Mi-ai arătat detoate
viaţă,
dar nu m-ai învăţat
cum e să mor...
uite se moare în jur
rând pe rând
şi tu,
măcar nu mi-ai spus exact
de-am să mă mai întorc
vreodată!
nici nu sunt pregătită
pentru necunoscutele apusuri
şi răsărituri,
dincolo de tine...
de-am sa-ţi ies în cale
cu ochi trişti şi plânşi
mângâie-mă, spune-mi,
că degeaba am tot căutat
lumea ascunsă,
n-am găsit decat, morminte!...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu