nu i-ar scoate ,
nici daramite soarele cu dinti .

Si vine iarna iar cu veselie
cotoiul meu da buzna mieunand
parca spunand ,
-ce-mi pasa mie ...
afara urla lupul ca iarna se intoarce ,
iar el la gura sobei
tot toarce si tot zace ...!

silvia

AZI ,

Pe scena 
care este viata
am fost actrita-n rolul principal,
cu dragoste 
cu patos si credinta ...
Candva am mai jucat
si rol de muza
in filmul care-a fost de scurt metraj
si ma priveam tot eu
de la peluza ...!

O viata impartita-n seriale
cum anul impartit
in anotimpuri ,
acum am obosit
si am trecut in sala,
sunt simplu spectator
si cu cainta
privesc la rolul meu,
cu neputinta !

Azi ,
pe scena vietii mele
intr-un colt de pamant ,
vad un pian curat
de moda veche
si-un inger ce arunca
cu note muzicale,
cu degete firave
pe-a lui clape
si muzica imi curge , in ureche ...!

Iar cantecul e vesel , e si trist
m-a prins fara sa vreau
in mreaja lui ,
ca intr-un vals
m-a dus si m-a intors ...
in dansul asta ametitor ,
inca exist ...!

silvia

NUMAI URME ...!?

M-am intors pe carari
sa gasesc ce-am pierdut
si-am gasit , numai urme ...!
urmele mele , in nisip si in lut
s-au poate la cautat
nu m-am priceput ...

Prin vaile copilariei , sunt urme
vadurile si dealurile ,
sunt pline de mine !
si primul val in care-am intrat , cu sfiala
si izvoarele line ...
dar am gasit  , numai urme
copilaria sa dus ... in fine

Mai departe-am gasit urme
departe de casa , prin lume ...!
pe unde tineretea ma dus ,
urme de bucurie ,
urme de fericire
si urme de lacrimi ce-au curs ...
poate n-am cautat bine
s-au nu m-am priceput
ca tineretea sa dus , nu demult !?

Acum scriu
m-am razgandit , nu mai caut ,
totul sa restrans ca-ntr-un cerc
si scriu despre tot ce a fost ,
ce-am pierdut , ce-a ramas  ,
despre pasii prin lume
sa las urme .

silvia

OARE MA MAI PRIMESTE ...!?

Oare ma mai primeste
de-am sa-l intreb pe Dumnezeu ,
de ce a investit atat in mine ?
de ce mi-a taiat una cate una radacini
si roadele ce le-am rodit
de ce in timp ,
sa planga dupa mine ...!?

Oare ma mai primeste
de-am sa-l intreb pe Dumnezeu ,
de multe suferinte pe pamant ...
sa zicem ca noi stim
si ca ne ducem crucea ,
dar cele fara de cuvant
ce vina au , ale cui sunt !?

Puiul de urs
cand si-a prins laba-ntro capcana ,
o zi si-o noapte sa vaitat
pin-a murit ,
de ce nu la salvat ?

Mor caii si mor cainii
in legea lor nescrisa ,
o pasare se-neaca-n primul val ,
oare ma mai primeste
findca , cu disperare am urlat ,
eu nu mai pot de atata durere
Tu Dumnezeule , unde-ai plecat ?

silvia

am credinta , am speranta , am dorinta ...

ULTIMUL SURAS ...!

Am vazut azi frunze
purtate de vant ,
am fugit in graba
mai mai sa le prind ...!
dar firul de vant le-a saltat in sus
si cu el mi-a luat , ultimul suras

Am privit la soare
tremura din pleoape ,
sa nu-i intre-n ochi
frunzele purtate ...!
plangand i-am trimes
gandul meu pe-o raza
si deodata-l vad , cum se lumineaza....
i-am soptit din buze
ca pe-acele frunze
stateau speriate , micutele gaze ...!

Prin vazduh planeaza , leganate frunze
pe covor coboara , micutele gaze ,
cum stau nemiscata
tot privind in sus
pe buzele mele , a  adus o raza
ultimul suras ...!

silvia

MA GRABESC ...

Si cum stau , cu capul in palme
sprijinita de multe tristeti ,
ma gandesc , cum sa fac sa va spun
dar ma grabesc
la raspantii de drumuri s-adun
viata mea , ce-a trecut ca un fum ...!?

Mi-amintesc cum zambeam , cu nonsalanta
si la toti le radeam in mustata ,
n-aveam temeri si tineam a le spune
cum , ca-i al meu
tot timpul din lume ...

Acum vad o lacrima ,
in libera cadere
ca un glob de cristal a picat ,
cum pe jos sa facut maruntisuri
se grabesc sa o-mparta furnici ...!
eu tot vreau sa va spun
ca sa pot fi iertata ,
" viata-i lama cu multe taisuri "
nu mai vreau sa plang pe furis ,
cand esti tanar ai tot la picioare ...
si nu stii ce inseamna ,
ma doare ...!

silvia

O SA-MI FIE DOR ,

Pasii mei calauziti de soare
prin vara ce trupul , i-mi era usor ,
eram ca fulgul cand calcam pamantul ...!
de vara asta  , o sa-mi fie dor

Acuma fug de iarna-ntrun palton ,
in ghetele ce-atarna kilograme ,
la gura sobei unde mata doarme
m-adapostesc ,
sa nu lovesc prea tare cu bocanu-n ,
pamantul care doarme ...!

Raspantia de drumuri
mi-e vecina ,
care incolo , ieri era cam plina ,
acuma din fereastra o privesc
si nu ma dumiresc ,
unde sunt toti acei ...!?
doar crivatul impinge de la spate
inhaimurate doua mogaldete ,
cu fetele plecate ...!

silvia

DE-ACEIA CALATORULE , TE ROG ...

Matura vantul usor , pe poteci
si duce devale frunzisul ,
scutura pomii de vreascuri uscate
vietatile mici sub covorul de jos ,
acolo-si aseaza culcusul ...

Pe trunchiuri de pomi
sub crengile goale ,
veverita alearga fasneata
la fructul ce n-a picat inca
Hmm... e copt si-are multa dulceata ...!

Prin luminis alearga iepurasii
desisuri de macesi ascund caprioare ,
varfuri de pomi cersesc , cate un pic de soare  ,
pe cer trece grabit
ultimul card de pasari calatoare .

De-aceia calatorule , te rog
calca usor peste frunza ,
acolo si-a facut mai ieri
casuta o buburuza ,
la radacini sub a pomului roata
e neamul si familia ei toata ...!

silvia

MA INTREABA IAR VANTUL ...!?

A venit azi , toamna la geam
era goala si rece si uda
a venit tocmai cand o plangeam
c-am aflat ,
croitoreasa sa dus ...!
si-a ramas haina ei necusuta ...

Eu i-am spus sa o ia pe devale
findca iarna vine de sus ,
i-am umplut cu frunza trei care
pan"la anu sa aiva culcus
si-am privit-o cu lacrimi amare
cum odata cu ea
si cocori , randunici , s-au tot dus ...!

De ce faci risipa de lacrimi ?
de ce plangi ?
ma intreaba iar vantul !
va veni proaspata , iar la anu
insotita-n alai de arici si furnici ...
insa eu i-am raspuns lacrimata ,
-nu stiu eu de-oi mai fi , pe aici ...!?

silvia

NOAPTEA vine ...

Noaptea vine cu tacerea ei
si descarca suflete , de dor
alunga naduful pamantului
cu racoarea ei
si deschide poarta larga spre alei ,
visele sa vina , gene mangaind
si-apoi rand pe rand
pas , pas se strecoara ,
sub pleoape , dormind ...

Leagana iubiri
care dorm sub stele
si cu voalul ei  le-acopera cand ,
ici colo se vad
unde pic-o raza ,
alergand rebele
catiu-n card de , iele ...!

Valuri de matase zac mototolite
trupurile nude-s , de iubiri sleite
noaptea le-nfasoara  in mantia ei
sa nu poata spune ,
maine , ochii rai ...!
mai spre dimineata
cu roua-i saruta ,
cand face rocada , isi taraste trena ...
se piteste muta .

silvia

ASEZ INTRE FILE ...!

Si matele torc la gura sobei ...
pe masuta din colt
eu , imi asez intre file
si acest an ... castig in amintiri ,
peste mai vechile trairi ...!

Pe fereastra privesc
deasupra copacilor goi ,
parada de fumuri
care spun despre noi
ca am tot adunat , ganduri ...
si le-am pus la zvantat

Ma grabesc sa strang umbrele
si urmele
sa nu le acopere zapada ,
sa-mi adun viata
la adapost sa o pun ,
ca si pe cosul meu , sa iasa fum ...!

silvia

MUZICANTULUI DIN STRADA ...

Dai muzicantului din strada
un banut ,
trei pasi din viata ta
ti-a daruit o stare...
ai devenit alt om
mai bun, mai fericit,
mai trist, mai ganditor...
s-au poate ti-a trezit
de cineva un dor!

Pe caldaram in palaria roasa
lucesc banutii
care eu i-am dat,
poate ca el se bucura
de-o paine
pe mine-o clipa-n suflet
m-a miscat!

Si mai departe-am mers
in lumea mea
grabita
vartejul vietii  iar ma apucat....
Dar m-am trezit
tot fredonand un cantec
cuvinte din senin ...!
pastila pentru suflet
doi bani , e prea putin .

silvia

MI-AM DUS VIATA LA PICNIC ,

Intind palma
si pun
degetul mare in locul degetului mic
si masor ce-a ramas
dintr-un ghem!
so-ndulcesc doar un pic
mi-am dus viata
la picnic,
pe covor s-o astern
flori de soc sa ii cern,
fragi si mure sa-i storc
betia sa ne-nvartantr-un cerc,
insa ea zau nu vrea
mai nimic.

I-am promis sa on-nod
de ata de in
sau de ata de sac
unde canepa sta la-nmuiat...
in coltul gurii , zambetul trist!
Mi-a raspuns
- Ghem de in nu mai e
la tesut un artist,
iar prin targ
s-a zvonit
cum ca lacu-a secat
si ca ghemu-i de sac, putrezit...

silvia

SPUNE-MI TU ,(negrupealb)

Si uite cum intr-o clipa
n-a mai ramas mai nimic ...
in urma cioburi , risipa de ani ,
gramezi de saruturi
si brate de-mbratisari...!


Si unde sa strig
si unde sa zbier
in val de ecou ,  s-alung neputinta
si uite cum , cu mainile astea adun
si ciob si sarut , amintiri imprastiate
dar ce valoare mai au
cand oamenii pier ,
care le-a fost dorinta ...!?

Tremur si vad
cum inima-ndura
storc ochii de ultimele lacrimi ,
in multe batiste
zambete pline de praf ,
fericiri ce au fost
chiar si clipe mai triste...
cu ele le sterg , pentru tot ce a fost
ce-am pierdut , ce-a ramas
spune-mi tu
cui sa dau , acatiste ?

silvia

SUFLET DE PASARE ABANDONAT ...

I-a dat ocol cuibului cu durere
prea obosita si fara vointa ,
nu era pregatita si n-avea putere
ca o vor duce ...
in aripile ei , nu mai are credinta

Si-n sufletul ce-i urla , nu doar plange
dorinta de-a pleca , ramane vis
priveste dupa card
pana din ochi i-l pierde ,
n-are putere sa-l mai strige
ca glasul i sa stins ...!?

Si trista se intoarce-n al ei cuib
in varf de stalp , la margine de sat
amana doborata zboru-nalt
agonizand in vise ... dorul de tara calda ,
de soare si de flori...
suflet de pasare abandonat , tot cere ajutor
dar cerul e prea lat ...!

silvia

INC-O STEA CE A CAZUT ...!

In noaptea asta Ene , nu mai vine
cu dulcile lui soapte
ca sa inchida pleoape ,
tristetea ma cuprinde
si ies din asternut
pe scara casei , tot privesc
la cerul mut ...


Il vad pe Dumnezeu  , putin c-am abatut
stand sprijinit  de inima la car ,
invarte-n mana inc-o stea ce a cazut
si ganditor  , priveste spre pamant ...!

Lacrimi fierbinti , m-i se preling pe fata
sta in puterea lui
licarul  meu de viata
privirea lui aprindere in noapte ,
sufletul meu , se freamata in soapte ...

Durerile atarna greu in mine ,
eu pui de om , oftez si ma ridic
proptesc privirea in tavan ...
stai linistita , te-a vazut , i-mi zic ...?

silvia

ACUM , GREU ...

Sa grabit viata mea alergand
a dorit , a cerut , a daruit
si-a iubit ...
a bagat mina-n gura ceasului
si-a scurtat timpul , mutandui limbile ,
dar in favoarea cui ...! ?

Iar tineretea , drumul ei
l-a tot taiat pe scurtatura
de ia fost sete ,
n-a stat sa slaiasca fantani ,
nu sa oprit sa scoata
pentru hrana , radacini
si in fine , in sfarsit , a reusit
a ajuns la ea ... eh  ...!
si macar de mi-ar da un seslong ,
acm greu ma ridic  , dupa gong ...!

silvia

AR FI PIERIT ...!

La ceas tarziu
luminile se sting
doar luna lumineaza linistita ,
eu din fereastra , trista o privesc
ma mir cum poate , n-o fi obosita  ?

Mai stau ce stau
si in cearsafuri ma afnd
iar ea , colinda mai departe cerul ...
patrunde cu o raza-n al meu gand
si uneori  , ma mangaie cand plang
fug repede pe prag
si-o vad razand  !

Si i-mi trimete vantu-ntr-o ureche
sa i-mi sopteasca bland c-o adiere ,
c-ar fi pierit , daca nu ere tare
cat a tot alergat ea  , dupa soare ...!

silvia

ASA E VIATA ...!

Imagineaza-ti un pom
cu multe carari
mai scurte s-au mai lungi ,
asa e viata ...
si cum se-ngusta ramul ,
asa se-ngusta ata ...!

Pe orice ram ai lua-o
la orice-ncrengatura ,
cel mai bine ti-a fost
in trunchi , unde-ai copilarit ,
pe urma cine stie
pe unde ratacesti cu pasul
si cum ti sa croit ...


Multi pomi au parte de lumina
si falnici se inalta catre soare ,
pe altii i-apuca hatisul
traind cu neputinta ce i-i doare ...!

Unii au radacini solide
nimic nu i-i doboara ,
dar sunt saditi  pe stinci , ce crapa
si cand cred ca le e mai bine
atunci o i-au la vale ...

silvia

DOI OCHI ...

Privirea mea se-nalta pan-la soare ,
doi ochi atat de mici ,
incap o lume alba ...!!!
iar noaptea cand ridic pleoape in sus ,
incape semiluna , cu al ei suras ...!

Azi noapte-am urmarit
cu ochii mei o stea
ce sa dus tot in jos , pana sa stins
am suspinat cand ma gandeam la ea ...
sa dus o viata ,
sa terminat un vis ...

Si cand in intuneric ma afund
pe patul care mor , numai o noapte ,
se-aprinde alta lume ce e-n vis
si plec in aventurile ...
sub ochii mei inchisi , de necuprins ...!

silvia

SI VINE IARNA ...!

De dimineata ros , portocaliu
in ochii mei se scalda rasaritul ,
pamantul inca verde aramiu
ici , colo-l incalzeste insoritul ... !

La adapost sub strat de frunze moarte
stau culcusite roiuri de furnici
si alte gaze ce cu ele-mparte
agoniseala pusa , de  o parte ...

Ca vine iarna iar ca o mireasa
cu rochia ei de purura fecioara ,
cu voal de nori si aura stelara
si totusi cat e de frumoasa ,
de ea se-adapostesc
si florile-n camara ...!!!

silvia

SE ADUNA-N MINE ...!

Seara se lasa , se trage cortina
si capul mi l-am pus pe doua perne ,
se-aduna-n mine toate deodata
findc-am uitat , sa tin usa-ncuiata ...!

Si vine dorul aprins ca un foc
in sufletul meu iar isi face loc ,
inima mea , pe jar din nou o pune
trozneste ,
precum lemnele in foc ...

Gandul se lasa greu precum pamantul
durerile se-ascund prin crapaturi ,
in loc sa scot o perna
somnul ca sa vina ,
mi-am pus , sub cap
inca vre-o trei randuri ...!?

silvia

EU AM PRIVIT PAMANTUL ...!?

Din pasarea de fier , intre cer si nori
prin gemulet , eu am privit pamantul
orase , sate  , palcuri mici
ca roiuri de furnici ...asa suntem
si ma gandeam
ca ce noroc avem ,
ca Dumnezeu cu talpa lui
nu calca pe aici ...si-am inteles
de ce ne spulbera si vant si ape ,
iar soarele e mult , mult
prea departe ...!

Pacatuieste iar gandul meu tont
si-ntreaba iar ,
cum poate Dumnezeu
de tot sa tina cont ,
recensamantul cand i-l face pe pamant ,
furnicile daca stiu de credinta
la onomastici daca fac vr-un tort ,
unde e cimitirul celui mort ,
raiul si iadul , ca nu mai suport ...!?

Si uite cum privesc in gol
pe geam in sus
deodata mia venit sa zic asa ,
cu riscul ca voi fi trecuta-n carnetel ...
cu un pacat in plus
traiti frumos , iubiti , ca cerul e prea sus ...
iar viata dupa moarte  , e o cacealma ...!?

silvia

{am pacatuit doar cu  gandul  ...!}

SI PAS CU PAS ...

Miroase-a fan cosit
si ce placere
ne desfatam cu iz de iarba moarta ,
ne racorim cu apa norilor
ei poate-aduc lacrima marilor ...

Ne bucuram ca iar se face noapte
si ne-nfasoara cald in al ei pled ,
iar soarele cand apune departe , poate
se-neacan-cet , in ale lunii soapte ...

Ne bucuram c-a venit iara-si toamna ,
de anotimpuri care vin in rate
ele se-ntorc ...
insa noi pas cu pas ,
prin ziua si prin noapte
ne scurgem precum fanul , fire moarte ...!?

sivia

si

VINE DORUL , LA DORINA , {parodie}

Pe poteci batatorite
cu talpile prafuite
vine Dorul la Dorina ...
asta-i buna  , nu-l mai vrea
ca-i lipseste limuzina...!

A uitat cu cati baieti
se iubira prin boscheti ...
nu mai e acea Dorina
care ieri era-n alai
in trasura cu doi cai ,
ce-i juca cu funda alba
sticla , ca a fost ... podoaba
si-o ducea la masa-n graba
sa o puna pe frigare
findca n-a fost , fata mare ...!?

Dar veni democratia
si spuse jos palaria ,
in Spania merge des
si-a venit cu mercedes ,
ieri opri un derbedeu
hopa , topa in BMW
iar tu Dorule suspina ,
finca nu ai limuzina ...!

silvia

TE ROG ...

Te rog , spune cel
ce se roaga la icoane ,
te rog , spune cel
care cere indurare ,
te rog , e legatura de speranta
oricat de mic , sau mare-ai fi
te rogi , in viata ...

Cind dai de greu ,
te rogi la cer
si pentru suflete ce pier ,
sarac de esti , te rogi sa ai
se roaga si bogatul
sa aiva detoate  ,
crezand ca-i ajunge , uita sa se roage
pentru sanatate ...!?

silvia

AM LUAT TIMPUL , LA-NTREBAT ...

Astazi eu pe inserat
m-am oprit putin in loc
si-am luat timpul , la-ntrebat:
-Cine-a facut primul pat ,
prima perna , prima patura din lana ,
lumanarea ce lumina ,
cine-a fost cel care-odata
a tesut o rogojina ...!?

Vechia lume , vechi trairi
vechia iubire-n odaie
pe saltea plina de paie ,
dragoste fara de leac
cu garoafe in cerdac ...

Si cosite impletite
dupa baie-n flori de tei ,
albie scobita-n fag
unde din iubirea veche ,
scalda pruncul drag , din drag ...!?

silvia

VIATA-I UN FIR ...!

Se scurge timpu-n
paralel cu viata
cu anii mei ce curg cantr-o clepsidra ,
ca acul care coase-n urma si in cruce
si-nsira-n loc ,
cand se temina ata ...!

Ajunsa-n deal 
vad , valea-i cam abrupta ...
norocul meu , ca mai sunt radacini
de-o fi s-alunec
sa ma prind in graba
de una , ce sa tina , sa ma tin ...
ca tot privesc  , cum coase-o cruce
acul ascutit
si viata care-i doar un fir ,
pe-o muchie de cutit ...!?

silvia

UN CATEL SI-O MATA ... {parodie} (negrupealb)

Sub sopron cu grinzi inalte
la geamuri intunecate
zboara gaini
catarate ...
Zarva mare , ce mai frate ,
un catel si-o mata
imparte
fiecare celuilalt
un marait si-un mieunat ...!

O bucata de slanina
dupa usa ce anina ,
ochiul de pisica-n noapte
ar putea ... dar nu se poate .
Matta-l scuipa saracuta
ce-ar mai trage-o cu gheruta...
Cainele sta de planton
la mata-i spune {ham , ham}
pardon ,
chiar de eu n-ajung la ea
tu de vrei
dai de belea,
maine blana ta
ce-a fina
va fi-n cui langa slanina ...!

silvia

ESARFA ,

Dac-as putea , as tese
din sarutari , la fire
sa crosetez din ele o esarfa ,
acum cand iarna
aduce frigul peste tine ,
sa te-nfasori
cu dragostea mea toata ...!

Cand o atirni pe seara in cuier
si nu stii ce te-agita , de n-ai tihna
si din senin ,
daca te ia cu friguri
sa iei esarfa sa o pui pe perna ,
iar din gresala
de-ai s-o uiti la mine
sarutul meu , sa tipe dupa tine ...!

silvia

N-AM SA INTELEG ...!

Vin ploile in suflet si afara
mi-e gandul astazi frunza ruginie ,
se leagana incet pana coboara
pe inima ce-i trista asta seara ...

Ca n-am sa inteleg
de ce padurea-i muta ,
cand  , din carnea unui pom
un fierastrau se-nfrupta ,
de ce nu striga pomul de durere ?
pamantul doar se zdruncina-n cadere ...!

Ca vine iarna cu mare veselie
si toti se bucura , ca a fost anul bun
ca are  intr-o maghernita , avere
lemne de foc
si-un suflet ce-i ia viata , de craciun ...!?

silvia

BIATA FLOARE ...!

Coboara carele cu fan la vale
si-ntoarce capul dupa ele-o floare
si-si scutura petalele c-o frunza
pe care-a poposit o buburuza ,
nervoasa-si freaca piciorusele din urma
vaitandu-se ca n-a plouat de-o luna
si ca i-a prafuit ,
hainuta ce-o avea de buna ...!

-Tot tu te vaiti ,
i-i spu-se biata floare
- esti libera sa zbori pan-la izvoare
eu ce sa zic , c-afara nu mai ploua ,
noroc , ca dimineata dau cu roua
si ma gandesc ,
ce s-ar fi intamplat cu mine , oare
de n-as fi rasarit intre razoare ...!?

silvia

ALEARGA SUFLETUL ...!

Alearga sufletul
prin visele din noapte
prin bezna ei tot aprinzand lumini
pe pat aseaza trupul cum i-i place
alearga-n timp ,
se-ntoarce-n amintiri
neobosit , tot face si desface ...!

Cuprins de vraja dorintele-si imparte
netinand cont nici de intimitate
sfideaza legi nescrise pe deoparte
uraste si iubeste ,
nu-i pasa de pacate
si cu puteri nebanuite , re-ntoarce inapoi
si suflete plecate ...!?

silvia

OCTOMBRIE , LA PACALIT ...!

Azi soarele a rasarit
putin c-am posomorat
si lenes pleoapele ridica ,
iar pentru asta vrea remediu
sa intre si el in concediu ...

Ca zi de zi un dute , vino
n-a avut timp de vr-un respir-o ,
a zis si el de-ar fi gasit
un norisor , s-ar fi pitit
sa-si ia numai putin repaos ...
dar vara asta calduroasa ,
norii au , ba , n-au vrut sa iasa ...!

Cam somnoros , cam obosit
si tot se plange ca
octombrie la pacalit ,
contractul ia  mai prelungit ... !?

silvia

IA-MI LACRIMA ŞI DU-TE ...(negru pe alb)

Am îmbrăţisat de dorul tău
pădurea
şi-a urlat sufletul meu
de durerea degetelor încleştate,
să culeagă din ramuri
speranţe deşarte ...

sălbatic drum printre jivine
nisipuri mişcătoare se aştern,
ochii mei trişti
în gol fug după tine
te caută aievea şi în somn ...!?

fă linişte pământule şi-ascultă
inima mea nebună
cum se zbate,
tu vantule ia-mi lacrima
şi dute ...
de aşa dor ,
nu vreau să mai am parte .

silvia

MA GANDESC ...!(negrupealb)

Am stat nemiscata
s-aud vuietul vantului si sunetul pamantului ...!
Ma gandesc la o aiureala ,
cum era uscatul , cum sa adunat apa ,
de unde samanta ...
la toate cele si multe altele ...!?
Care a fost primul cuvant ,
prima limba
de ce mai apoi s-au impartit toate ... !
si daca toate au un inceput ,
sfarsitul cand ...?
Nu stiu , nu voi sti niciodata
de ce unii au fost facuti pentru ape
si altii pentru uscat ...!?

silvia

IUBIRE UITATA ...!

Ocean de lacrimi , iubire uitata
tristete leganata din val in val ,
barca iubirii aluneca incet catre aval
tipat de pescarusi ,
cantr-un sinistru ritual ...!

Ea care a purtat ,
inimi ce au batut de dor
ducand iubiri , plutind pe ape ...
tot lunecand spre departari
cu dorul unei frunze , cu dorul unei flori ...

Scartaie dureros , parasita fiind
si-nabusa durerea 
privind spre zari albastre ,
doar pescarusii si ultimul val
o mangaie si-o leagana la mal ...!

silvia

NE-AM DEPARTAT ,

Tot mai pustii cararile si triste
tipenii peste tot...
numai durerea tipa , tacerile din noi ...!?
ne-am departat ,
potecile sunt goale
si sufletul e gol si pomi-s goi ...

Dogoare arsita
si sufletul ma frige
imagini tremura in departari ,
parjol e-n suflet si nu mai ploua
cerul e gol de nori , e seceta ,
eu nu mai pot sa plang
si ochii mei sunt goi ...!

pamantul doar , se crapa
si a facut prapastie-ntre noi ...

silvia

UN SUFLETEL , DE CAINE ...!

Abandonati si tristi , de-ai sti a lor poveste
chirciti si speriati di-un colt de paine , dor le este
cat de usor iti este , sa-l duci tot mai departe
foamea , frigul si frica , cu haul i-l imparte ...!

Sunt haituiti de oameni si tot muscati de-alti caini
de cand i-ai dus departe
sunt plini de rani si nemancati
si sunt numai suspin ...!
unii mai au noroc , de sunt mai dragalasi
i-i ia cati-un copil si-n cer e ingeras ,
cate-o doamna miloasa ce sufletul o lasa
i-l ia la ea acasa .

Cei ce nu aveti suflet si i-i abandonati
bucurati-va ... ca unii dintre ei sunt
eutanasiati ...!?
un sufletel de caine daca , cu voi il luati ,
va poate fi prieten
cu propria lui viata , puteti fi aparati ...!

De-aceia eu va rog , pe cei ce aveti suflet
un caine sa-nfiati ...!!!

RAMAS BUN ...

De-ar fi sa ma-ntep
in al spinilor , spini
tot nu dor , cum cuvintele dor
chiar salbaticii cai
peste inima mea galopand ,
tot nu doare  ... de-ar trece pe rand

Vreau s-aud limbi de cuc
s-aud urlet de lup
si cum tipa corbii in zbor ,
corb si cuc , chiar si lup
de-ar fi greu tot le duc
dar de limba de om ...! nu mie dor

Greu cuvant , greu sa-l duc
ramas bun ,
ma retrag si in umbra m-ascund ...

silvia

NOAPTEA ASTA , STAU TRISTA ...

Sant trista si vin din gradina de flori ,
pe masuta din colt
fericiti ma priveau mielusei ,
ma-mbatau cu miros crinul alb , roz marin ...
azi florarua-mpartit , lacramioare
si-amarul pelin ,
nici apusul de soare nu are culoare
se tot stinge incet...
in lacrima mea care doare

Noaptea asta , stau trista sub cer
si tot plang ca iubirile pier
cum plang eu , plinge cerul
c-are si el o durere
de pe bolta-i tot pier , minunatele stele ...!

silvia

ASA E LELE ... ! {parodie }

Ieri ma barfit pe santuri , tanti Dita
findca nu fac afaceri
si nu merg la Ibita ,
ca n-afum cu gratare sa saliveze mata
stau si tot scriu prostii  ,
mancand o mini pizza

... Cand era pe valuri
si se purta caruta ...
pai tata era om , cine era ca el
asa le spune Dita ,
la balciuri si la nunti
el o plimba pe mama ,
mandru cu teleguta ...!

De mai era si-acum
sigur avea bolid ,
-ea nu ia semanat
ca  sa faca afaceri
si a ramas cu-n TICO
in soarele torid ...
iar celelalte cate , se pun la mintea ei
aproba si-apoi zice , asa e lele Dito
ce-o fi in capul ei ...!?

silvia

SA DUS DORUL LA GRAPAT ,

Campul lat , proaspat arat
sa dus dorul la grapat ,
pe-a lui grapa de nuiele
se-aseza trei pasarele
ciripind tare de zor
pe margine de ogor ,
sa nu strice cuibul lor  ...!

Dorul se gandi pe dat
cuibul lui ... pe inserat ,
de l-ar strica cineva
ar sta tot mai suparat

Si-a dat grapa mai pe-o parte
ocolind glia ce-mparte ,
trei felii mari de pamant
ce de ploaie si de vant ,
puii le-au adapostit ...!

silvia

OGLINDA MEA

Am pus oglinda-n fata mea ,
ea-mi da curaj si-mi spune
- inca esti frumoasa ...!
astazi cu sufletul zdrobit
cand ne-am privit , una pe alta
ne-am intrebat de ce ...!? tot lacrimand

Ogilnda mea de-o viata
de ea ma leaga multe bucurii ,
mi-a aratat numai zambet pe fata
si uite cum plecam in fiecare zi
in viata cu , curaj , sa stii ...

Azi trec mai mult in graba
si ne privim mai rar
mi-e teama sa nu-mi dea in dar ,
un suflet trist impovarat de ani ,
nici ea nu mai sclipeste cum sclipea
arata ca-ntr-o consignatie , obiect de pret
iar eu precum o toamna
s-au cum  mai aud uneori  in spate , soapte
totusi ... frumoasa Doamna !

Astazi mi-am luat o rochie
e timpul sa m-asez in fata ei ,
oglinda mea cea trista ...!
imi spune e cam scurta ,
machiaju-i cam strident ,
- mai scoate o bratara
acum la varsta ta ...
ai grija nu mai merge , cum mergea

De-aceia in decembrie , tot plang
ca sunt nascuta la sfarsit de an
si nu ma pot impaca , cu acest gand , natang
ca-mi trece tineretea ... si
la fiecare onomastica din an , eu pling ...!?!

silvia

CUM TRECE VIATA ...!

Ziua de azi ,
am inceput s-o plang ... de ieri
pe cea de ieri o plang ... astazi , o plang
si poate am s-o plang si peste ani ...
sa-mi amintesc de ea am pus o grinda
proptea la casa ,
in care am crestat zile si ani

Ziua de alaltaeri ,
am tot scris poeme
de tinerete , dragoste si dor
le-am recitat cu haz ...!
dar poate peste ani , cuvintele
vor tremura in picatura ochilor ...

Ziua de maine , o astept sa vina ,
deabea astept sa treaca ce-a de azi
sa merg la un eveniment pe la vecini
si uite cum de altfel nu-ti dai seama ,
cum trece viata si imbatranim ...!!!

silvia

TEIULE BATRAN DIN POARTA ,

Se rup crengile de tei
latra cainii la bordei ,
cautand , catand de zor
unde sunt parintii ...! si ai mei
dar si ai lor

Pentru-n colt micut de paine
cu ce i-au hranit odata
si-un castron umplut cu apa
i-i tot cata ... ! si tot latra ...

Cand ma vede pe carare
schiauna a disperare ,
se asaza-n jurumi roata
ca ma simte suparata

La fereastra mamei mele
doi paienjeni tes perdele ,
pe podea cu fata-n jos
un tablou de soareci ros ,
doar zambetul mamei mele
a mai ramas matasos

Impart cainilor o paine
ei ma ling de multumire
si castronul pun cu apa ,
i-i mangai pe fiecare
si ma-ntorc inlacrimata

Teiule batran din poarta
i-ti las doru-n a ta roata ,
sa mi-l legeni pe-al tau ram
ca eu parinti nu mai am ,
te sarut pe frunza lata
ca tu i-ai umbrit odata ...

silvia

PRIETENE ...

Privestema nu sunt decat un om
mai mult s-au mai putin , exist
si ma impart la toate ,
d-au sufletelor voastre din al meu
si-atuncea cand mai am putin ragaz
ma tencuiesc , sa mai ascund
cate un rid ce-apare pe obraz ...!

La fel ca tine astept anul nou,
ma bucur si serbez fara motiv ?!?
c-a mai trecut un an din viata mea
si celui ce-a trecut , facem cavou ...

Sant fericita cand ma comentezi
bine s-au rau , depinde ce ti-am daruit ...
si totu-si asteptandu-te sa-mi scrii
inconstienta , nu-mi dau seama
ca eu ti-am daruit din viata mea o zi ...!

Prietene , din orice colt de lume
-si totusi exista iubiri ...-
cand tu ma mangai , printre randuri ,
traiesc ...da acestea-s trairi ...!

silvia

SUFLETUL MEU ...

Am dat arvuna ca sa iau bilet
un sac de-ovaz si trei duble de mei ,
sarutul meu sa-l pun pe-o aripa de flutur
si dragostea in cioc de porumbei ...

De n-or s-ajunga , merg la iarmaroc
sa-mi cumpar sa si sa merg la padoc ,
sa dau bacsis grajdarului sa-mi dea
doar iapa care-n frunte are-o stea ,
sa galopeze printre flori de piatra ...
sufletul meu sa ti-l , astearna-n poarta .

silvia

FLOARE DE COLT

Sub salba de raze si zambet de soare
curg cascadele
pe nudele trupuri de stanci ,
de la poale privesc , curate fecioare
se-ntreb cum s-ajunga sa culeaga in sort
la hora sa-si prinda in plete ,
gingasa si pura , floare de colt

Strajerii stancilor
cu coarnele crescute in ram
le scutura in semnul de n-am ,
ca-i floare rara si-i de neam ...

De sub copite pietre pleaca
in tandari pana jos sunt sparte ,
frumoase fete-si pun in graba
in sort , din poale brebenei
apoi alearga speriate ...!

Spre cerb priveste capra neagra
aproba-n semn de multumire
lasand in jos stufoase gene ,
desi regreta pentru fete
ele raman , a stanci-avere
si se retrag pe indelete ...

silvia

SI MI-AMINTESC ...

Si iar imi este dor
de dorul de-alta data
tacuta mea iubire ...!
pe un perete imortalizata ...
ce a pasit mereu in pas cu toamna
si cum , cu a ei frunza
ne saruta , Doamna

Si acea toamna
cum de altfel mai trecura
lasa in urma teancuri de-amintiri ,
iar catre asfintit a stins lumina
lasandu-mi dor ,
de tot ce-au fost trairi ...

Si mi-amintesc
cand ne-am iubit , ea ne-a fost gazda
ne-a dat din fructul ei de-am fost setosi ,
ne-a luat apoi sarutul intr-o poza
sa-mi aminteasca peste , alte toamne
cat eram de frumosi ...!

silvia

poze

FRUMOASA TOAMNA ,

Toamna frumoasa tu graiesti
prin gura mirilor , ce-si unesc destine
prin gura preotilor , martori la juramant
ce merg sa-i cunune

Tu mai graiesti frumoasa toamna
prin bucuria , fecioarei mireasa
ca in sfarsit veni ziua
pe trupul de zana sa-si puna
rochia ce-a mai frumoasa

Graiesti prin lautarii ce-i de frunte
veniti alaiul nuntii sa-l incante ,
prin vinul rosu din vite coapte ,
prin dragostea mirilor
ascunsa-n , a ta noapte ...!

silvia

ANALIZA ZILEI ...

Pe seara trupul meu
se prabuseste-n placerea asteptata ...
prietenul meu patul ma suporta
cu toata greutatea problemelor
stranse in mine
si le preia sa fiu teafara maine ...
Tavanul , imensul ecran
are si el rolul lui ,
mi-afisaza imaginile mintii , le deruleaza
asterne povestea zilei
pana ce ochii mei profund ganditori
revad ce-a fost , lamuresc
fac analiza zilei , deslusesc
apoi ma pierd in albul lui ... obosesc
i-mi leagana mintea , amesteca imagini ,
ce placere ...!
la un moment dat totul fuge ...
perna pufoasa ma-mbie la somn
si adorm .

silvia

CAND IN SFARSIT CREDEAM ... (negru pe alb)

Sufletul meu
s-a ratacit aseara
cautandu-te la geam cu felinar,
pe banca intre castani
dintr-un poem...
si-n cantecul de dor
fara refren ...

cand in sfarsit credeam
ca te-am gasit
rotile au pus trenu-n miscare
suier ascutit...
lumina-n felinar
mai palpaie putin
si in pahar ramas-o picatura doar
cu vin...
saxofonistul ducand trist
in noapte
un cantec demodat
si un refren
din alta carte ...

M-APUCA IARA-SI DORUL ...!

Eu plang si sufar pentru tine mama
m-apuca iara-si dorul nefiresc
ca n-am stiut cum e sa-ti fie dor ,
sa nu mai fii atunci cand ma trezesc ...!

Si nu stiu cum sa-ti spun , sa indraznesc
desi nu a fost zi sa nu-ti spun - te iubesc -
si totu-si cat ai fost in viata
nu te-am iubit , cat te iubesc ...!

Poate-am fost prinsa in vartejul vietii ,
nici tu n-ai spus vreodata ce te doare
ori mama , chiar de sunt copil mai mare
eu am crezut in sinea mea
ca ai sa fii nemuritoare .

M-am incarcat de plans si de regrete,
albumele cu poze ce-au ramas ...
ochii tai blanzi aprind in mine sete
si te plang mama ,ca atat mi-a mai ramas ...!

silvia

DOMINO ,

Te vad cum alergi printre randuri
te pitesti ca o muza-n cuvinte ,
furi din litere si-mi arati
cum cad ... castele
eu ma tem ca nu stiu sa le-asez , ca-nainte ...

Tu le-arunci
eu de zor ma grabesc sa le-adun
iar ma chinui si-n ele te pun
dar totusi , doar in joc
stii si tu  , le darami
viata insa nu-i DOMINO
s-ar putea  tu s-asezi ...!

silvia

CRIZA ,

Peste pamant se lasa greu
o criza ... de durere
pe zi ce trece zambetul
pe fata mea si-a ta ,
il vad cum piere ...!

Ca o tornada a picat
si ne-a facut dezordine in viata ,
aproape nu stiu cum sa spun
findca s-a dus si dramul de speranta

Banul iti da forta in viata
mie si ei si lui
el e stapan , el te darama , el te-nalta
ne face printi s-au cersetori
ca-i ochiul dracului ...!

silvia

SI DE-AM SA PLEC ,

Cand am sa plec pe alta galaxie
am sa te chem
sa-ti daruiesc pamantul ,
ca l-am iubit
mergeam pe el desculta
si l-am imbratisat ,
cu sufletul si gandul ...

Si de-am sa plec
am sa-ti daruiesc marea
si valul care trupul mi-a spalat ,
de-ai s-o iubesti
te va primi cu vise
si pe nisipuri vei gasi si pagini scrise ,
urme de pasi ramase  neatinse ...!

Si de-am sa plec
am sa-ti daruiesc luna
ce mi-a facut culcus sub geana ei
si cerul am sa-ti dau cand am sa plec ,
dar pan-atunci , sub bolta lui
traim acelasi timp
pe care-am sa ti-l las in dar ,
cand am sa plec ...

silvia

M-ASTEAPTA MAREA ,

E vara , soare , cald
m-asteapta marea
sa uit de toate ea-mi promite zarea
eu o cuprind cu a mea fericire
ca an de an
mi-a soptit de iubire,
m-a gazduit cu tot cu al meu vis
si pe nisipul ei
mi-am facut pagina de scris ...

Si briza ei ma mangaie pe-obraz
un pescarus se scalda-n primul val ,
barca aluneca usor peste talaz
si ma saruta ,
cu stropii ce-i trimete din aval ...

silvia

SARUTUL UITARII ...

Pe-obrazul meu , sarutul uitarii
ce l-ai lasat in graba la plecare ,
il uda lacrimi si-l usuca vantul
pun capul pe dureri
si ma inunda gandul ...

Iar pieptul meu , da inima sa-l rupa
pompeaza sange si n-are habar ,
minciuna curge fara stavilare
parsiv , din gura ce o sarutam
dar voi tara-n prapastia ce-a mare
ultimul gand , pe care il mai am

Apoi cu lacrimi ce tremura-ntre gene
voi stinge pic cu pic acele vise ,
in contra vantului din plicul cu-amintiri
imprastia-voi tot ce-a ramas scrise
si doar odata-n prag de zile mari
i-ti voi trimite-n dar , pagini nescrise .

silvia

EU TE IUBESC ,

Eu te iubesc , precum iubeste luna
ce-i sfetnic pe la geamuri 
veghind in noapte suflete ce dorm ,
cum dupa arsiti  noaptea racoroasa
da viata ... cazute , ofilte , florilor

Si te sarut cum soarele saruta
oglinda apei cand iese din iarna,
sa te topesti asa precum ghetarul
sa-mi curgi in brate
pana ce clape de pian si-arata harul

Sa te privesc , cum se priveste marea
in cerul nesfarsit si invers
ceru-n valul ei ,
sa te privesc precum ochii de zana
priveste anotimpul ce-i al ei

Sa te primesc , asa cum primesc timpul
in viata mea , cu tot cu ora si secunda ei
sa ma mangai precum mangaie vantul
cu patima zeita dragostei ...

silvia

DOAR EU CU MINE ...

Si intra iar in scena lumea noptii
se trag cortine la ferestre luminate
doar varfuri de castele mai lucesc
ca-n ele , doua raze din luna se proptesc

Doar eu cu mine cautam cu pasul
incet  poteci ce duc spre nemurire ,
cu lampa-mi face semn toti licuricii
sa ma intorc , ca nu am luat-o bine

Si-am ratacit o noapte ...
privind cum intra in rol lumea ei
cei iepurasi tot topaie prin iarba ,
un liliac fal , fal mi-a trecut pe sub barba ,
o pasare se-nalta speriata
iar greierasii canta pe alei ...

Am obosit de-atata cautare
si-am adormit  pe-o margine de mal
cand m-am trezit , am tresarit
ca nemurirea-i  , dupa prapastie
acolo  ... pe alt mal ...!

silvia

AM VRUT SA-TI SPUN ,

Am adus in poala
doi pumni de cuvinte
dar , cand le-am rasturnat
si am vrut sa-ti spun ce aveam in minte
cred c-altcineva , mi-a luato inainte ...

Ca din ele-a luat cuvantul iubesc ,
noi si alinare si cuvantul dor ,
ca nu pot sa-ti scriu
mi-e necaz de mor ...

silvia

TU VIATA ESTI ...

In noaptea de smoala
dintre cer si pamant
cand norii de puf acopera luna
doar apele curg ... eu stau si ascult
cum ingerii noptii incep ,
vise sa toarne intruna

Cand visele colcaie in satul ce doarme
treji suntem ... doar eu
ca pana si mata mea doarme
si stau nemiscata pe toc , intre geamuri ,
cu felinarul in palme

Oclipa privesc , cum sufletul meu
sa desprins si sa dus
singur pe-o treapta afara ,
il vad cum se leagana melancolic si trist
si din buze ingana ,
tu viata esti dulce si-amara ...

NU-MI VEZI IN OCHI TRISTETEA ? (negrupealb)

Desi zambesc
nu-mi vezi in ochi tristetea ?
vara e-n terminalul de plecare ...
mie care-mi placea
sa merg desculta...
si-am auzit ca dupa toamna
va veni iarna cu nameti,
drumul de piatra
s-a cam dus
mi s-a mai rupt
si-o roata la caruta!...

Si-ti spun
ca mi-am dus calul ieri
la iarmaroc,
nu mai tragea...
ca sa iau altul tanar
sa ma duca,
sa joc numai o data
la ruleta cu noroc,
de-oi castiga
sa-nchiriez pe-o aripa
un loc
ca sa prind vara din urma
s-o lungesc...
(ca sa-ntelegi mai bine,
sa fug
findca nu vreau sa-mbatranesc...)

silvia

silvia

DIN DRAGOSTE TE-AS SARUTA ...{parodie}(negrupealb)

Aseara am vrut sa-ti spun
din dragoste o vorba
dar am uitato pana dimineata...!
prea multe pietre sunt pe taler
si-atarna greu balanta

Mai sunt si pietre la rinichi
si pe la fiere cateva ,
iar cand ma chemi greu ma ridic
si dureaza ceva ...


La ochelari le-am spart o rama
si drumul nu e drept ,
mai bine stau eu in baston
vino tu ca te-astept

Din dragoste te-as saruta
da , iar incepi
si imi faci capu mare ...
mai bine te sarut pe frunte
si haide la culcare .

silvia

DE VII ,

Sufletul meu e-asa sa stii
o oaza de iubire ,
in el incape intreaga lume
e loc si pentru tine

De vii , sa-mi spui
sa pun la ham
un armasar domnesc ,
sa vin la gara sa te-astept
sa-ti spun cate iubesc ...

Si daca vrei si tu sa-ti dau
putin din fiecare ,
iti voi da pomi si flori si fluturi
si-un colt micut de soare ...

silvia

IARNA ,

Ninge cu ani
cu fire albe ,
nameti in spate si in fata
si nu mai e ca alte dati ...
bagi un picior , altul il scoti
desi s-o iert ia i-mi trimete ,
flori de ghiata ...!

silvia

SE DUC TIGANCILE LA RAU ,

Se duc tigancile la rau
cu fuste colorate
si le ridica pana-n brau ,
dupa tufis privesc doi ochi
si-i umple de pacate ...!

Pe sanii rumeni , sfarcuri negre
dau cu sapun arzale focul ,
alta isi piaptana cosita
si schimba busuiocul

Sudoarea curge peste tot
stand nemiscat ca stana ,
o soapta daca ar scotea
poate l-ar manca blana ...

De paza stau tigani cu barbi
mustata rasucita
strainul daca le-ar privi
sunt gata sa-l inghita

Tigancile-n splendoarea lor
apei gusta sovoarea ,
tiganii tineri si spatosi
le apara pudoarea

silvia

PE CAMP DE FLORI ,

Pe camp de flori
miroase a viata
albina aduna polenul ,
lacustele sar din verdeata-n verdeata
doi fluturi vioi se inalta ...

Danseaza culorile-n camp
cand vantul se joaca , cu ele
stelute senalta-n campie
din puful de papadie

Doi iepuri alearga prin iarba
lasi tot cat ti-e lumea de draga ,
o iada priveste in urma
iedutul desprins de la turma

Pe poteca ce duce la rau
broscutele sar speriate ,
de grija , de haos si graba
m-am rupt pentr-o clipa de toate .

silvia

AM SĂ TE AŞTEPT (negru pe alb)

Iubitule , te rog sa vii
în altă dimineaţă
să-ţi spun ca vom fi împreună
poate în altă viată ...

pe roze câmpuri , am să te-aştept
şi-ţi fac un pat de frunze
şi-am sa privesc , cum spun povestea
a tale buze

luciri în ochi sa văd de dor
şi-o lacrima jucând ,
sa fiu cu tine a trebuit
ca să mă vezi murind ...

silvia

SĂ MĂ ÎNTORC ,

Cu ochii minţii să găsesc
staţia spre uitare ,
casierului de bilete
să-i las regrete  ,

din gara către nicaieri
să mă întorc cu pasul
să râd , să-mi plang sufletul
ce rol a avut asul ...!

viaţa-i un joc în care intri
când ai în mîna asul ,
depinde cu ce-i faci pereche
şi cum potriveşti ceasul .

vama dintre uitări şi vise
rămână-n locul ei ,
eu mă întorc , ca îmi permise
speranţa către , timpuri noi  ...

silvia

FLORI CU DATINI STRABUNE ,

Pe margine de drum de piatra
a inflorit busuiocul ,
tanara rupe o crenguta
poate diseara o sa dea
si  peste ia norocul ...

Ovorba veche de demult
ar spune,
cum ca busuiocul ar fi
flori cu datini strabune ...

Sub perna daca pui o floare
in vis "el " va veni
si de pui alta la icoane ,
al tau va fi .

silvia

IN NOAPTEA ASTA AM UN DOR ,

In noaptea asta am un dor
sa dorm pe fan afara
sa-mi cante greierii in cor ,
doi ochi sticlosi sa catere
mirati , pe-o nota muzicala ...

Sa privesc luna si so-ntreb
care e rostul ei...?
sa trag in piept mirosul noptii
si de departe sa aud
chemarea dragostei ...

Oclipa sa-mi desprind privirea
s-ajung mai sus de stele
si sa privesc de sus in jos
tot rostul vietii mele ...!

Si de-am sa obosesc de vraja
racoarea de-o sa vina ,
sa trag de colt un nor pufos
sa il astern pe mine ...
iar vantul sa-mi sarute fruntea
in semn de " noapte buna "

SALCIE DIN MAL DE APE

Salcie din mal
de ape
de ce-ti plang
frunzele toate ,
de ce dor te-ai aplecat ...?
s-au vantul ti-a luat
samanta
si-ai ramas singura-n mal ,
plangatoare saracuta ... !

Ti-am facut proptele
cinci
langa soare sa ajungi,
dar durerea ti-e
prea mare ,
c-ai ramas tot plangatoare ...

Intr-o zi la umbra ta
vru un suflet
ca sa stea ,
nu putu sa-si puna capu
de lacrima ta,, saracu ...

Dac-as sti ca ti-e
mai bine
te-as muta-n, curte
la mine
si te-as sadi langa casa ,
salcie misterioasa ...

silvia

IN VISUL TAU ...

In somnul tau , vreau sa patrund
sa vad ce te framanta ,
sa alung visele pe rand
ce fruntea i-ti incrunta ...

Cu ochii minti tu sa vezi
faptura mea aproape ,
cu dragostea sa i-ti cobor
povara de pe spate ...

Cand te trezesti
sa fii un zambet
iar cand i-ti vii in fire ,
sa-mi spui ca-n visul tau era
un inger langa tine ...

silvia

ACOLO UNDE-I MATCA ...

Izvorul limpede se scurge
in rau-nvolburat ,
firavul fir de apa dulce
un val la inecat  .
Si vine firul ca licoarea
in tulburele ape
si-l mesteca pana devale
vartejurile toate ...

Am stat pe-o piatra la izvor
si am tot chibzuit ,
scobind alt drum prin pietricele
dar tot n-am reusit .
Ca ce e val in val se duce
oricat ai incerca ,
apa din mal in rau se duce
acolo-i e matca ...

Chiar daca vin furtuni
si toarna cu galeata ,
izvoarele-si croiesc , carari
acolo unde-i matca .
Si unde omul a mutat
un rau pe alta parte ,
albia veche n-a secat
izvoarele cu apa lina ,
izvorasc mai departe ...

silvia

PRIETEN DIN COPILARIE

In copilarie , baiatul vecinului
in jocuri sot , tata
s-au frate mi-era ...
si-n toate ma iubea .

Am zburat din cuib
fiecare , pe-o aripa in viata
am plecat in timp ...
si-ntro zi in piata
i-mi zambea o fata !

Sprancene stufoase
barba nu si-o rase ,
dar privirea lui ...?
hiiii ...! e baiatul vecinului .

Si ma strans asaaaa ...
inima batea ,
lacrima napadea
si-am simtit o clipa ,
el tot ma iubea ...

silvia

AMINTIRI RANITE ...(negrupealb)

Pe lespezi de piatra ,
parasita di-un timp ...
candva mi-amintesc
intr-un joc a-l iubirii
fericita scriam " iubesc "

Printre lespezi de piatra
ciulinii cresc ,amintiri ranite ,
purtati de timp ...
numai eu , m-ai iubesc

Pe lespedea calda
in lacrima mea
tristetea se scalda ,
intepata de spin
ma-ntorc si suspin ...

silvia

TELEGRAMA VENI PREA TÂRZIU(impuls cultural)

De-ai sa vii
am s-adun cantareţii
de pe stradă ,
de-o mai fi ... chitaristul sa vină
am să-mi scot rochia din naftalină ...

am păstrat într-un săculet de pe-atunci
flori de soc
şi-un mănunchi de măceşe
adunate din lunci...
şi sezlongul de sute de ani
ce păcat
nu mai sunt cei castani ...!

telegrama veni prea tarziu
aş fi vrut dinainte
sa ştiu
sa fi pus socul la plămădit
şi să stăm la o cana cu vin
însă ce păcat ,
nici pantofii
nici rochia nu-mi vin!...

 silvia

silvia

VARA TORIDA

Arsita pamantul dogoare
sufletele cer , un pic de racoare
si-a-nchis gura , vantu
lesinata-i o floare
doar serpii pot sta
tolaniti sub ast , soare ...

Ce vara torida
doar clipacitul raului ...!
randunica atinge de valuri ,
un porumbel setos
se lasa sageata ,
catelusul lanos
se taraste si-noata ...

Vin paparudele
danseaza imbracate in frunze
ritual zgomotos , implorand ploile
din groasele buze ...

silvia

SA-MI ASEZ CASA DEVALE ...

Am sa-mi asez casa devale
aproape langa rau
de frig sa ma asez la soare ,
de cald sa intru-n apa pan- la brau ...

Pe iarba sa-mi asez camasa
usor sa se usuce ,
pe vadul cu nisip curat
capul  meu sa se culce ,
de sete sa i-mi pun pe buze
un pumn de apa dulce ...

Cu aripa catifelata
sa ma mangaie vantul
si razele ce curg din soare
sa-mi rumeneasca trupul ...

Iar seara cand coboara-n vale
s-aud susuri de ape
si vietati ce-au stat deoparte
coborand sa se-adape ...

In zori sa ma trezeasca cucul
din nucul din zavoi ,
prin iarba sa zburde voiis
puiul de iepuroi

Apoi desculta
sa ies pe afara
in cos sa-mi scormoneasca
un pui de caprioara ...

silvia

FARA TINE ...

Fara tine , soarele
nu mai straluceste la fel
Fara tine , ploaia
nu mai miroase-a primenire
De dorul tau
m-as aseza cu capul pe un nor
si-n loc sa ploua el
sa pice ochii mei , plangand de dor ...

Cu tine , i-mi puneam dorinte
fara tine sunt doar aparente 
Fara tine , ziua
e plina de goluri de aer
si noaptea gandurile triste ,
stau caier ...

silvia

O TINEREŢE ... (negru pe alb)

Urme de lacrimi
pe obraji,
privire gravă
Şi-o faţa plină de tristeţe
stă ghemuită într-un colţ
o tinereţe,
refuză cu-ncăpăţânare
să treacă pragul
c[tre bătrâneţe !

strânge la piept
rucsacul cu scrisori
şi poze,
în care fiecare
mai mimoze...
din timpul când dantele
se purta
şi pană mai încoa ...

şi tot plânge
că se scufândă soarta,
se teme
de zavorul greu
cu scârţâit îngrozitor
ce-i va închide poarta ...

silvia

AVEM , AVEM , AVEM ...

Eu m-am nascut aici
in mahalaua veche
ei ... asta-acum
vreo cativa zeci de ani ,
cei drept n-aveam asfalt
si alergam desculta
drumul era de piatra
si peste sant , era o potecuta ...

A ... da eram  mai saracuti
dar aveam iarmaroc , aveam si balci
cu mititei si calusei de plus
si pusca , cu noroc ...

Cu ouale din cuib
fugeau copii la poarta
la cel cu" colorata  maine-i gata"
mama ne speria
sa nu racim in gat ,
ca lapte de la iapa
amesteca prin ea ...

In zi de sarbatoare
veneau circari prin sat
speriau caini , pisici
ca anuntau cu goarna ,
iara mai sus in deal
flacai frumosi la stat ,
mergeau la balul din caminul cultural ...

Mama taia curcanul
fierbea si mamaliga
o rasturna si-n tuci arunca lapte ,
facea jumari din ou ,
dormeam vara in fan ,
din tava de pe soba
mancam si boabe coapte ...

Insa eram frumosi
aveam si sanatate
aveam batrani in sat
la fiecare poarta
si fiecare o ducea
de interebai , nouazeci si ceva ...

Dar cum omului nu-i ajunse ,
emancipare zise
cu cipsuri , e-uri si diverse
si magazi de vise ...
pe unde mergi , tot umpli matul
carnati cu Ketchup si saorme
masini straine misuna ,
BW si limuzine ...

Avem si vile  , avem si iahturi
si laptopuri avem ,
avem si sida si ciroza
si diabet avem ...

Ca intr-un carnaval a-l mortii
in lumea virtuala
se-nvarte rulrta ruseasca ,
ca te apuca boala ...

Centrale atomice avem ,
avem zgarie nori
nu te-ai gandit mai omule
ca singur te omori ,
ca ti-a dat Domnul inteligenta
dar ce-ai facut cu ea !?
ai facut bune , dar si rele
si ti-ai scurtat viata ...

silvia

MI-AM PUS CAPUL PE O FRUNZA ...( negru pe alb)

În pădurea cu liene
vântul bate tot alene
dorul meu
de dor greu geme ...
rămurele de smochin
toate trec şi toate vin ,
se duce toamna bătrană
o prinde iarna din urmă ,
primavara vine iar
şi cand trece vara vine
eu sunt plină de suspine ,
ca la anu tot aşa
şi se duce viaţa mea!

mi-am pus capul pe o frunză
tot privind o buburuză
ce greoaie se tot duce,
vremuri noi
n-o să apuce...
şi-un amarnic gand m-amuză
că în mintea ei de gâza,
măcar când va pica lata
nu va şti
dinainte ce-o aşteaptă...

pe când eu mă tot gândesc
şi cum stau pe frunza verde,
veveriţa se coboară
se scălâmbă într-o doară
jucăuşă şi fâşneaţa
îmi dădu pofta de viaţă ...

rămurele smochin rar
poate ai tu vreo licoare
să rămân nemuritoare,
să-mi storci fructul tau
pe-o buza
şi-apoi dac-o fi aşa,
am sa-ntorc din mersul greu
şi bătrâna buburuză ...

silvia

IN LIVADA CU GUTUI ...

In livada cu gutui
dorul n-are capatai
cand Gutui curta Gutuia
a venit cu cosul , Mia
si-a cules-o galbioara
far sa-i pese , far s-o doara
ca Gutui ce e in parga
dadu inima sa-i planga ,
ca gutuia lui ce-a draga
nu mai e acum pe creanga ...

Marul , Parul cand vazu
s-au acoperit cu frunze ,
maruntit sopti din buze
catre Mara , catre Para
sa se ascunda sub ram
si-atunci cand o venii Mia ,
cum tot face an de an
pomul lor sa zica , nam ...

Mia cand vazu doar frunze
ocara marunt din buze ,
le dadu putin ocol
si pleca cu cosul gol  ...!

Fericiti Marul si Mara
zambitori Parul si Para
ca samanta lor s-o coace
si-acum Mii , de nu-i place
primavara de-o sa vina
o sa creasca in gradina
zambitori si bucurosi
Merisor si Perisor ,
puii lor cei mai frumosi ...

silvia

SARMANE ZILE DIN URMA ...

La o margine de sat
un batran si-o batranica
amandoi stateau pe prispa ,
mai incolo , mai la soare
le torcea frumos in somn
slabanoaga lor pisica ...
Puricosul de catel
la picioare le statea ,
urmarind nervos o musca
si tot clampanind din bot
da s-o prinda , ea zbura ...
Batranelul se ridica
sprijininduse-n toiag
si cu pasi marunti spre poarta
anii multi , in jos i-l trag ...
Si in linistea greoaie
zdrancanind cutia postei
"poate ne-a trimes ceva
vr-unul din copiii nostrii"
Cade mana tremuranda
langa corp si se intoarce
"ei copiii au servici
de nu ne-a trimes nimica ,
poate o sa vina-ncoace
s-au postasul cine stie ,
a uitat p-aici sa vie ..."
Batranica-nlacrimata
a ramas privind spre poarta ,
se ridica intra-n casa
si se-asaza la fereastra ,
"ce stii tu ... sant ocupati
vrei sa aive grija noastra ...!?"
 Catelusul la simtit
schelalaie dureros
si-l priveste intr-o parte ,
atunci mosul se ridica
si din oala de pamant ,
in castron i-i toarna lapte ...
Javra lipaie cu pofta
batranelul mustacios
mangaind putin catelul  ,
parca e mai bucuros ...
Sarmane zile din urma
doi batrani ce-au fost candva
oameni tineri si falosi ,
alergau care incolo
sa poata creste copiii
oameni mari si sanatosi ...
Acum ,
lacrima i-i napadeste
doar mai ies putin in drum ,
ca atat mai au putere
si le face rau la soare ,
dar poate-o veni postasul
pe la ei , cu vreo scrisoare ...

silvia

TINERETE CAL NAPRAZNIC ...

Daca pasare-as fi fost
tot as fi zburat vreodata
sus pe muntele de piatra
ca sa plang pe el ...
Sa curga lacrimi siroaie
chiar si el sa se inmoaie
sa-l apuce frigurile ,
sa-l inghete vanturile ...
Saraca inima mea
sa umplu golul din ea
cu nisip cernut pe vatra
ca din ce a fost odata  ,
sa devina iar de piatra .
Sa ma lupt cu anii grei
ca cei tineri , hat ... e hei ,
parca nici n-as fi fost eu
acum , as  , e tare greu ...
Tinerete cal napraznic
uneori eram obraznic ,
refuzam cu indarjire
despre anii grei vreo stire
si-asa incapatanat
anii tineri , mi-au plecat ...
Cand faceam o saritura
hop , saream in batatura ,
pe zapada ma culcam
nici o boala nu aveam
acum trupu-i ca , caruta
hodoroaga saracuta
caruta cu roti de lemn
ce trozneste , ca-n infern
trosc la glezne , trosc la solduri
trosc pe unde mai sunt noduri
armasar de herghelie
cine vrea acum sa stie
armasar ce-am fost , podoaba
am ajuns uite , o gloaba ...

silvia

PE-O FRUNZA DE NUFAR ALB...

Pe-o frunza de nufar alb
fluturasul tare drag
se roteste ca sa-l vada ,
fluturica lui ce-a draga ...
Pe-o petala sta printesa
sa coboare nici nu vrea
si cu aer de contesa
vrea sa vina , el la ea ...
De mirare libelula
facu ochii cat caciula
si zice in sinea ei ,
de-as fi eu in locul ei ...
n-as mai sta un pic pe ganduri
l-as iubi in multe randuri
cine stie de-ar scapa ,
ar fi alta sa mi-l ia
s-apoi este-o vorba buna
"cei in mana nui minciuna"
O lacusta lunga verde
nu-l scapa , din ochi nu-l pierde
si in minte-ai de paiata
in-colteste un gand negru ,
"sa m-arunc de la distanta
fluturica colorata ,
sa-i ud aripa in apa"...
Brotacelul a simtit
ce pericol ia-ncoltit
si-a sarit din mal pe apa ,
fluturasii si-au luat zborul
si-au aterizat apoi ,
pe-o petala amandoi .

silvia

CA SI STANCA DE-AS FI FOST ...

De-as fi fost stanca de piatra
ce m-ar fi durut vreodata ...!?
poate m-ar durea prea multe
dorul de carpati , di-un munte ...
Poate as ravni cu drag
la padurile de brad ,
poate m-ar durea vreo rana
ce-a scobit-o lighioana ,
copita de caprioara
si a cerbului din goana ...
Poate m-ar zgaria corbii
cand si-ar prinde ghiara-n mine
si m-ar umple de suspine ...
Poate scorbura de sarpe
m-ar durea , m-ar durea ,poate ...
Si-as mai suferi cumplit
cand si-ar face ursii grota ,
far sa stie ca ma doare
ar dormi in ea cu pofta ...
Ca si stanca de-as fi fost
tot m-ar fi durut ceva ,
dar sunt om si sunt din carne
si cand ma doare ceva
ma tot rog la Doamne , Doamne
sa ma lase mai usor
ca mi-e teama , c-am sa mor ...

silvia

PRINTRE FLORI DE GAROFITA ,

Printre flori de garofita
se tot plange o fetita
daca mama ei , pe nume ...
va pleca din asta lume ,
ea cu cin , s-ar sfatuii
si cui s-ar mai tanguii ,
cin , iar spala ranile
si iar sti , durerile ...
unde-ar tine dragostea ,
ce-o avea doar pentru ea ,
cine usa i-ar deschide ,
cine-ar saruta pe frunte
si cine-ar mai desfata
ca la mama , cu merinde ...
Tu maicuta , inger viu
rugaciunea vreau s-o stiu
"Te rog Doamne s-asta noapte
sa-i dai mamei sanatate ...

silvia

CALATOR CU DOR ...

Calator cu dor , ce-l duci
unde pasii tai te poarta
treci usor din poarta-n poarta
ducand dorul tau din suflet ,
fluierand usor un cantec ...

Calator cu dor , ce-l porti
gasesti drumul fara harti
si in traista vise duci ,
la portile cu uluci ...

Calator cu dor , ce-l tii
drumul n-are capatai
si tot mergi pana acolo ,
unde sufletul mangai ...
Unde apa e licoare ,
unde-n vaza e o floare ,
unde aeru-i curat
si o mana ce-ti intinde ,
dragostea si-un gand curat ...

Calator cu dor , ce-l lasi
pe brate de ingerasi
pan te-ntorci sa-l legene ,
pe margini sa-i semene
flori de tei  , cu foaie lata
sa nu uite niciodata ...

silvia

PE COVOR DE IARBA VERDE ...

Pe ulita cu cinci case
unde dorul meu ramase ,
vru , sa treaca in alt sat
insa drumul sa-nfundat ...

Mai la gardul cu uluci
de len-numeri , nu te duci
ca-ti arata-o potecioara
la casuta galbioara ,
cu parmalacul cu flori ,
plin de flori de garofita
sa-i dai dorului gurita
si de-i dai de multe ori
nu-ti doresti , ca sa mai mori ...

Pe covor de iarba verde
sa-ti pui sufletul pereche
sa-l mangai cu fir de iarba,
sa-i dai sa miroasa flori
sa-ti doresti , sa nu mai mori...

Colo pe buza galetii
sa poposeasca sticletii
si-apoi cand se-avanta-n zbor
sa pice din ciocul lor ,
picaturi de apa rece
soarele sa nu te sece ,
fluturasii de pe dealuri
sa transforme-n evantaiuri
aripa lor colorata
sa nu mai mori , niciodata ...

silvia

H...SALONUL x ...

Peste drum , de viata mea
cladire impunatoare ,
nu stiu cum , dar vrea nu vrea
desi mi-am pierdut speranta
vreau sa-mi las , durerea-n ea ...
Totu-i alb si-n el suspina
pacienta de la geam ,
alta-n patu paralel
tot priveste in tavan ...
Pe dulapul dintre paturi
toate florile sunt triste ,
fica ce o ingrijeste
strange lacrimi in batiste ...
din perfuzie mai curge
inca zile cateva ...
sintr-un planset infundat
tot implora creatorul
ca sa vina , sa o ia .
Durerea se tine scai ,
eu privind ingandurata
usa se deschide larg ,
doctorul cu fisa-n mana
ca prin ceata-l vad in prag...
avea luminata fata
si ca mielul la taiere
eu , i-am incredintat viata ...
Ca un condamnat la moarte
cu invizibile catuse ,
boala-n lanturi , daca vreti
holul i-mi inghite mersul
durerea ma trage-n parti ...
Asistenta ma sustine ... si
desi este o rutina ,
i-i fuse mila de mine
m-a incurajat o clipa
si mi-a spus sa nu am frica ,
ca-mi promite la iesire
"o sa fiu aici cu tine ...
sus pe pragul de la usa
am pus cheia  , la catusa
sa ti-o scot cu tot cu boala
s-o arunc pe geam afara
si-o sa toarcem iarasi ata ,
inco-data incet , incet
ca nu-i clipa potrivita ,
viata trebuie traita ..."
Din salonul cu dureri
doamna de la patul , x
sloboda acum si-n viata
ma priveste cu uimire
si zambind , mia spus asa
"ce frumoasa esti la fata!"
Din cladirea impunatoare
multumesc , Dr .Escu ...
eu ma duc in treaba mea ...
el , ramane tot acolo
reparand in continuare
vieti ...si viata altcuiva .
Badiguardul de la poarta
bariera o ridica
semaforul verde indica ,
eu dau fuga peste drum
ca m-asteapta iar , speranta
ce-am pierdut-o undeva
si cu bratul i-mi intinde
pe un taler , viata mea ...

silvia

PLANGE JAPONIA ...

Tsunami-ul nemilos
a inecat iubiri ,
vartejul furios
a sfartecat trairi ,
cutremurul din ape
a zguduit planeta ,
centrala fukushima
a radiat pamantul ,
iar valul ucigas
le-a fost , mormantul ...

E-o tara trista-acum
Japonia mareata
spre ceruri ruga lor
prin lacrimi se inalta ,
copii cu ochi frumosi
si chip nevinovat ,
ei inca-si mai asteapta
parintii , ce-au plecat ...

In tara soarelui rasare
o mama disperata
strange la piept fetita ,
jale sfasietoare ...
trupul e ud si rece
fetita ei e moarta ...

In viata apa-i sfanta
fara ea nu traiesti ,
insa pe malul ei
casa , sa nu-ti zidesti
pamantu-n legea lui
cand isi intinde oasele
troznesc incheieturi
si-si varsa apele ,
iar cand se-asaza-n matca
matura si aduna
suflete speriate ,
in groaznica-i furtuna ...

Japonia-si ingroapa
copiii si i-i plange ,
cu lacrima fierbinte
ce sufletul i-l frange ,
plange Japonia
si plang si eu cu ea ,
pe fata-i va ramane
nestearsa lacrima ...

silvia

DEPARTE SUNT DE MAMA ,povesti de viata

Am trait toti in casa noastra
nascuti de-o mama noi am fost ,
am luat cu noi copilaria
si ca soldati la datorie ,
ne aleseram cati-un post ...

Viata nea-mprastiat prin lume
in noi familii ca sa fim ,
ne-am procreat
asta ne-a fost destinul ,
insa copilaria de-alta dat
cu ochii mintii am luat pensonul ,
icoana-n suflet , mi-am pictat ...

In noptile tarzii
ma napadeste o singuratate ,
departe este mama
departe sunt de frate ...
sa am aceasta viata
cu patimi am platit ,
ma-ncearca sentimente
si sunt trist cateodata ,
alteori fericit ...

Din cand in cand
mai trecem pe acasa ,
cu totii ne strangem pe parmalac
o mangaiem pe mama ,
depanam amintiri
si rand pe rand
ne asternem  , la drum ...

Mai zabovesc putin ,
pasesc doi pasi in casa
in odaia-n care zace
albit de praf  un patefon ,
dus intr-o melodie dealta data ...
ma-ntoarce in prezent , un telefon ...

Sarut pe frunte mama
si plec inlacrimat ,
ma pierd pe o poteca
si trenu-a suierat ...
aluneca pe-obraz
o lacrima fierbinte ,
in mana tremuranda ,
tot strange , o batista
pe pragul casei mele
ramane-o mama trista ...

silvia

SARAC AI VENIT PE LUME ,povesti de viata (negru pe alb)

S-au dus vremurile in care
in casuta de pamant
cu o droaie de copii,
domneau
dragostea si pacea
iar batranii aveau cuvant ...

zilele de sarbatoare
transformate in sezatori,
se impodobeau
de datini
intr-o mare de culori!

acum satele sunt triste
toti alearga care incolo...
agitatia e mare
si  vrea care mai de care
sa aiba casa mai mare ...

cate unul nare stare
mai priveste la vecin,
nu cumva s-o ia inainte
ce invidie, te-nchini!

s-au dus vremurile in care
in casuta de pamant,
nu gaseai o aspirina
boala nu avea cuvant .

de vedeai pe cate unul
te-ntrebai
o avea suta?
si ziceai in sinea ta
"Dumnezeu  , o mai uita !"

acum cu cin te intalnesti
sanatate iti doresti...
cand intampini,
cand te duci
sanatate e cuvantul
asta-nseamna nu cumva
boala a cuprins pamantul?

pe la cinzeci si ceva
arata de saptezeci,
iar spitalele sunt pline
farmacii in sat sunt zeci ...

bate clopotul si toaca
"sa dus tanara saraca "
vestea a imprastiat tot satul,
a muncit si sa spetit
si cand a agonisit
"a plecat tanar saracu"...

toate-averile din lume
sunt ale pamantilui,
sarac ai venit pe lume
tot sarac te duci in el ...

vei ramane doar un nume
in arhiva intrun sertar,
s-au poate cine mai stie
doar prin vechile dosare
in dulap la primarie ...

silvia

ACOLO-N VIATA DE APOI ...!

De m-oi gasi candva cu tine
acolo-n viata de apoi ,
te-oi intreba
de ai privit din cer la mine
la neamurile dintre noi ...?

Ori ai uitat de tot , de toate
ori nu-ti mai pasa de nimic ,
dar totusi de ce dupa moarte
noi tot te plangem ,
 iar tu , nimic ...!

De miliarde , triliarde , de ani
tu omule mereu te-ai dus
si iar de alte triliarde ,
te-oi duce , duce , duce-ntruna
iar eu ma-ntreb mirat deodata ,
mai este loc , acolo sus ...?!

silvia

AM ADUNAT IN MINE ...

De cand pe lume ochii i-am deschis
am adunat an mine , primul vis
glasul  ce si acuma , ma tot cheama
e glasul dulce , e glasul de mama ...

Am adunat apoi in mine marea
in suflet mia-ncaput , intreg pamantul
am aszat in teancuri , nopti cu vise
si zilele de ploaie neatinse ...

In mine a-ncaput iubiri si patimi
si fericiri si suferinta si durere ,
a incaput in mine chiar si lacrimi
cand tu , s-au el ...v-ati descarcat de ele ...

In mine , desi nu-s asa de mare
am adunat cerul albastru , nori pufosi
si  razele de soare
si din vazduh am adunat cu ochii ,
carduri de pasari calatoare ...

Am adunat si-am strans de la-nceput
zboruri de fluturi si lanuri de trifoi ,
gradinile cu trandafiri si floarea de alun ...
au curs apoi din mine multe lacrimi
ca viata vesnica , nu am putut s-adun ...

silvia

BRIZA MARII LENESA ...

Tarmul apei ars de soare
cu nisip cernut de vant ,
trupurile-aproape goale
rumenite-s ca pe rug ...

Descheiat , plin de sudoare
ingropat pana la glezne ,
doamnei , el i-i face semne
sa-si rasfire parul ud ,
si-o picteaza toata , nud ...

Briza marii lenesa
termometrul sta sa crape ,
muzica leagana valul
trupurile-s lesinate ...

Catelusul tunsulica
si-a udat putin blanita ,
se scutura , ea tresare
ca plouat putin cu soare ,
la domnita  , pe picioare ...

Intr-un tarziu el i-i da mana
anemica ea se ridica
se-arunca amandoi in valuri
in joaca stropii se ridica ...
ea tipa  , c-o pisca meduze
el o saruta mult pe buze ...

silvia

SA FIM LEGATI PE VIATA ...

Am atins talpa-n ,
urma ce-ai lasato
sa te urmez , sa fim legati pe viata
mi-am agatat privirea , de-a ta umbra
ca umbra mea sa nu ramana-n urma ...

Si pas cu pas
sa infruntam in piept , sortita viata
ca unul fara altul , nu ne sta ...
am fi ca bradul , intr-un camp pustiu
o singura paiata ...

Ca somnul fara vise , ar fi viata
si sufletul secat de fericiri ,
doar inceputuri , fara impliniri ,
sfarsit de timpuri , fara amintiri ...

silvia

APLAUZE VA ROG ...

Cand n-oi mai fi ,
mi s-o termina ata
m-am desirat in versuri , pentru tine
de va ramane-o scama undeva
pastreazo sa aplauzi , pentru mine ...

Aplaudati va rog ,
pentru ce-am fost
un suflet ce-a iubit si pentru tine
geana pe geana pan-am pus
ti-am vegheat somnul si am scris
ca poate intr-o zi ,
te vei ruga si pentru mine ...

Aplauze va rog , aplaudati acum
ca cine stie ... auzul mi l-oi pierde
si poate n-am sa va vad dupa mine
cand m-oi duce ...
ochii mei , n-or mai vede ...

Aplaudati-ma va rog
 cat sunt in viata
ca ce folos , ca PAUNESCU
a fost aplaudat ...
de-a doua zi ,i-ati terminat poemul
si pe la cimitir , nu ati mai dat ...

silvia

E GREU SA FUGI ...

In gura vantului
sa asezat durerea ,
atunci cand el , a fost mai furios
si n-am crezut s-ajunga , pan la mine
dar ma batut de a intrat , la os ...

I-mi plange ochiul de-atata tristete
e greu sa fugi , drumul e lung
si plin de bolovani ,
curca-nfoiata ,fluiera si-anunta
sa se ascunda puii de curcan ...

Planeaza corbul , tot taind vazduhul
pe limba lui seagita , dand alarma
ca a simtit prapastia din mine
si-a mirosit , ca sunt toata o rana ...

silvia

EA MINTE DOAR ...

Ce-ai castigat ,
de te-ai grabit la toate !
ai strans averi
te-ai amagit ca vesnic , vei trai
si ai facut palate ...

Ea minte doar ...speranta
ca e o ticaloasa ,
fa-ti timp omule-o clipa
privestete-n oglinda ,
aseazate cu tine
si stati un pic la masa ...

Foaie cu foaie rupi din calendar
atarni in cui un altul an de an ,
esti ocupat , bati campii
alergi fara sa bagi de seama ,ca
pasul se micsoreaza
si-ncet incet , te-apropii catre toamna ...

Cauti apoi chirurgul
ca sa-ti schimbe ,
fata schimonosita din oglinda
si-un donator ,chiar daca e pacat  ,
sa  i-ti doneze un rinichi , s-au din ficat ...

Asa ca fii mai chibzuit
cat esti mai tanar ,
ea minte doar  ... speranta
si te trezesti batran , bolnav
cu zeci de ani  , pe umar
si-ai sa regreti apoi ,ca-n asta viata
nu ai gasit o clipa
sa stai cu tine fata-n fata ...

silvia

DOI SINGURATICI SA FACEM DUET {negru pe alb}

Că nu mai pot ,
m-aş duce în pădure
mi-aş face casa-n inimă de brad,
vecin cu mine vreau sa fie nucul
doi singuratici să facem duet
să uitam de tristete
eu si cucul ...

să pot să mă adun
din nou în mine
sa dau cu suferinţa de pământ,
la inimă sa ţin uşa-ncuiată
i-ajunge cât a fost de frământată ...

că nu mai vreau
şi nici nu am răbdare
cu biciul sa lovesc în întâmplări,
m-am luat cu ele
şi nu mi-am dat seama
ca zalele din lanţ au cheietori ...

le-am petrecut pe toate
cantr-o carte
făr sa-mi dau seama
ca viaţă-i numai una,
te-aruncă in vartejuri de durate,
în griji şi în iubiri neâmplinite,
în doruri, în dureri şi clipe agitate
şi inima din ce în ce ,
tot mai prost bate ...

silvia

TE-AM ASTEPTAT

Te-am asteptat
in nopti cu luna plina
sub teiul
cu miros imbietor ,
privind cum razele se joaca
printre nori si frunze
si pe poteca din zavoi  
trec matauze ...

Ca doua lumanari
scanteietoare
ce taie intunericul de smoala ,
ochi de pisica
ce se-aprind salbatic
in lan de trifoiata stau la panda
tarandu-se pe burta
dupa prada ...

Intr-un tarziu
se-aud fosnet de pasi
zgomot de aripi se-nalta speriate ,
noaptea a conturat o siluieta
parca venea,
parca se-ndeparta ...

In salturi i-au taiat cararea cerbii
si iepurasii topaie-n zig zag
de ar sti ei
ca geaba le e frica,
el vine findca stie
ca mie drag ...

Vantul adie
iarba o-ngenunche
pe-arcusul unui greier
aluneca in sinfonie
note din portativ,
pe mal doua broscute se ridica
si s-au holbat de pica,
iar teiul a cernut pe noi ,cu flori ...

silvia

PRIVESC OGLINDA APEI ...

Bat valurile-n larguri , catre vaduri
venind pe rand , spaland nisipuri calde
aduc spre maluri scoicile bolnave
si-mping in larg , uriasele nave ...

Curg picaturi de ploaie cateodata  ,
iar stropii jucausi spala meduze
si dupa ploaie soarele-o saruta ,
cu raza ce-o trimete de pe buze ...

Eu deseori privesc oglinda apei ...
ce-nghite alta lume in adanc ,
ma duc cu gandul ... cata bucurie
ca ma spalat de cand eram  , un prunc ...

Mai vine cateodata-nfuriata
si uneori e chiar razbunatoare ,
as intreba-o eu , daca se poate ,
de ia uneori vieti ...nevinovate ,
in schimbul  balenelor , moarte ...!?

ULTIMUL PERON .

Ma strange gandul
cantr-o camasa de forta,
e gandul trist
si sufletul ma doare,
trecui prin viata
ca un navetist
in trenul care lung
a suierat
din gara-n , gara ...!

La cap de linie
am coborat
pi-un caldaram
crapat de zeci de ani ...
pe geamantanul meu
cu amintiri
imi sprijin capul ,
e ultimul peron
si-o banca veche
sub batrani castani!

O lacrima
mi-a umezit obrazul,
la caserie
nu-i bilet de-ntors,
acarul a schimbat de-acum
macazul,
un ultim pufait
seaude-n halta
iar manevrantul
parca trist si el
trage vagonul care scartaie
pana-n tampoane,
la linia moarta...

silvia

POVESTEA MEA ,

Povestea mea
a inceput asa :
mi-a spus-o mama
cand m-am facut mare ,
am fost o znama de copil
ne-astamparat
dar frumusica spunea ea
din cale-afara ...

Incep sa-mi amintesc
sa leg povestea,
a mea de-a ei
de cand am crescut mare ...
Cand m-am trezit
zambind
mi-a pierit hazul,
asa depanand amintiri
venii necazul!
ca din povestea 
care vesel a-nceput
mama ,
actorul principal , a disparut ...

Si toate ce-as mai spune
ar fi triste,
cu lacrimi
ar fi teancuri de batiste,
inchei aici povestea
iti dai seama
findca din toate ce-as mai spune ,
i-mi lipseste , MAMA...!

silvia

LASATI-MA SA PLANG ...

Lasati-ma o zi sa ma intorc
acolo-n satul unde m-am nascut ,
copilaria unde-am petrecut
pamantul pe unde-alergam desculta ,
sa-l sarut ...

Lasati-ma , e ultima dorinta
acolo a fost mama , ce-o aveam
ce-a care i-mi lua manuta-n mana
si perna la culcare o-nchinam ...

Lasati-ma sa mangai stalpul portii
si clanta ce-a deschis-o mana mica ,
sa ma privesc in geamul din vernda
cum o faceam cand eram tinerica ...

Lasati-ma sa plang pe poza mamei
si-a tatei ca nu i-am vazut , de ani
sa-mi amintesc , cu cata bucurie
in pragul casei i-i intimpinam ...

Lasti-ma o clipa sa mai intru
sa simt mirosul cand , eram copil
sa ma asez ... la masa mica
cand langa-i mei , eu n-aveam nici o frica ...

E trista curtea , trista sant si eu
cotetul lui Grivei sa daramat ,
hamul lui Murgu , sta-n cui destramat
si parca-l vad cum statea falnic , la-nhamat ...

Lasati-ma sa plang , pan la lesin
lasati-ma , sa mai sufar o clipa
sa stau pe scaunelul din gradina
sub nucul ce si el era un pui ,
acum e ca si mine,al nimanui ...

Ce viata si ce timpuri
au mai fost ,
din tot n-a mai ramas
decat durere
si tot ce-a fost ma-ntreb ,
de-a avut rost ?

Lasati-ma sa rup numai o floare ,
sa o asez pe-o piatra-n cimitir
si sa le povestesc c-am fost , pe-acasa
dar fara ei nu pot sa mai respir ...

Lasati-ma ...
vreau singura , un pic sa mai raman
pentru parintii mei
sa ma inchin ...

silvia

IUBIRE SALVATOARE ,

E arsita , pamantul dogoreste
imagini tremurande-n departare
din pumnii tai eu am sorbit ,
apa izvorului , ce susura in vale .

Ma frigea talpa
si-n margine de rau tu te-ai oprit ,
ai prins o ticva ce venea pe ape
mi-ai spalat rana
mai ridicat din neputinta
si mai racorit ...

Mai readus la viata
iubire salvatoare
si mi-ai soptit ca-n varf de munti
se lasa nori carunti
si vor veni apoi spre noi
si ne-or uda , cu ploi ...

Ai sarutat obrazul meu fierbinte ,
mi-ai spus ca pe pamant
toate au rost si sa tin minte
cand sufletul e istovit si insetat ,
de vei cata si vei avea credinta
gasesti o mana salvatoare , cu iubire
si un izvor de adapat ...

silvia

AS VREA SA STIU

Te-am atins cu piciorul
si-n rugaciune eu te-am sarutat ,
te-am angrijit pamantule stii bine
usor cu palma eu te-am mangaiat ...

Pe unde te-am atins cu pasul
nu am lasat burene sa te urateasca
ti-am pieptanat padurea
si te-am stropit pe ierburi ,
glasul meu ti-a cantat
sa te-nfrumuseteasca ...

De asta mai pamant
as vrea sa stiu eu bine
cand eu n-am sa mai fiu ,
ai sa plangi dupa mine ?

MA TOPESC DE DORUL ZILEI CARE TRECE ...

Am sa ma rog
de clipa care-n graba trece
sa zaboveasca-n timp ,
pendulul de la ceas
sa-l lege cu liene
secunda sa o-nece ,
minutul sa-l incurce-n ruj de mure ,
paienjenii sa teasa o franghie
sa prinda ora , tip til de la spate
astfel ...ziua fie mai lunga
ca repede mai fuge catre noapte ...

Sa privesc soarele
cum mananca jaratec
nervos , de dorul lunii
ca noaptea e departe ,
impiedicat si priponit de-o stea
sa planga cum plang si eu dupa ea ,
dupa viata ce trece
si tineretea mea ...

Ca ma topesc
de dorul zilei care trece
si-am obosit sa tot pun intrebarea ,
de ce ?
de ce pe lume toate au sfarsit?
si de ce timpul care trece
ma tot imbatranit ?
si de ce omul are doar o viata?
de ce-i albeste parul
si-i da riduri pe fata ???

silvia

EU VREAU SA TE URMEZ ,dedicatie pentru Andrea si Dan

Numai tu stii Doamne
cat te-mbratisez
si cat de-aici incolo
eu vreau sa te urmez
.Mi-am deschis sufletul
si mi-am deschis si casa
pe prag te-am asteptat ,
ti-am asezat si masa .
Aceste dragi cuvinte
ce inima le-a scris ,
le vei gasi pe-o foie
ce mi-ai trmis-o tu ,
in zori , din paradis .
Eram fara putere
cu trupul istovit ,
mana a luat penita
cuvintele au curs ...
De-as fi castigat lumea
cu tot ce e in ea ,
n-ar fi fost mai de pret
decat , iubirea ta .
M-arunc pe-ai mei genunchi
o Doamne pentru tine
si nu-mi ajunge-o viata
sa-ti multumesc ,
stii bine ...
Mi-am luat camasa alba
eu astazi pentru tine
si-am sa o primenesc
cat tu imi vei da zile .
Sa fiu ca o mireasa
cu sufletul curat
si-ti multumesc Osana ,
ca tu mai vindecat .
Cand am sa vin la tine
ajutama , sa ma-nsoteasca in alai
fratii mei si copiii ,
sa fim cu tine-n RAI ...

silvia

DRAGOSTEA MEA CORABIE PE VAL...

Sa amestecat ziua cu noaptea
s-au intristat
de plansul sufletului meu ,
ca sa ales praful de toate ,
dragostea mea , corabie pe val
mia prins-o vartejul de ape ...

Scafandri-au sarit
in adancuri s-o scoata ,
au iesit si mi-au spus-o in fata
ca iubirea dupa care plangeam ,
tolanita pe ierburi de ape
c-o pisica de mare , in brata ...

Ma izbit briza marii in fata
m-am simtit inselata de viata ,
valul bland ,
i-mi arunca pe mal
alta viata purtata de val ...

Mia luat mana-n mana , s-o tina
mia soptit cat e lumea de larga
"ridicate ai sa faci boala grava"
ti-a fost rau ,va plati
peste ani de-ai sa vii
vei gasi , o epava .

LUPTE DE CAINI

Am plans ,
pentru suflet strapuns ,
ranjet infernal ,
dementi care urla ,
ochi aprinsi agitati
la concursul carnal .
Doi caini intr-un cerc
format , din oameni s-au haita
diabolici zbiara ,
distractie sinistra .
Doi caini sangereaza
se sfasaie unul pe altul
schelalaie , cad si se zbat .
Turbatii privesc iadul infern ...
milosilor , dauneaza .
Bani peste bani
pariuri , bacnote cu coarne ,
dar ce nu stiu ei
ca sufletul ce-n chinuri adoarme
va astepta la poarta cerului ,
ce chin va fi Doamne !
Se vor tara pe genunchi juliti ,
cerand indurare ,dar cui ?
in juru-i vor sta ,
doar colti plini de sange  ranjiti ...
Gladiatori in ring
e randul vostru , luptati
sa platiti .

silvia

DE DRAGOSTE (negrupealb)

Vino 
sa-numar cu tine secundele noptii
sa mergem in adancul ei ,
sa stralucim
pe mantia-i de smoala
doar noi si licuricii
de prin iarba,
sa ne iubim !

De-o cucuvea sa fim certati,
cu ura
sa ne priveasca bufnita
cu ciuda
o nimfa sa ne fluiere... 
cand tu te lasi cu gura ,
pe-a mea gura ...

Sa ma-nfasori
cu ale tale brate,
pe noi
sa tragi cortina noptii...-
sa privim cerul,
pe buze sa ne pice 
stropii de mure coapte
ce le duce in cioc 
o pasare de noapte!

Cand visele-or sa pice
din ale tale palme
si cand tarzia clipa
motaie si adoarme ,
cu aripi revarsate
un liliac pluteste ,
cu mers usor de turma
jivine se retrag 
iar ingerasii noptii
inchid pleoape de luna ...

silvia

VREAU SA TRAIESC ,

Cand eram mic
doream ... sa fiu mare
si-acum ma-ntreb
ce caut eu in viata asta , oare ?
cu ochiul stang , ma bucur ca exist
iar ochiul drept ,
ma plange , ca sant trist ...

Am vrut sa nu ma indoi , de nimic
sa nu am griji si teama , ca cel mic
de-as fi putut singur in viata
sa-mi fac o programare
departe as fi fost acum de toate cele ,
chinuri cumplite , patimi si de rele ,
 doar cateodata bune , printre ele ...

As fi facut proiectul vietii mele
sa aiva numai drumuri paralele ,
sa naiva capete , sa nu aiva curbura
sa nu dau nas in nas
cu vrun cosmar s-au ura .

Ani s-au dus , mai iute decat vantul
astept in cusca mea , pe cineva
sa imi salveze gandul
ca ma intreaba in orice dimineata
ce caut eu , in asta viata !
sa pot sa-i spun far-sa ma razboiesc ,
ca pur si simplu asa cum este viata ,
eu vreau , sa o traiesc ...!

silvia