PRIETENI DRAGI ,

Tu iarta-ma prietene ca-ti spun asa
dar si asa , suntem plini de nevoi
nu vreau ca soarele iar sa rasara
peste mania ce a-ti stranso-n voi...!

Eu nu-mi doresc decat s-asez cuvinte
care sa spuna numai
de lucruri ce te-nalta ,
destul ca stam cu frica-n san de moarte
cat pe pamantu-acesta este viata !

Vreau pictorii ca sa picteze lumea
cu pasii ei calcand catre iubire ,
vreau dragostea sa o strangem in brata
ziua si noaptea-n stire si-n nestire ...

Vreau pasii mei sa-i vad pe iarba verde
nu vreau sa-i vad peste smolite benzi ...
ajunge ca si aerul din jur
este condus doar de telecomenzi ...

Mi-e dor de capra lui Alex 9691
de strugurii din vii ,
de zarzarele ce-mi sclipete-au dintii
vreau sa traiesc in codri , in paduri
si pe campii ...
si nu mai vreau
doar E-uri sigilate la cutii .

Ma doare cand deschid televizorul
"un accident ... morti pe DN1 "
"un avion sa prabusit mai ieri ,
cu ... si ceva de pasageri" ...!
si sa donam doi euro
ori cine poate chiar o mie
pentr-un copil de ... ani ,
bolnav de ... leucemie !

Mai bine vreau sa stiu
de unde vine noaptea
si sa vad vantul , ce culoare are ,
sa vad ciobanii cum incheaga branza
si cu plamanii ne-imbaxiti de fumuri ,
sa strig de fericire
stamosii mei s'auza ...
iar voi prieteni dragi
tieri , batrani si frati
fiti buni , viata e scurta
si , va rog , nu va certati ...

silvia

CAND ?

Caut mereu sa gasesc ce-am pierdut
caut rspunsul sa stiu
de unde am venit ,
sa stiu de ce frica de moarte
e ce-a mai mare ce-o am
ca tot traiesc cu teama , cand
poate ca azi , poate ca maine
s-au pesi'un an ...?

Se naste si se moare rand pe rand ,
cu ochii mei
in ochii de copii , privesc plapand
insa cand cineva aud ca moare
atunci cad ...!
trecand de la o stare-n alta stare
si iara ma descurajeaza gandul
de ce oare ?

In jurul meu exista lucruri care
ma pun pe gand
si-as vrea sa m-ascund ,
privesc in ochii multora cand merg
si pentru fiecare-n sinea mea ,
eu plang ...!

silvia

CA IARNA NU-I ...

Am auzit intr-un tarziu in noapte
cum iarna se ruga iar de zapezi ,
sa vina iar in lunile cu dor
sa ninga peste grau si in ogor
sa primeneasca rauri
si fulgii sa adoarma , cu tacerea lor
in scorburile-adanci
iar somnul ursilor ...!

Ca iarna nu-i
daca nu-s flori in geam
si turturi atarnand pan'la ferestri ,
colaci de fum scotand cosuri inalte
si satele-mbracate , ca-n povesti !

La sanie de nu se-nhama caii
copita lor
peste zapezi virgine sa se vada ,
pisicile sa toarca iar la sobe ,
copiii sa se bata cu zapada ,
pasari cu ciocurile-nfipten pene ,
catei ce s-au ascuns
in funduri de cotete
si nu vor sa mai latre , nici a lene ...

silvia

VINO ACUM ...

Vino sa ne iubim , iar primavara
sa-mi prinzi in par
flori de margaritar ,
acum cat mai sunt inca primaveri
si nu va trebui ,
de sub zapezi sa scoatem micsunele
si brebeneii sa-i mirosim iar ...!

Vino acum cand ghioceii
nu au rasarit ,
prea multi la tample
si pe la sprancene ,
cand fluturii
mai zboara prin stomac ,
cand inca din visul meu
nu ma trezesc buimac ,
dorinta este vie ,
cand inca te mai vreau
si inca simt ca esti , aici cu mine ...

silvia

IUBIREA INVINGE

Cand vei simti
ca nu mai ai putere
vino cu mine-n viata mea
si amandoi  ,
sa inodam capatul de-nceput
sa mergem mai departe  ,
sa ne iubim tacuti
si unul fara altul  , nu ne vom da batuti !

Ca eu vreau sa iti spun
ce poate n-ai stiut
iubirea-nvinge
iubirea invinge orice ,
ea iti da siguranta si e triumfatoare
ea controleaza inimi
si vindeca orice ...

Eu ma aplec
in fata ei , iubirea
cand mana mea , o simt in palma ta
si-un lucru mi-este cert
ca daca nu ar fi ,
nici eu , nici tu , nici ei
n-am exista  .

silvia

DEGEABA VII ATUNCI ...

Ai venit la timp
ai venit cu timpul
cu clipa dulce , in timpul vietii mele
in ora si minutul ce-i al meu ,
si dornica am fost sa fii aici
ca nu puteam trai , de dorul tau !

Ca nu mai vreau
sa-mi treaca timpul fara rost
cu graba lui , spre anii cei tarzii
degeaba vii atunci de nu esti azi
sa ne iubim in timpul ce-i al n'ost
si-n poze sa privim  ,
pe cel ce-a fost ...!

Si ne-am cai , in timp cu neputinta ,
ca le-am mai vrea
n-am mai avea putere...
nu vezi cum zboara clipele si gata
de  le-am  ruga
nicicand nu s-ar intoarce ,
nu s-ar intoarce , cat de mult le-am cere !?

silvia

REVINO-TI !

De vei avea nevoie de-ajutor
si indoiala de vrei sa o alungi
de n-ai incredere
in cei ce te-nconjoara ,
in sufletele calde n-ai s-ajungi .

Ca maretia , a separat lumea
si-a vitregit pe cei ce au
de cei ce cred
ca nu au nici un tel ,
insa sa stii ca de n-am avea haine
si goi de ne-am privi
n-ar mai fi diferente ,
am fi cu toti la fel  ...

Revino-ti dar la timp
nu astepta sa te-mpietresti
cainta face inima sa doara ...
si eu voi fi acolo , sa nu fii pustiit
si iti voi fi prieten , frate , mama
chiar si o surioara ...!

silvia

MARE TI-E GRADINA DOAMNE !

Ara plugul randuri , randuri
si pamantul il despica ,
trage calul greu la ham ...
si tot da cu biciul Gica !

Mare ti-e gradina Doamne !
( gandi calul cel batran )
Gica tot plin de sudoare
c-o mana tine de plug
cu cealalta biciul care
mai loveste cateo-data ,
ca gradina ce-i a lui
sa si-o vada terminata ...

Obosit se opinteste
calul lui si il priveste
Gica-atunci isi dadu seama ,
cum ca si el obosit
de l-ar lovi cineva ...
si-a vazut cat , a gresit !

silvia

NICI TU NU STII !

Ploua marunt
si sufletul m-apasa
tristetea ai-a facut loc langa mine
numai eu stiu , ca nu s-ar cuveni
pe perna de matase
sta ea , cu inima-mpietrita
vezi tu bine !

Si nu ma parasi
ti-am spus iar la plecare ,
nici tu nu stii
cuvantul ce in urma ta
plangand incet , l-am spus ;
-salveaza-ma
de dorul cel supus ,
de toate cele
ce s-au infratit cu mine
durere , lacrimi si suspine
si toate cele , ce nu ti le-am spus ...

silvia

TACEREA FLORILOR !

Am cautat drumuri batatorite
sa uit sa las in urma ,
haosul zilelor ...
pe campuri sa gasesc pace si tihna
si s-ascult doar ,
tacerea florilor !

De tipetele vietii agitate
sa fug si sa gasesc poteci ce duc ,
pe digul care sufletului-mparte
flori de macesi
si tihna de sub nuc ...

Si de-am s-adorm
pe-o coasta de pamant ,
iar soarele de m-oncalzi usor
sa vina fluturasii ,
de n-o fi nici un nor
si evantai sa-mi faca
din aripile lor !

silvia

ASA ERA ODATA

Drumul era de piatra
si rotile de fier
de-o parte si de alta
stejari , tecari si tei ,
potcoavele de cai
scoteau din cand in cand scantei ...
asa era odata , pe drumul dragostei !

Iar trenul ce trecea
prin gari cu felinare ,
lasa pe cer in urma
cometa lui de fum ...
 perechi de-ndragostiti
facand semn la sareta ,
si-un suier de plecare
parca-l aud si-acum !

Falnicul cal  , cu funda rosie-n breton
tot bate cu copita
la capat de peron ...!

silvia

DRAGOSTEA MAMEI ! (negrupealb)

Degetele calde
m-au mangaiat,
gandul usor
mi-a pus capul pe perna
si ploape grele,
obosite
m-au cuprins...

Ochii mei pas, pas,
mi-au prins dorul
de mana,
in noapte au iesit
si au zburat,
pana la Dumnezeu
sa-i ceara inapoi
dragostea mamei...

Dupa ce au sters,
dorul de lacrimi
au coborat
pe-o aripa de vant...
Cand m-am trezit
eu i-am vazut
cu sufletul
cum stateau tristi,
pe margini de pamant !

silvia

AM VAZUT PLUTIND USOR ,

Pe-o pala de vant uscat
am vazut plutind usor ,
buze rosii , pi"un crin alb ,
ce se leganau de dor ...!

Soarele vr"u sa le fure
ca si el frige de drag ,
norul insa la umbrit ,
vantul le-a facut barcuta
cerand nufarului  , frunze
si le-a dus din val in val
pana dincolo pe mal ...
si de-acolo , buburuze
se-nhama ca sa le duca
si sa le puna pe prag ,
unde fierbeau , alte buze ...!

silvia

INCA O VAD ...!?

Cand norii se vor aduna
toti intr-un loc,
iar va fi timp
de jale,
din ochii mei
vor incarca iar lacrimi
de durere,
stropind apoi de sus
din cer
mormantul mamei mele ...!

Cand stelele s-or strange
licarind,
sunt ochii mei
ce s-au aprins de dor ,
inca o vad
inc-o aud strigand ...
Inca la pieptul ei,
tot simt
pe fruntea mea , caldura buzelor ...!

Cu mana-ntinsa m-am trezit,
din visul meu
in care ea,
ma invata de bine ...
Acuma iara plang
si plang
ca nu e , langa mine ...!?

silvia

MI-E DOR DE VIATA ADEVARATA

Mi-e dor de iarba verde din campie ,
mi-e dor sa vad
cum pocnesc mugurii in vie ,
de luminisul din padure , mi-este dor ,
tropotul cailor salbatici
sa le vad coama fluturand
in trapul lor ...!

Mi-e dor de salcia misterioasa
sa o intreb ,
de unde plansu-i vine ?
sa o intreb , de-am sa-mi fac , casa
sub ramul ei ,
tristetea de o lasa !?

Si de izvoare line mi-este dor ,
de raul care curge-n josul lor ,
de cerbii care coboara la vale ,
de caprioare si de puii lor , mi-e dor  ...

Mi-e dor de viata adevarata ,
de iepurasii ce se joaca-n lan ,
de fluturi de tarzani si potarniche ,
de cuibul plin cu pui de prepelite ...!

silvia

AJUNGE

Lupta voastra , minunati copii
stropita e cu sangele virgin ,
stele cobor in jos , norii s-au dus ,
cerul e limpede
si sufletele eroilor de sus , coboara lin ,
dandu-le peste mana
acelora , care putin le pasa
varsandu-le paharul cu venin ...!

Se ospateaza
ce mai conteaza pentru ei ,
cateva vieti ...
nici nu le pasa , cate batiste strang mamele
si-n cate dimineti !
cand deschid usa ,
unde dormea copilul lor ,
se prabusesc in prag , si mor de dor ...!

Oare ei stiu , pe ce lume traiesc ,
ori nu-si d-au seama ,
ori nu se dumiresc !?
ciolanul ce l-au ros pana acum
e gol , n-a mai ramas pe el
decat , carne de tun ...!

Noi nu mai vrem
si nici n-avem rabdare ,
vorbele lor , au fost doar amagiri ,
"Sa traim bine"...numai cu nevoi...
Ajunge
am tot iertat ,
am luat-o de la cap ...
vrem sa traim
copiii nostri nu-i mai vrem , eroi ,
asa ca intelege si ne lasa
chiar de suntem saraci ,
i-i vrem cu noi in casa ...

silvia

DE-AS MAI TRAI O VIATA ,

Te vad venind spre mine
printre ronturi de flori
si-un curcubeu ne-aduna ,
in cerc pe amandoi!

Iubirea-l ia de toarta
cu noi , cu flori , cu tot ,
iar viata ne imortalizeaza
in rama de matase
cu dragoste , cu tot  ...!
..................................
Pe raft cu bibelouri
sta rama noastra veche ,
inca suntem si azi
tot suflete pereche!
In cercul roz , verde , portocaliu ,
de-as mai trai o viata  ,
cu tine , vreau sa fiu ...!

silvia

TREZITI-VA

De-atatea ori
dezamagiti de voi ...
noi contra valului
am tot luptat , plini de nevoi
si somnambuli ,
ne-am tot miscat , tacuti ...
acum suntem bolnavi , saraci ,
iar banii nostrii s-au ascuns
in buzunarul vostru , muti
si multi ...!?

Intr-un tarziu
cand voi credea-ti ca , gata ,
pasea-ti pe al vostru taram
si-n nas ne trantea-ti poarta ...
pamantul nostru , ne-a trezit stramosii
cu cantecul eroilor de ieri ,
"Desteapta-te Romane "
ce azi sta scris , cu sange ,
pe teava de la tun ,
-Treziti-va
de nu , vor trage iara
si iara , o vor strege linistiti , de fum ...!

Ajunge
cat am tot trait , cu frica-n san
"ca n-ai cu ce si n-o sa ai nici cum ,
chiria s-o platesti "
si-o sa te-arunce-n drum ...
Destul
ne-ati distrus idealuri si dorinte
eroii nostri , au tarana-n gura !?
istoria plesnind , palma de palma ,
ne scoate iar in drum
desi , a-ti vrut-o scrum ...!?

silvia

PE CRUCILE TOT RECI , DIN /89 ...!

Azi , nu sa auzit
decat o inma , in tara
si smurdul a fost iar spital pe roti ,
pe crucile tot reci , din/89 ,
au pus din nou o lacrima si-o floare
parinti , copii , nepoti ...!

Plang sufletele lor , din zare-albastra ,
desi-au plecat
cu libertatea , ce au capatat-o ,
noi am ramas la fel ,
jucand aceia-si drama
si-n loc sa-i plangem noi
plang ei , de mila noastra ...!

Ei au plecat...
crezand ca ne e bine ,
ca am ramas popor invingator ...
necazurile insa ,
au sporit cu timpul
azi , ne-am dori sa fim , in locul lor ...!?

silvia

FRIGUL DE AFARA

Iar isi ridica pleoapa mohorata ,
dimineata ,
ca dupa o noapte scurta de vara ,
vaitandu-se ca somnul , ia venit
c-am greu aseara ,
ca tot stamba-to frigul  de afara...!

Si uite cum i-i vad
dantela de la maneca , in zare ,
tot fluturand ca sa alunge norii ,
sa faca loc sa vada cat de cat
zambetul cald
si o raza de soare ...!

Dar soarele putin c-am artagos ,
cu zambetul crispat
ia tras numai , o clapa ...
si-a tras din nou cortina , larga peste...
si i-i dadu de veste
ca doar o raza-i imprumuta ...
dar ea-inghetata tun , nu poate sa o ia ,
ca-i sus pe creste !

silvia

PAMANTUL

De cate ori i-am rupt , o floare ,
noi , niciodata nu l-am intrebat ...
cand i-am taiat , un pom
poate sa suparat ,
cand l-am ranit cu plugul
ori l-am lovit cu sapa ...
nu stim daca vreodata , sa vaitat ...!?

L-am luat de sus din deal
l-am stramutat in vale ,
raul , i l-am mutat  pe alta parte ...
iar el , a tot tacut
si le-a rabdat pe toate ...
dar cand sa saturat ,
ne-a aratat la toti ,
cum , ca el nu lucreaza , dupa carte !

silvia

O LACRIMA IMI CURGE ...!

Se-apleaca ramul , pana la pamant ,
cu frunza lui , imi sterge lacrima ,
celalalt ochi , mi-l macina un gand ...
ca doua lumi , se-astern in fata mea !

Descult-am mers toata copilaria
si nu-i nimic , nimic mai minunat ,
decat sa simti sub talpa ta pamantul ...
in mana tin un bulgar , inima-mi bate
si ma-ntristeaza gandul !?

Ma gazduit cu casa
si la primit , pe soare ,
cu stele mia facut viata frumoasa ,
el nu mia stricat cuibul
chiar de-am plecat de-acasa ,
cand m-am intors , am deschis poarta
si-n palma lui ,
mi-am gasit iara , casa !

Acum cand il privesc ,
o lacrima imi curge ,
cu ochii mintii , imi vad in el , parintii ...
o lume-n care dragoste-ngropam !
si alta dincolo de nori ...
mai sus , de ram

silvia

IUBITE ... PRINSE-N VRAJA MINCINOASA ...!

Iubiri nelegiuite
frang inimi de fecioare
seduse-n timpuri , fara vadul lor ,
tarate-apoi prin mal ,
calcate in picioare , desprinse ca din hora ,
nedeslusite semne de-ntrebare ,
se prabusesc de dor ... si mor !?

Iubite ... prinse-n vraja mincinoasa
chemate si respinse , in acelasi timp ,
perfida ameteala  , le cuprinde
si isi vand trupul fraged , rand pe rand ...!

Ramase jos , cu inimi sangerande ,
se zbat in asternuturi ...
tanjind , dupa amor ,
cersind cu bratele plapande
numai o clipa de , iubire ...
stropesc , cu lacrimi . amintirea lor !?

silvia

ULTIMA LICOARE ...!

Mangae-ma viata , cu raze de soare ,
sufletul mi-atarna , intre cer si nor ,
ochi scaldati in lacrimi
vor sa mai ramana ,
suflet , zmeu in zare
prea intinsa-i ata , pleoapele ma dor ...!

Trupu-i greu ca piatra
gol si fara aripi ...
nici gand sa mai zboare ,
coapse dureroase , inima cu patimi ,
asteptand sa pice
din perfuzii inca , ultima licoare ...

silvia

MINCINOASA RUGACIUNE ...!

Bat clopotele-a spaima , a durere
si urla vantul , a sinistra moarte ,
norii n-au sens si cerul rascoala ,
involburate ape ...!

Si nici atunci n-ai inteles
de cate sufletul are nevoie
si cate sunt de-ajuns pentru o viata ...!?
ca tie de ajuns ,
numai un colt de adapost
cand ochi-n mincinoasa rugaciune , se inalta ...!

Apoi o bucata din timp
se scufand-n tacere ,
pentr-o clip-a domnit linistea ,
strop cu strop se retrag apele ,
pe pamant se-asterne uitarea
si se-aud ... forfote ...!

silvia

PREA MULTE PACATE ...!

Ochii mei speriati de furtuna ,
cauta diminetile cu soare ...
se tem de vremea neanduratoare
si printre norii care colcaie
tot intreband , cauta cerul ...
de ce oare !?

Cine-i atat de suparat
de-nchide poarta cerului , dezamagit de noi ?
atarna lacatul la rai ,
prea multe pacate si rele
se-ntorc impotriva lumii mele!
si viata noastra , o dezleaga
si de stele ...

Ochii mei speriati
privesc gradina asta mare
si vad , ca e loc pentru fiecare ,
insa noi vrem ...
si niciodata nu ne-ajunge
de parc-am sta o vesnicie-aici
si nici nu stim , ce ne asteapta ...
nu ne-am putea ierta nici singuri
si ochii , ce vor plange ...!

silvia

SA-NTORS DORUL IARA ...

Vineri spre seara
sa-ntors dorul iara ,
amarat ca peste o zi ,
singurel va fi ...!?

Si-a plecat la o rascruce
tot plangand , cu lacrimi grele,
in troita ce-a cu , cruce
sa-nchinat , ca se va duce ...

Unde raul a secat
si trestia sa uscat ,
unde padurea e muta ,
unde muntele-i crapat ...
si impreuna cu ele
sa se sature de-oftat ...!

silvia

AMINTIREA ,(negrupealb)

In fata ochilor mei , e viata
si mi-amintesc , cat m-am grabit
ca sa dau piept cu ea ...!
in spatele lor , cu ochii mintii privesc
viata ce-a fost ,
ce-o iubesc in tacere ,
in care inca se mai aud ,
rasete de fundal
si rugaciunea de seara-a coplariei mele ...!

Amintirea nu-i decat pedeapsa ,
de cite ori deschizi  , cu ochii mintii
usa spre trecut ,
cauti mereu acelasi loc
unde sa-ti versi lacrimile
si te plangi , de noroc ...!?

Viata-i un porumbel
ce niciodata nu-si uita adresa ,
oriunde-n lume ar zbura
se-ntoarce in , acelasi loc ...!?

silvia

AZI SOARELE-L SARUTA ...

In plina iarna , stelele saruta
pamantul vested
si obrajii mei ,
in liniste eu urc pe deal ... si dupa ,
pe iarba roasa pasc , doi mielusei  !

Adie vantul printre maracini
ramasi doar bete goale ...!
ici colo stau de straja pe cimpie
doar stremelegi , ce-n varfuri au ciulini ...!

Pe digul ce desparte doua campuri ,
de-o parte si de alta , palcuri de macesi ,
stoluri de vrabii se-aseaza  ,
randuri dupa randuri , tot ciripind  ,
ti-e drag sa le privesti ...!

M-asez si eu putin , sa simt pamantul
faramitez in palma mea un bulgar
- se odihneste doar ...
si il piaptana vantul
azi soarele-l saruta ,
eu il mangai , cu gandul ...

silvia

PRIVESTE DOAR ...

Demult n-am mai vazut atatea stele
tot palpaind , ca ochii care plang ,
priveste doar ...
seducatoarele inimii mele , acum
nu imi pot linisti , gandul natang  ...!

Poate ca sunt prea obosita
sa mai sper ,
s-au greutatea vietii , ma-mpiedica s-ajung
cu sufletul , la cer  ,
pana mai ieri , era un vis asa usor ,
azi inima mi-atarna greu , de dor ...!

silvia

ERAI DEJA DEPARTE...

Credeam ca dragostea-i placere
neconditionata ,
credeam , dar ingeri-mi spuneau ,
ca nu-i adevarata !

Si mi-amintesc de-o seara-n care
tu tot priveai in gol ,
iar ochii mei cu gene multe
iti tot dadeau ocol ...

Eu te sorbeam pe saturate
si te-alintam cu vorbe ,
inima mea , batai desarte ...!
ca tu ... erai deja departe !?

silvia