Noaptea curge în odaia mea
cu umbre,
întunericul îmi agată
prin ferestrele minţii
amintiri de ieri...
şi de dureri
crescută pană-n geam,
o creangă mătăsoasă
din salcia pletoasă
îmi mangâie obrazul
cu păreri...
În zadar trag după mine
draperii,
una îmi ascunde sub pleoape
întrebari...
pe unde-a luat-o iubirea?
de ce timpul trece
nepăsător?...
cănd încă mai găsesc săruturi
lăsate pe frunze!
şi tot bâjbâi în umbră
cu privirea
căutând,
de-un flaut m-am împiedicat
într-un cotlon
şi la durut
c-a scos o notă gravă,
la fel cum ochiul meu
mă frige
c-un râu de lavă...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu