PREA MULTE PACATE ...!

Ochii mei speriati de furtuna ,
cauta diminetile cu soare ...
se tem de vremea neanduratoare
si printre norii care colcaie
tot intreband , cauta cerul ...
de ce oare !?

Cine-i atat de suparat
de-nchide poarta cerului , dezamagit de noi ?
atarna lacatul la rai ,
prea multe pacate si rele
se-ntorc impotriva lumii mele!
si viata noastra , o dezleaga
si de stele ...

Ochii mei speriati
privesc gradina asta mare
si vad , ca e loc pentru fiecare ,
insa noi vrem ...
si niciodata nu ne-ajunge
de parc-am sta o vesnicie-aici
si nici nu stim , ce ne asteapta ...
nu ne-am putea ierta nici singuri
si ochii , ce vor plange ...!

silvia