SINGURATATEA

Se pravaleste-n casa
moaptea din cer picata
 vise sfasietoare
 si disperari se-arata
un liliac , se asaza-n geamul meu
pe aripi revarsate ,
mi-aduse dorul greu ...

Din departare , o adiere blanda
atinse ochiul meu
sub lenesele pleoape
in visul meu
se-ascunde iarasi , chipul tau ...

E negura afara
si sufletele dorm
singuratatea , apasa pe clape
artistul e tot singur
si ceasul e tarziu ...
doar eu si pianistul ,
singuri si tristi , in noapte ...

Di-un colt de semiluna
mi-am agatat , speranta
spre ea privesc ingandurat
singuratatii , sa i-i pun o lesa
si sa o scot pe poarta , pe-nserat ...

Sa duca pe nisipuri miscatoare
adancul sa o-nghita ,
ori pe pustii arsa de soare
de serpi incolacita ..