PLOUA IN PALME... (negrupealb)

Pamantul se clatina
sub un nor micut
ce trece,
umbrind fericirea
pana azi cuibarita
sub strasina inimii mele,
risipind clipa
ce tocmai se chinuia
sa reaprinda o raza
agatata deasupra haului
cu doruri cu tot!
*
peste pasii timpului
aud durerea calcand
pe tamplele mele...
si-mi ploua in palme
cu lacrimi!
intind mainile
intre nori si cer,
dragostea
sa nu se scurga printre degete...
*
de peretele gandului
imi sprijin obrajii uzi,
privind cum doua stele
se joaca de-a speranta...
scapand-o pe jos,
facandu-se tandari
tocmai cand vream
sa iert...
*
silvia

LACRIMI DE ROUA! ( negru pe alb )

Florile inflorite printre spini
glasuiesc durerea
ca le-au calcat umbrele
pe petale,
inecandu-le culorile
in suspin!
*
le-am auzit plangand
inca din muguri
cand pentru a lui dragoste
el le-a cules...
tocmai cand curgeau
simfoniile primaverii,
un buchet din suratele lor
ea a ales...
*
lacrimi de roua
diminetile au presarat
pe tulpini ranite,
un boboc speriat
mititel sta pitit si cuminte
culegindu-mi din suflet
cuvinte,
"mi-e deajuns doar parfum
sa m-aline,
nu in vaza sa mori
pentru mine!"...

silvia

IMPREUNA (negrru pe alb)

Am vazut
planand pe aripi de vultur
noaptea,
coborand peste mine,
infasurindu-mi sufletul
in mantia-i de smoala
prin care speranta
inota disperata,
agatandu-se de bezna ei
plutind pana la mal,
bajbaind sa te gaseasca
sa ne adapostim in primul vis...
apoi imbratisati
sa-i cantam,
sa-i dam culoare...
impreuna
printre pene
sa taiem rasuflarea
intunericului
si c-a o binecuvantare
in negura oarba
sa regasim lumina
din care
sa renasca dragostea,
sa putem invata pe dinafara
fericirea...

silvia

TE MAI CHEM

Te-am strigat
pan-am ramas fara glas,
de-atunci te mai chem
cu dorul ramas
ce te cauta mereu
in ieri,
cand tu ai plecat
cu ultimul vis
dupa care s-a trantit
o poarta
pe care vad eu bine?
scrie,
accesul permis urmatoarelor victime...
*
si ma retrag privind
cum se retrag in mine
valuri de suspine...
si daca talpile ma dor,
joc peste dor
si injur tot ce e-n jur
mirandu-se razand
cum eu arzand,
ma perpelesc de sete
si vor sa ma imbete
otrava si veninul
sa-mi micsoreze chinul...
*
silvia

CANTEC TRIST

De atata dor
azi te-am pipait
cu pernitele degetelor
pana in suflet...
am sperat sa gasesc
dragostea in el,
am luat cu mine licurici
ca nu gaseam calea,
dar n-am gasit
decat urmele potcoavelor
lui Sanger,
ce-l minteam cu doua paie
sa ne duca la iubit...
si aclea pline de lacrimi
iar cateva gene
aruncate pe ici, pe colo,
ca de-aia ochii mei
au ramas neumbriti
lacrimand intruna...
si eu care credeam
ca-i din vina luminii,
insa e doar intunericul
ce l-ai lasat sa-si infiga coltii
in inima mea...
*
intr-un tarziu
pe drumul nostru
am gasit florile de salcam
uscate
si urmele buzelor mele
doar
si-o hartie ingalbenita,
pe care abea se mai putea citi
o partirura
din acel cantec al nostru
cel fredonam
cand dragostea ta
aluneca usor
peste coardele inimii mele...
azi
ma imbat cu durere
si ascult numai cantecul trist,
ce mi s-a asternut
sub picioare
de cand m-am intors singura,
aici unde
ascult cum plang pentru mine
cucuvele...
*
silvia

DORUL

Peste pietre calde
cad flori de salcam
si pe razor
un dor
cerand indurare...
cam lesinat se pare
ca s-a tot lungit,
s-a tot arcuit...
si ce vad eu oare
intr-o urma de potcoava
a crescut o floare!
si eel tot mai crede
ca daca o rupe
e leac la cel doare...
*
biata floare sta incomvoiata,
plangand se tot vaita...
ca sa le astampar
lacul dintre pomi
l-am adus in pumni
si la fiecare
le-am turnat licoare,
m-am intins apoi
pe pamantul rece
si le-am tot vegheat
sa bea-ncetisor
sa nu se inece...
*
insa ce sa vad
dorul
tot tremura pe picioare
si cu capu-n nori
din salcam culese
o poala de flori,
cand va veni noaptea
cu-a ei plete negre
sa ii prinda-n par
poate-o sa-l dezmierde...
*
silvia

CAND MA IUBEAI...

Cand ma iubeai
am mesterit trei zile
si ti-am construit
zece trepte de scara
spre inima mea,
iar la fiecare colt
ti-am sadit cu drag
floarea sperantei,
dar nu si a norocului
ca azi
am tot asteptat
sa-ti aud pasii,
insa cand am privit
ce sa vad!
dragostea mea te cauta
in fiecare urma ramasa,
din care imi zambeau triste
lacramioare...,

UITE O LACRIMA (negru pe alb)

Cum trece viata
pe langa mine
iar pasul meu-i
din ce in ce mai greu...
am presarat un strat de frunze peste tine
sa-mi asez capul
si sa te-ntreb plangand
pamantul meu
*
cum sa ma lasi
sa ma doara momantul
cand la colt de strada
canta muzicantii
sub batrani tecari,
cand sub strasina
randunica
si-a facut iar cuibul,
iar devale cad
umbre reci din castani!
*
cum sa lasi
peste lespezi de piatra
la capataiul meu
sa se astearna durerea surda,
in lut sa-mi zidesti
iubirea...
si prin creapaturi
lacrimi amare sa curga!...
*
de o vreme tot merg
printre cruci
si ma-ntreb cum ti-o fi
fara zambetul meu, atunci...
uite o lacrima
cum se rostogoleste pe obraz
si te rog da-mi ragaz
doar trei zile,
sa-ntreb o raza, marea
si zarea...
poate vor sa mearga
cu mine...
si promit c-am sa stau
ghemuita-ntr-un colt,
pana cand intr-o noapte
de smirna
doruri sa vina
sa dea la lopata
intunericul hot...
*
silvia

IN TACEREA DE SMIRNA!

Te-ai scufandat cu talpile
in sufletul meu la plecare,
de-si mi-ai promis ca te-ntorci
intr-o clipa...
te-am simtit,
te-a tradat glasul, privirea
si stangacia
care nu erau ale tale!
*
si ti-am spus iubire
nu te pripi,
nu lasa uralimbilor de cactus
sa-si infiga tepii
in inimile noastre,
numai noi stim cu cata putere,
cu cata puritate
ne-am iubit
si nu ne-am putut instraina
niciodata
de teama ca nu cumva
sa secutremure pamantul
provocand fisura
ce-ar putea sa ne arunce,
ficare pe alt mal...
*
din ochii mei
au fugit doua lacrimi\
cautandu-te pe perna ta...
peste ele s-au lasat doua pleoape triste,
le-am prins
si le-am pus pe masuta
intr-un teanc de batiste...
pe un colt am gasit
o geana din tine,
ingenunchi si o rog
sa-mi aduca-napoi
restul ce mi se cuvine...
dar in tacerea de smirna,
pe firul micut
tot il aud cum suspina,
vaitandu-se ca te-ai ratacit
si de el si de mine!
*
silvia

TRISTETE (negru pe alb)

Ploua peste mine cu lacrimi
si mi-e sufletul rece de stropi,
tu-mi scufunzi dragostea
printre patimi,
imi ineci soaptele
in taceri...
si in suflet nelinistea
mi-o dezgropi!
*
curg in mine cascade
de ganduri
peste linistea-n care-am crezut,
azi in mine toate ma dor...
nu stiu cum am sa fac,
ca de maine
despre tine iubire
sa vorbesc, la trecut...
*
si-au pus orele picioroange
si trec...
eu m-afund tot mai mult
in tristete,
mai demult nu-mi pasa de nimic
dar te-ai dus si-i pacat,
eu ti-am dat
ce-am avut mai de pret
tinerete...
*
si vin norii cu ploi pe obraji
si in mine,
simti pamantul, miroase a plans!
peste noi curcubeul apune
culori grele
umbrite de tine...
si dispar cu tristul
suras!
*
silvi

VISELE (negrupealb) (impuls cultural)

Tocmai când
 ochii mei obosiți
 au scuturat de pe gene
 scurtul metraj al zilei
 și au pus la uscat
 două lacrimi
 una de bucurie, alta de durere...
 vrând să spună "noapte bună!"
 ultimului gând
 ce încă mai bântuia
 la ușa sufletului meu,
 hop că au sosit nechemate
 visele
 și uite cum s-au luat la ceartă
 cu ochii minții,
 ei știind cât sunt de obosită,
 că mâine mă așteaptă
 o altă dimineață
 tremurând de frig
 pe prag...
 *
 și până ce să pun zăvorul
 ultimelor frânturi de lumină,
 unele tot au apucat să intre
 colorate, gălăgioase...
 și le-am spus
 că am să merg la târg
 să fac negoț cu ele
 și am să strig
 să le dau
 pe ce le-oi putea da
 să scap somnul de ele
 findca
 în ultimul timp
 m-au atenționat anii că,
 prea multe perpeleli, emoții...
 "dăunează grav sănătății"!

silvia

IN LUMINA LUNII

Am auzit noaptea

suspinand de singuratate

si se vaita

ca pana si ultimul latrat

a plecat,

cu ultimul ecou

in departarile intunericului...

si stand cu capul rezemat

pe un teanc de ganduri,

am vazut

cum sufletul meu 

a coborat pe trepte

sa-i tina de urat!...

am tras cu urechea

la susotelile lor

si noaptea se plangea

ca a ramas singura,

ca pana si varfurile muntilor

s-au ascuns

printre crengile pomilor

si nu-i mai zambesc

in lumina lunii...

si apele la fel

s-au asezat linistite

sub frunze de nuferi,
nici macar luna
nu-i mai este sfetnic
ca s-a culcusit
in bratele unui brad!...

si ce sa zic

mare mirare

cand am auzit
ca si sufletul meu 

i se vaita

ca nu poate dormi,

ca inima il tot bate la cap

sa faca rost 

de doua aripi,

sa zboare acolo

unde izvoraste dragostea

si stampara dorul...

silvia

DOAR EI, M-AU IUBIT (negru pe alb)

Mie să-mi puneti fraţilor
cruce de lemn,
că ce-a de piatra
de mia-ţi pune
şi-o fi grea,
am să înjur
şi-am să blestem...
şi nu vreau pentr-un fleac
s-ajung
în focul din infern...

şi să mă duceti oameni buni
cu cai sălbatici,
cât mai departe sa fugă
şi cei fanatici...
că poate-n urmă cineva
s-o bucura
că eu mă duc
si ei vor împarti, agoniseala mea...

pe trepte de biserică
de-oi mai ajunge
să-mi cânte şapte popi
dumnezeieşte...
şi s-apucaţi de vă-nchinaţi
mai iute,
că de-am sa mă trezesc
doamne fereşte!

şi pe ultimul drum
spre-ngropăciune,
de-o fi vreuna falsă
la jelit
(cu ochii să-mi ia
ce eu am iubit...)
am să mă scol
şi-am s-o arunc în groapă,
să vadă ea
ce mie mi-a dorit...

ei şi
de m-oi trezi s-au nu
la parastas,
mâncaţi şi beţi...
şi ce a mai rămas,
chemaţi va rog pe Puşa
şi Grivei...
că-n viaţa doar ei
m-au iubit sincer... prietenii mei!

silvia

AMINTIRI DE IERI! (impuls cultural)

Noaptea curge în odaia mea
cu umbre,
întunericul îmi agată
prin ferestrele minţii
amintiri de ieri...
şi de dureri
crescută pană-n geam,
o creangă mătăsoasă
din salcia pletoasă
îmi mangâie obrazul
cu păreri...

În zadar trag după mine
draperii,
una îmi ascunde sub pleoape
întrebari...
pe unde-a luat-o iubirea?
de ce timpul trece
nepăsător?...
cănd încă mai găsesc săruturi
lăsate pe frunze!

şi tot bâjbâi în umbră
cu privirea
căutând,
de-un flaut m-am împiedicat
într-un cotlon
şi la durut
c-a scos o notă gravă,
la fel cum ochiul meu
mă frige
c-un râu de lavă...

silvia

VIAŢA (impuls cultural)

Am văzut cum 

viaţa

îmi ducea pe umerii 

tot mai greoi

norocul şi soarta,

pe drumuri paralele

ca două şini

de cale ferată

strivind la cap de linie

destinul

aproape scurs

pe parcurs

ca o valoare pierdută,

strecurandu-se prin 

prăpăstiile timpului

tocmai când

mai spera încă

la un strop

din apa învierii...

acum însă

rezemată de neputintă,

cu dezamagiri strânse

în poala,

m-am aşezat obosită

pe genunchii tristeţii,

fredonând un final de vers...

privind umilă

în ochii speranţei!

silvia

INCA UN RID (impuls cultural)

Am batut cale lungă
printre gânduri
şi-am gasit
doi ochi plini de lacrimi
încurcaţi
în privirile din oglinda,
descoperind printre gene
încă un rid
agăţat scai de inima mea,
care cândva
bătea frumos de încântare,
iar acum
e ca o zbatere
prinsa în menghina
anilor,
atârnaţi de radacinile
şubrede,
trăgând de timp,
coborâşul sa fie , mai domol...

silvia

MINCIUNA (Iimpuls cultural)

Dimineţi fără zâmbet 

pe faţă,

buze rămase arzând

în întuneric,

lumânări aprinse veghind

aripi de cucuvele strânse

într-un pom ciuntit,

singure, numai ochi!

în minciuna din noapte 

m-am uitat,

fără mine-n lumină 

păşesc,

soarele-i sus

eu sunt rece în toate...

în şoapte

mi-a figit dragostea

şi mă lupt cu durerea

de moarte...

silvia

CÂND MI-E DOR... (impuls cultural)

Când mi-e dor

aş vrea sa fu păsăre,

să scurtez timpul

cu aripile,

să zbor acolo

deasupra vieţii

şi a durerii,

să plutesc între stele 

şi inimi...

cu un surâs

să desenez dragostea

pe raze,

cu un vis

să spintec norii

până când

din ei

nu vor mai curge

furtuni,

în sufletul meu!

silvia

PUTERE DIVINĂ! (impuls cultural)

Aruncă pământul cu crengi...
spre cer,
din scorburi uriaşe
vântul suflă norii în piept,
supărat
plouă peste cer cu fulgere,
cu stropi mari
fără ploi!

şi urlă rechinii din ape
călări
pe caluţii de mare...
se clatină valul
şi iese din matcă
pe tărm,
corabia-i ruptă,
delfinii atacă...

si totu-i pe dos
de când omul
a calcat legământul firesc,
şi-a mutat apele
pe-altă parte,
strămutând
pietrele din stânci
în prăpastii adânci...
gândesc!

azi clepsidra se scurge
văd invers,
mâniata-i puterea divină
ne frămantă, ne cerne
să ştim
c-o să vină-ntr-o noapte,
să răspundem cu toţii
de fapte...

silvia

IN ACORDURI DE DOR (impuls cultural)

Azi vreau viori calde
în mine
într-un colţ de lume
să mă aşez visând,
dincolo de-acordurile line
să aud o chitară
plângând!

vreau să văd stelele
înflorind
din petale sa cearnă
stropi de rouă
pe clape de pian...
s-aud bocete de mandoline,
în acorduri de dor
cristalin!

vreau în inima mea
călătoare
să pătrundă iubirea,
s-o aline simfoniile,
s-o uite uitarea,
sa mă tem
să mai mor!

silva

O NOUA ZI (impuls cultural)

Azi m-am simţit puţin
răsfăţată de viaţă,
soarele mi-a trimes o rază jucăusă
printre penele unui voltat,
parcă ştia
că e porumbelul meu preferat,
totdeauna i-am spus
-esti alb ca un înger...
nu m-am supărat deloc
că mi-a speriat visele,
şi-au luat zborul de pe faţă,
mai greu cu ultimul
că era aproape
pe terminate...
celelalte le văd
cum se înghesuie
să iasă din scenă,
să fugă după noapte
şi se ascund în şoapte...

afară mă aşteaptă
o noua zi
şi m-am gândit
să o imortalizez într-un clişeu
să-i pun ramă de-argint...
(se spune că e bună
împotriva bolilor, descântecelor...)
măcar în tablou
să ramân frumoasă,
aici în dreptul unei trepte
pe scară...
când viaţa mea
va fi aşa, spre seară,
cu fiecare treaptă
care o voi coborî
să-mi amintească de
ziua aceasta!...

silvia

PE INSERAT(negru pe alb)

M-ai ranit
şi două stele
s-au facut tăndări,
din sufletul meu
două lacrimi
au luat-o la goană
şi s-au ciocnit
sub barbie
sfărâmându-mi inima,
iar pe ânserat
s-au strâns
la uşa mea
întrebari...

silvia

ÎNVAŢA-MĂ ( negru pe alb)

Mi-ai arătat detoate
viaţă,
dar nu m-ai învăţat
cum e să mor...

uite se moare în jur
rând pe rând
şi tu,
măcar nu mi-ai spus exact
de-am să mă mai întorc
vreodată!

nici nu sunt pregătită
pentru necunoscutele apusuri
şi răsărituri,
dincolo de tine...
de-am sa-ţi ies în cale
cu ochi trişti şi plânşi
mângâie-mă, spune-mi,
că degeaba am tot căutat
lumea ascunsă,
n-am găsit decat, morminte!...

silvia

UITE TU negru pe alb

Îmi cântă inima călătoare
pe drumuri cu pietre...
şi-s pustie
cu suflet cu tot,
uite tu
peste creştet
cum timpul îmi trece...
n-ai o aţa de zmeu
sa-l ţin pe loc?
de mi-ai da
ţi-aş ruga de noroc...

mai demult notam tot
în calendar,
acum
în micul meu colţ de lume
privesc tot mai rar,
n-ai un cui sa îl bat
mai în spate?
şi-am sa-ţi rog
ca s[ ai sănătate...

uite tu firul gros
cum s-a rupt şi-au rămas
doar trei fire,
de-aş fi strâns
tot strângea în neştire...
făi tu nod
că mi-e teamă... de mor
şi-apoi zău
de-oi mai fi
am să-ţi rog fericire...

silvia

SARACIE (parodie) (negru pe alb)

Se sting lumânarile-n noapte
se-aud câinii
cum urlă la geam,
sa-i dezleg
să se ducă în vale,
că vin lupii să-mi ia
ce mai am...

mi-au ramas numai două mioare
şi-un cotoi care toarce pe-aici,
mâta asta
ce trage-a saracie,
ca-n curând
mă va umple din nou
de pisici,
nici nu ştiu
de-or traii biete toate,
că-n fânar nu-i porumb
zero soareci!

pe-o polată stă oala cu lapte,
le-oi hrani
de-aia zic
macar miele să am,
ehhh,,,
că mai am vreo trei braţe uscate,
de-or scapa
le-oi mai mulge
un dram...
că de nu sub şopronul
din vie,
pielea mea
şi a lor
le-i vedea cum atarnă, în van!...

silvia

ARŞIŢA (negru pe alb)

Cândva dragostea
îmi umplea
fiecare vena, fiecare por!
şi credeam
că în mine încap
toate minunile lumii...

puteam să ciocnesc,
cu luceferi,
lumea sa o ţin
în braţele mele
sa-mi încalzeasca fericirea
în întuneric,
să-mi lumineze calea
ca un felinar
spre oazele în care
mă aştepta iubirea,
cuib[rită-n petale de nuferi
ce pluteau
pană la poarta dimineţilor,
ce m-aşteptau
cu miresme de lavandă
stranse în şnur
smuls din inma mea...!
acum
mi-e prea sete
si-mi doresc sa fiu apă,
să inund în mine
arşiţa
ce curge ca o lava
în toţi porii ace;tia goi
şi-n inima asta, seaca...

silvia

TINERETEA (negru pe elb)

Aripi de rândunică
mi-a adus primăvara
într-o zi
când a intrat
tinereţea pe uşa!
ca-ntr-un ritual ciripea
fericită
şi mă scuipa de deochi
o matuşă!

parcă ieri
zborul ei rotunjit,
tot venea şi pleca
an de an...
anul ăsta aştept
dar sunt tristă,
aşteptarea tot văd
că mie-n van!

sa desprins din a cerului
zare
punctul mic, coborând
cam greoi,
obosită priveşte ea cuibul,
cum sa-i care un pai
şi noroi?

peste noapte  bătu vantul
tare
eu cu grijă la geam
am tot stat,
rândunica-i legată cu-n fir
şi tot plânge cu capul
plecat!

venii toamna
si gata-i plecarea
cârduri, cârduri
se pierd peste zări...
tot mai mică se-nfoaie
si pică,
c-o privire... în lacrimi
spre nori...

cum stam tristă apare
mătuşa
în baston
şi cu capu-aplecat,
potrivind ochelarii mai bine
vru să-mi jumule
un fir alb,
ce pe frunte-i plecat
şi se miră
"ptiuuuu maiculităăă,
parcă ieri de deochi
te-am scuipat!"

ea mă caută în amintiri
să mă vadă din nou
tinerică...
eu ii spun
... ca zburat într-un zbor
fără aripi,
de răndunică...

silvia

NU-I DESTUL (negru pe alb)

Am vazut azi îngerii
călare pe stele
şi-am simţit
cum mă durea spatele...
am strigat cât am putut
"ce vă veni,
nu-i destul că aici
nu mai avem nimic
al nostru!
măcar steaua să-mi rămână,
lasati-o în pace"...

apoi Dumnezeu
a deschis o fereastră
şi mi-a răspuns;
Eşti tare în urmă,
unii au pus monopol
pe lună
şi o vând la bucată...
acum copiii ăstia
dacă nu mai au unde
se juca,
crede-i şi pe ei"...
.....................
ei şi n-am ce zice
de Dumnezeu
trebuie să ascult,
ce e mai rău, că
am facut ciocuri la coloană...

silvia

AOLEU AZI PE LA COLŢURI! (negru pe alb)

Rău îmi pare n-am gândit
cât am avut
tinereţea,
să sap un tunel ascuns
să nu vină bătrâneţea

că am auzit prin sat
lelea floarea
cea din deal,
mai demult în anii ei
"vai ce femeie frumoasa"...
şi zău ca nu-mi vine-a crede
că-i bătrâna si
hiiii... grasa!!!

aoleu azi pe la colţuri
am vazut eu bine
coate?
ce spun ca n-arăt cam rău,
dar peste un timp
se poate...

amărâta rău pe viaţă
m-am întors din drum
pe dat
şi le-am pus pe caţe-n
gânduri,
cam scos o oglindă
hoaţă,
să mă vadă şi pe mine
dar sa-şi vadă
şi-a lor faţa...!

silvia

CUVINTE (impuls cultural)

In noaptea asta
bat din nou
cuvinte,
uşa scârţâie greoaie!
cele două ochiuri de geam
pe jumatate adormite
le privesc nedumerite,
"la ora asta va-ţi gasit
voi chiar nu aveţi somn!"

cuvintele suportă puţin
sapuneala,
apoi au intrat liniştite
unul cate unul,
fiecare ţinand în mâini
unul o dragoste, unul un suflet,
altul o amintire, un sarut, speranţă...
aşezăndu-se fiecare
şi după cum vezi!
semnul întrebării a şters
paienjenişul din retină,
pe urmă a tras
perdelele,
virgula s-a ridicat pe tocuri
si-a uns balamalele
la inimă...
iar punctele
aşezate la rând,
invită pe oricine
doreşte să le citească...

silvia

ÎNTRE MINE SI TINE...(impuls cultural)

Inima mea trista  zambeste 

amar

imbratisand singuratatea,

sufletul aleargă
după ultimul ecou
rămas în urma şoaptelor...
din ochii mei fierbinţi
curg semne de-ntrebări
ce se prind dansând,
în jurul mototolitelor forme
rămase pe mătasea,
ce încă mai păstrează
mirosul dragostei!
***
ţi-aduci aminte?
obisnuiam sa ne întalnim
primavara
iar tu îmi numarai dinainte
paşii...
şi-mi presarai puf de păpădie
deasupra pămantului,
să nu apună niciodată dorinţa
în mine!
***
acum
între mine si tine
au crescut stănci,
apele au iesit din matcă
înghitindu-ne urmele
şi-n crăpăturile pământului
ne-au fugit săruturile...
şi n-am alte mâini
sa ajung la ele,
findcă astea
îmi tin steaua
cu faţa spre cer,
să nu vadă nepăsarea ta...

silvia