OARE MA MAI PRIMESTE ...!?

Oare ma mai primeste
de-am sa-l intreb pe Dumnezeu ,
de ce a investit atat in mine ?
de ce mi-a taiat una cate una radacini
si roadele ce le-am rodit
de ce in timp ,
sa planga dupa mine ...!?

Oare ma mai primeste
de-am sa-l intreb pe Dumnezeu ,
de multe suferinte pe pamant ...
sa zicem ca noi stim
si ca ne ducem crucea ,
dar cele fara de cuvant
ce vina au , ale cui sunt !?

Puiul de urs
cand si-a prins laba-ntro capcana ,
o zi si-o noapte sa vaitat
pin-a murit ,
de ce nu la salvat ?

Mor caii si mor cainii
in legea lor nescrisa ,
o pasare se-neaca-n primul val ,
oare ma mai primeste
findca , cu disperare am urlat ,
eu nu mai pot de atata durere
Tu Dumnezeule , unde-ai plecat ?

silvia

am credinta , am speranta , am dorinta ...

ULTIMUL SURAS ...!

Am vazut azi frunze
purtate de vant ,
am fugit in graba
mai mai sa le prind ...!
dar firul de vant le-a saltat in sus
si cu el mi-a luat , ultimul suras

Am privit la soare
tremura din pleoape ,
sa nu-i intre-n ochi
frunzele purtate ...!
plangand i-am trimes
gandul meu pe-o raza
si deodata-l vad , cum se lumineaza....
i-am soptit din buze
ca pe-acele frunze
stateau speriate , micutele gaze ...!

Prin vazduh planeaza , leganate frunze
pe covor coboara , micutele gaze ,
cum stau nemiscata
tot privind in sus
pe buzele mele , a  adus o raza
ultimul suras ...!

silvia

MA GRABESC ...

Si cum stau , cu capul in palme
sprijinita de multe tristeti ,
ma gandesc , cum sa fac sa va spun
dar ma grabesc
la raspantii de drumuri s-adun
viata mea , ce-a trecut ca un fum ...!?

Mi-amintesc cum zambeam , cu nonsalanta
si la toti le radeam in mustata ,
n-aveam temeri si tineam a le spune
cum , ca-i al meu
tot timpul din lume ...

Acum vad o lacrima ,
in libera cadere
ca un glob de cristal a picat ,
cum pe jos sa facut maruntisuri
se grabesc sa o-mparta furnici ...!
eu tot vreau sa va spun
ca sa pot fi iertata ,
" viata-i lama cu multe taisuri "
nu mai vreau sa plang pe furis ,
cand esti tanar ai tot la picioare ...
si nu stii ce inseamna ,
ma doare ...!

silvia

O SA-MI FIE DOR ,

Pasii mei calauziti de soare
prin vara ce trupul , i-mi era usor ,
eram ca fulgul cand calcam pamantul ...!
de vara asta  , o sa-mi fie dor

Acuma fug de iarna-ntrun palton ,
in ghetele ce-atarna kilograme ,
la gura sobei unde mata doarme
m-adapostesc ,
sa nu lovesc prea tare cu bocanu-n ,
pamantul care doarme ...!

Raspantia de drumuri
mi-e vecina ,
care incolo , ieri era cam plina ,
acuma din fereastra o privesc
si nu ma dumiresc ,
unde sunt toti acei ...!?
doar crivatul impinge de la spate
inhaimurate doua mogaldete ,
cu fetele plecate ...!

silvia

DE-ACEIA CALATORULE , TE ROG ...

Matura vantul usor , pe poteci
si duce devale frunzisul ,
scutura pomii de vreascuri uscate
vietatile mici sub covorul de jos ,
acolo-si aseaza culcusul ...

Pe trunchiuri de pomi
sub crengile goale ,
veverita alearga fasneata
la fructul ce n-a picat inca
Hmm... e copt si-are multa dulceata ...!

Prin luminis alearga iepurasii
desisuri de macesi ascund caprioare ,
varfuri de pomi cersesc , cate un pic de soare  ,
pe cer trece grabit
ultimul card de pasari calatoare .

De-aceia calatorule , te rog
calca usor peste frunza ,
acolo si-a facut mai ieri
casuta o buburuza ,
la radacini sub a pomului roata
e neamul si familia ei toata ...!

silvia

MA INTREABA IAR VANTUL ...!?

A venit azi , toamna la geam
era goala si rece si uda
a venit tocmai cand o plangeam
c-am aflat ,
croitoreasa sa dus ...!
si-a ramas haina ei necusuta ...

Eu i-am spus sa o ia pe devale
findca iarna vine de sus ,
i-am umplut cu frunza trei care
pan"la anu sa aiva culcus
si-am privit-o cu lacrimi amare
cum odata cu ea
si cocori , randunici , s-au tot dus ...!

De ce faci risipa de lacrimi ?
de ce plangi ?
ma intreaba iar vantul !
va veni proaspata , iar la anu
insotita-n alai de arici si furnici ...
insa eu i-am raspuns lacrimata ,
-nu stiu eu de-oi mai fi , pe aici ...!?

silvia

NOAPTEA vine ...

Noaptea vine cu tacerea ei
si descarca suflete , de dor
alunga naduful pamantului
cu racoarea ei
si deschide poarta larga spre alei ,
visele sa vina , gene mangaind
si-apoi rand pe rand
pas , pas se strecoara ,
sub pleoape , dormind ...

Leagana iubiri
care dorm sub stele
si cu voalul ei  le-acopera cand ,
ici colo se vad
unde pic-o raza ,
alergand rebele
catiu-n card de , iele ...!

Valuri de matase zac mototolite
trupurile nude-s , de iubiri sleite
noaptea le-nfasoara  in mantia ei
sa nu poata spune ,
maine , ochii rai ...!
mai spre dimineata
cu roua-i saruta ,
cand face rocada , isi taraste trena ...
se piteste muta .

silvia

ASEZ INTRE FILE ...!

Si matele torc la gura sobei ...
pe masuta din colt
eu , imi asez intre file
si acest an ... castig in amintiri ,
peste mai vechile trairi ...!

Pe fereastra privesc
deasupra copacilor goi ,
parada de fumuri
care spun despre noi
ca am tot adunat , ganduri ...
si le-am pus la zvantat

Ma grabesc sa strang umbrele
si urmele
sa nu le acopere zapada ,
sa-mi adun viata
la adapost sa o pun ,
ca si pe cosul meu , sa iasa fum ...!

silvia

MUZICANTULUI DIN STRADA ...

Dai muzicantului din strada
un banut ,
trei pasi din viata ta
ti-a daruit o stare...
ai devenit alt om
mai bun, mai fericit,
mai trist, mai ganditor...
s-au poate ti-a trezit
de cineva un dor!

Pe caldaram in palaria roasa
lucesc banutii
care eu i-am dat,
poate ca el se bucura
de-o paine
pe mine-o clipa-n suflet
m-a miscat!

Si mai departe-am mers
in lumea mea
grabita
vartejul vietii  iar ma apucat....
Dar m-am trezit
tot fredonand un cantec
cuvinte din senin ...!
pastila pentru suflet
doi bani , e prea putin .

silvia

MI-AM DUS VIATA LA PICNIC ,

Intind palma
si pun
degetul mare in locul degetului mic
si masor ce-a ramas
dintr-un ghem!
so-ndulcesc doar un pic
mi-am dus viata
la picnic,
pe covor s-o astern
flori de soc sa ii cern,
fragi si mure sa-i storc
betia sa ne-nvartantr-un cerc,
insa ea zau nu vrea
mai nimic.

I-am promis sa on-nod
de ata de in
sau de ata de sac
unde canepa sta la-nmuiat...
in coltul gurii , zambetul trist!
Mi-a raspuns
- Ghem de in nu mai e
la tesut un artist,
iar prin targ
s-a zvonit
cum ca lacu-a secat
si ca ghemu-i de sac, putrezit...

silvia

SPUNE-MI TU ,(negrupealb)

Si uite cum intr-o clipa
n-a mai ramas mai nimic ...
in urma cioburi , risipa de ani ,
gramezi de saruturi
si brate de-mbratisari...!


Si unde sa strig
si unde sa zbier
in val de ecou ,  s-alung neputinta
si uite cum , cu mainile astea adun
si ciob si sarut , amintiri imprastiate
dar ce valoare mai au
cand oamenii pier ,
care le-a fost dorinta ...!?

Tremur si vad
cum inima-ndura
storc ochii de ultimele lacrimi ,
in multe batiste
zambete pline de praf ,
fericiri ce au fost
chiar si clipe mai triste...
cu ele le sterg , pentru tot ce a fost
ce-am pierdut , ce-a ramas
spune-mi tu
cui sa dau , acatiste ?

silvia

SUFLET DE PASARE ABANDONAT ...

I-a dat ocol cuibului cu durere
prea obosita si fara vointa ,
nu era pregatita si n-avea putere
ca o vor duce ...
in aripile ei , nu mai are credinta

Si-n sufletul ce-i urla , nu doar plange
dorinta de-a pleca , ramane vis
priveste dupa card
pana din ochi i-l pierde ,
n-are putere sa-l mai strige
ca glasul i sa stins ...!?

Si trista se intoarce-n al ei cuib
in varf de stalp , la margine de sat
amana doborata zboru-nalt
agonizand in vise ... dorul de tara calda ,
de soare si de flori...
suflet de pasare abandonat , tot cere ajutor
dar cerul e prea lat ...!

silvia

INC-O STEA CE A CAZUT ...!

In noaptea asta Ene , nu mai vine
cu dulcile lui soapte
ca sa inchida pleoape ,
tristetea ma cuprinde
si ies din asternut
pe scara casei , tot privesc
la cerul mut ...


Il vad pe Dumnezeu  , putin c-am abatut
stand sprijinit  de inima la car ,
invarte-n mana inc-o stea ce a cazut
si ganditor  , priveste spre pamant ...!

Lacrimi fierbinti , m-i se preling pe fata
sta in puterea lui
licarul  meu de viata
privirea lui aprindere in noapte ,
sufletul meu , se freamata in soapte ...

Durerile atarna greu in mine ,
eu pui de om , oftez si ma ridic
proptesc privirea in tavan ...
stai linistita , te-a vazut , i-mi zic ...?

silvia