Am sa ma rog
de clipa care-n graba trece
sa zaboveasca-n timp ,
pendulul de la ceas
sa-l lege cu liene
secunda sa o-nece ,
minutul sa-l incurce-n ruj de mure ,
paienjenii sa teasa o franghie
sa prinda ora , tip til de la spate
astfel ...ziua fie mai lunga
ca repede mai fuge catre noapte ...
Sa privesc soarele
cum mananca jaratec
nervos , de dorul lunii
ca noaptea e departe ,
impiedicat si priponit de-o stea
sa planga cum plang si eu dupa ea ,
dupa viata ce trece
si tineretea mea ...
Ca ma topesc
de dorul zilei care trece
si-am obosit sa tot pun intrebarea ,
de ce ?
de ce pe lume toate au sfarsit?
si de ce timpul care trece
ma tot imbatranit ?
si de ce omul are doar o viata?
de ce-i albeste parul
si-i da riduri pe fata ???
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu