INTRE NOAPTE SI ZI... (NEGRUPEALB)

M+am așezat
la umbra cerului
sa+i ascult liniștea,
acum când razele stau la rând
să le sărute soarele
în semn de Noapte bună!
și mi+am pus capul
la margine de pământ
printre mormane de vise
și speranțe...
uitate de nu știu cine,
să fiu cât mai aproape,
între noapte și zi
să văd,
să aud,
să simt rostul lor...
cu o mână
îmi așez părul,
iar cu cealaltă
le fac plecăciune
în parte,
să nu uite că exist...

silvia

DISTRUGATOARE DE INIMI! (dedicatie...)

Când mă gândesc
că te-am iubit
cu toți porii...
și se vedea clar,
numai eu eram captiv
intr-o dragoste
fără sens,
tu
împărțind zâmbete peste tot,
lovind trotuarul și mai tare
cu flecul pantofilor
sati fie simțită
prezența,
mișcând șoldurile
mai mult
și mai provocator...
când simțeai ochi holbați...
neștiind nici ei
nici eu
că după ce
îți hrăneai egoismul
deveneai
distrugătoare de inimi!
și am picat eu
deși acum mă mir
findcă nu m-am născut orb,
nici surd,
nici prost
și nici urât...
dar
neștiind că există
ochelari de cal...
mi i-ai pus
tu știi când
poate în somn,
poate când mă mințeai,
poate...
crezând că îți țin
la infinit,
intr-o zi
mi-am dat seama
că în spatele asa zisei
iubiri,
erai tu
distrugătoare de inimi!
iar acum
după ce m-am fript...
vreau să mulțumesc
prietenilor
care m-au ajutat
cand era aproape sa...,
să fac ordine
intr-un suf;et
încărcat de regrete
și am puterea sa-ti spun
Îmi pare rău
pentru tot ce a fost.
când atâta viață
e în jur!...

AM PRINS O LACRIMA... (negrupealb)

Și dintr+o dată am tresărit
văzând doi ochi
în oglinda agățată de geamul verandei!
pașii m+au adus aproape
că de o vreme
nu prea am avut timp
sa+i privesc,
să mă comving
dacă ridurile
sunt de expresie,
ori din cauza soarelui,
s+au...
*
am uitat o clipă
de timp...
am alunecat în ei
cu tot cu gând
sa+i simt
dacă sunt triști, s+au fericiți
și sa+i întreb
de ce plâng uneori!
*
poposind apoi puțin
printre gene
am vrut să găsesc lumea
așa cum o văd
ei...
am înțeles
când am văzut lumina,
zborul și viața,
culoarea dragostei...
și coborând din rid în rid,
am prins o lacrimă
care avea să cadă
pe zâmbetul amar
si+un cer de întrebări,
de ce,
de ce...
de ce atâta amăgire!

silvia

IUBIRE INTERZISA (negrupealb)

Cand vine seara
cu pieptul lui dezgolit,
după ferestre
ard încătușate dorinți,
inima+i întrece galopul
lui Sânger,
iubirea o scoate
din minți...
*
doi fulgeri cad
prin geamul aburit,
orbind priviri incremenite+n
nerăbdări,
porii zvâcnesc
captivi în așteptare,
el pe cearșaf
se intinde+n nepăsare...
*
picioarele+s tot reci
de când pe pietre
veșminte cad
pân la intimitate,
căzut pe pat
în somnul fără vise,
fără a ști
ca+n spatele ferestrewlor închise
îl vrea, îl vrea...
în doruri nepermise...
.........................
când s+a întors
în suflet nepereche,
în urmă
o ușă scârțâi din balama,
a alergat
dar când era să intre
doi nasturi încuiați
ce rămaseră...
căzură jos
când ia descheiat
ea!...

silvia

CUM TRECU VIATA! (negrupealb)

Peste locul unde jucam
leapșa
s+a turnat asfalt...
parcă mai aud tălpile mele
fericite sărind...
aș putea să sar și acum,
desenul ar fi mai frumos
și nu maș mai lovi
de pietrele timpului,
însă
nu pot singură
iar prietenii cu care
mă jucam
sunt prea ocupați
cu viața...
azi că există telefon
am făcut o poză
să le trimet...
la marginea bordurii
mi+am tras mașina,
m+am așezat puțin în oglindă
să nu am rimelul stricat
și le+am trimes pe net...
ce să îți spun
citesc la comentarii
Petruța mă întreabă
unde+i banca de lemn,
Costel caută cu privirea
gardul de blană,
iar Elena se miră
_tu ești fataaaa
cum trecu viața!!!
și pupici pe ecran se aștern...

silvia

OCHII MEI PLANG! (negru pe alb)

Erai acolo
printre umbre și raze
așteptând să adoarmă
soarele,
împletind cuvinte de dor,
despletind cuvinte de iubire...
și le stropeai
cu lacrima salciei plângătoare
să rămână vii,
unul lângă altul
înșirate
de la buzele tale,
până la inima mea!
*
erai acolo
unde printre nori
adunai picături în pumni
din marea cea mare,
ținând strâns
să nu se prelingă
dragostea...
și mă așteptai
unde mesterise+si vreo trei zile,
din curcubeu
sa+mi faci hamac
iubire!
*
erai acolo
și erai peste tot...
și luna
ne închiria în fiecare seară
o vioară,
când adierea vântului
vibra pe coarde,
sfinții priveau mirați
printre zăbrele,
iar ingeri+i vedam
trăgând cu ochiul
de după stele!
.......................
în noaptea asta
am văzut o stea
căzând
si+un traznet tot mestecând norii
a furtună,
un demon smulse lunii
blândul cânt,
strângând in croznii raze
speriate...
eu urc din ce în ce mai greu
pe trepte
și plîng,
ochii mei plâng
trista singurătate!

SINGURATATE! (negrupealb)

O salcie se plânge
sus pe deal
că pletele îi curg
pe două maluri,
acolo unde curg cascadele
șiroaie
și lacrima +iamestecă
în valuri!
*
pe creștet
i se așezară cucul
si+o dojeni
că nu a răsărit
unde e nucul,
pe câmpul unde numai vântul bate
a singurătate
si+ar fi fost mai aproape...
...............,,,,,,
tu de+ai să poposesti
la drum de seară,
sa pui urechea la pământ
să le asculți,
cum nucul
îi trimete de dor șoapte,
o lacrimă
care se sparge+n valuri...
si+un singur cuc
care+si împarte cântul
când în pustiu,
când legănat de ape!

RAMAI ACOLO... (NEGRUPEALB)

Când stelele dorm
eu te adun sub pleoape
până la ultimul fir,
la ultimul zâmbet,
ultimul gând,
plâns,
cu cer cu tot...
*
intr+un târziu
printre genele mele
simt ingerii buni
culegând lacrimi
încet,
fără foșnet,
să rămâi acolo,
stăpân a toate
și peste sufletul meu!

silvia

FARA TINE...(NEGRUPEALB)

Calauzeste+mi pașii
iubire
la picioarele tale să mor,
altfel
fiecare puls
ar fi o urmă
pe potecile deznădejdii...

nu te oprii
în loc nisipos,
nu+mi face sufletul
nici măcar curios,
că bănuielile au sfărâmat
suflete...

calauzeste+mi pașii
iubire
și visele
vor fi ale tale,
că ce rost ar avea
fără tine,
s+ar zvârcoli bâjbâind
în întuneric
cautandu+te printre artere,
iar pleoapele mi+ar fi
capac de mormânt...

silvia

LACRIMA DE STEA (negru pe alb)

Daca dorul meu
te+ar atinge,
ai plange macar
cat o lacrima de stea
si m+as intinde sub cer
sa nu ma auda sfintii
cand as prindeo
in pumni...
si daca inima ta
ar deschide poarta inimii mele,
cu o mana
tip, til
as trage zavorul
la portile raiului
sa nu ma vada Dumnezeu,
iar cu cealalta
as face plecaciune ingerilor iubirii
si ai iertarii,
sa ne puna aripi...

silvia

PE ARIPI DE VANT (negru pe alb)

Cerul si marea
hotar al libertatii
pescarusului,
ce sparge valul
cu tipat de fericire
cand intre doua oglinzi imense
viata e a lui
mangaiat de lumina,
planand
pe aripi de vant,
risipind briza...
aluneca lin
prinzand in ghiare
cativa stropi,
apoi stricandu+mi somnul
sub raze dulci
de soare,
de cantec de mare,
de nisip arzand...
tocmai cand
dorinte rebele,
erau trecute de geamandura...

silvia.

FURTUNA (negrupealb)

E vremea furtunii
sa faca spectacol,
ce mai conteaza
o viata de barcagiu!
natura ne invita fara bilet
sa privim cum comorile ei
se dau de+a dura,
tocmai cand
de scena
era foarte aproape
vara,
pierzand speranta!

si nu as vrea sa fiu
in locul toamnei,
sa legan o barca ramasa in urma
c+o palma de vant,
sa mangai
invinsa de durere
padurea cu inima fragila
si caprioara care plange
puiul!

as vrea doar
sa fiu eu
cu capul rezemat
de stanca stirbita de traznet
sub voalul de ganduri,
sa ma intreb,
sa+mi raspund
de ce oamenii nu au putere
sa transforme
fosnetul in cantec
alinand durerea pamantului,
ce uneori ne arata
cat suntem de neputinciosi,
cand lacrima lui
nu+i deajuns sa racoreasca
suferinta!

silvia.

SA NU+MI SPUI...(negrupealb)

Candva
treceau pe aici
toate fericirile si durerile,
zambete largi, zambete mici...
si acum
sa nu+mi spui
ca n+ai auzit suspinul
cand se inghesuiau toate
in gatul clepsidrei,
iar o paiata
n+ai vazuto
cerand gir ca la piata,
cantarind zilele
intr+o balanta fara talere?
noroc insa
ca din speranta
a picat o petala
de+a curmezis...
cine stie insa
pana cand

silvia