Valuri curg in vale , randuri de cocori
toate-alearga dupa soare
randunica , calatoare
sub streasini i-si lasa cuibul
si se-nalta sus in zori ...
Stau pe prispa casei mele
tot privesc , ingandurat
eu fac fata iernii grele ...!
si de unde-atata creier ,
sa zboare-n tarile calde
ca sa scape , de iernat ?
Daca pasare-as fi fost
sa ma lupt cu vanturile ,
cat as fi trait pe lume
m-as fi dus unde e bine ...
Si cum stau , asa cuminte
ma gandesc ca , pasarea
nu isi iroseste timpul
si are mai multa minte ...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu