Azi m-am simţit puţin
răsfăţată de viaţă,
soarele mi-a trimes o rază jucăusă
printre penele unui voltat,
parcă ştia
că e porumbelul meu preferat,
totdeauna i-am spus
-esti alb ca un înger...
nu m-am supărat deloc
că mi-a speriat visele,
şi-au luat zborul de pe faţă,
mai greu cu ultimul
că era aproape
pe terminate...
celelalte le văd
cum se înghesuie
să iasă din scenă,
să fugă după noapte
şi se ascund în şoapte...
afară mă aşteaptă
o noua zi
şi m-am gândit
să o imortalizez într-un clişeu
să-i pun ramă de-argint...
(se spune că e bună
împotriva bolilor, descântecelor...)
măcar în tablou
să ramân frumoasă,
aici în dreptul unei trepte
pe scară...
când viaţa mea
va fi aşa, spre seară,
cu fiecare treaptă
care o voi coborî
să-mi amintească de
ziua aceasta!...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu