CANTEC TRIST

De atata dor
azi te-am pipait
cu pernitele degetelor
pana in suflet...
am sperat sa gasesc
dragostea in el,
am luat cu mine licurici
ca nu gaseam calea,
dar n-am gasit
decat urmele potcoavelor
lui Sanger,
ce-l minteam cu doua paie
sa ne duca la iubit...
si aclea pline de lacrimi
iar cateva gene
aruncate pe ici, pe colo,
ca de-aia ochii mei
au ramas neumbriti
lacrimand intruna...
si eu care credeam
ca-i din vina luminii,
insa e doar intunericul
ce l-ai lasat sa-si infiga coltii
in inima mea...
*
intr-un tarziu
pe drumul nostru
am gasit florile de salcam
uscate
si urmele buzelor mele
doar
si-o hartie ingalbenita,
pe care abea se mai putea citi
o partirura
din acel cantec al nostru
cel fredonam
cand dragostea ta
aluneca usor
peste coardele inimii mele...
azi
ma imbat cu durere
si ascult numai cantecul trist,
ce mi s-a asternut
sub picioare
de cand m-am intors singura,
aici unde
ascult cum plang pentru mine
cucuvele...
*
silvia