IN TACEREA DE SMIRNA!

Te-ai scufandat cu talpile
in sufletul meu la plecare,
de-si mi-ai promis ca te-ntorci
intr-o clipa...
te-am simtit,
te-a tradat glasul, privirea
si stangacia
care nu erau ale tale!
*
si ti-am spus iubire
nu te pripi,
nu lasa uralimbilor de cactus
sa-si infiga tepii
in inimile noastre,
numai noi stim cu cata putere,
cu cata puritate
ne-am iubit
si nu ne-am putut instraina
niciodata
de teama ca nu cumva
sa secutremure pamantul
provocand fisura
ce-ar putea sa ne arunce,
ficare pe alt mal...
*
din ochii mei
au fugit doua lacrimi\
cautandu-te pe perna ta...
peste ele s-au lasat doua pleoape triste,
le-am prins
si le-am pus pe masuta
intr-un teanc de batiste...
pe un colt am gasit
o geana din tine,
ingenunchi si o rog
sa-mi aduca-napoi
restul ce mi se cuvine...
dar in tacerea de smirna,
pe firul micut
tot il aud cum suspina,
vaitandu-se ca te-ai ratacit
si de el si de mine!
*
silvia