ACUM , GREU ...

Sa grabit viata mea alergand
a dorit , a cerut , a daruit
si-a iubit ...
a bagat mina-n gura ceasului
si-a scurtat timpul , mutandui limbile ,
dar in favoarea cui ...! ?

Iar tineretea , drumul ei
l-a tot taiat pe scurtatura
de ia fost sete ,
n-a stat sa slaiasca fantani ,
nu sa oprit sa scoata
pentru hrana , radacini
si in fine , in sfarsit , a reusit
a ajuns la ea ... eh  ...!
si macar de mi-ar da un seslong ,
acm greu ma ridic  , dupa gong ...!

silvia

AR FI PIERIT ...!

La ceas tarziu
luminile se sting
doar luna lumineaza linistita ,
eu din fereastra , trista o privesc
ma mir cum poate , n-o fi obosita  ?

Mai stau ce stau
si in cearsafuri ma afnd
iar ea , colinda mai departe cerul ...
patrunde cu o raza-n al meu gand
si uneori  , ma mangaie cand plang
fug repede pe prag
si-o vad razand  !

Si i-mi trimete vantu-ntr-o ureche
sa i-mi sopteasca bland c-o adiere ,
c-ar fi pierit , daca nu ere tare
cat a tot alergat ea  , dupa soare ...!

silvia

ASA E VIATA ...!

Imagineaza-ti un pom
cu multe carari
mai scurte s-au mai lungi ,
asa e viata ...
si cum se-ngusta ramul ,
asa se-ngusta ata ...!

Pe orice ram ai lua-o
la orice-ncrengatura ,
cel mai bine ti-a fost
in trunchi , unde-ai copilarit ,
pe urma cine stie
pe unde ratacesti cu pasul
si cum ti sa croit ...


Multi pomi au parte de lumina
si falnici se inalta catre soare ,
pe altii i-apuca hatisul
traind cu neputinta ce i-i doare ...!

Unii au radacini solide
nimic nu i-i doboara ,
dar sunt saditi  pe stinci , ce crapa
si cand cred ca le e mai bine
atunci o i-au la vale ...

silvia

DOI OCHI ...

Privirea mea se-nalta pan-la soare ,
doi ochi atat de mici ,
incap o lume alba ...!!!
iar noaptea cand ridic pleoape in sus ,
incape semiluna , cu al ei suras ...!

Azi noapte-am urmarit
cu ochii mei o stea
ce sa dus tot in jos , pana sa stins
am suspinat cand ma gandeam la ea ...
sa dus o viata ,
sa terminat un vis ...

Si cand in intuneric ma afund
pe patul care mor , numai o noapte ,
se-aprinde alta lume ce e-n vis
si plec in aventurile ...
sub ochii mei inchisi , de necuprins ...!

silvia

SI VINE IARNA ...!

De dimineata ros , portocaliu
in ochii mei se scalda rasaritul ,
pamantul inca verde aramiu
ici , colo-l incalzeste insoritul ... !

La adapost sub strat de frunze moarte
stau culcusite roiuri de furnici
si alte gaze ce cu ele-mparte
agoniseala pusa , de  o parte ...

Ca vine iarna iar ca o mireasa
cu rochia ei de purura fecioara ,
cu voal de nori si aura stelara
si totusi cat e de frumoasa ,
de ea se-adapostesc
si florile-n camara ...!!!

silvia

SE ADUNA-N MINE ...!

Seara se lasa , se trage cortina
si capul mi l-am pus pe doua perne ,
se-aduna-n mine toate deodata
findc-am uitat , sa tin usa-ncuiata ...!

Si vine dorul aprins ca un foc
in sufletul meu iar isi face loc ,
inima mea , pe jar din nou o pune
trozneste ,
precum lemnele in foc ...

Gandul se lasa greu precum pamantul
durerile se-ascund prin crapaturi ,
in loc sa scot o perna
somnul ca sa vina ,
mi-am pus , sub cap
inca vre-o trei randuri ...!?

silvia

EU AM PRIVIT PAMANTUL ...!?

Din pasarea de fier , intre cer si nori
prin gemulet , eu am privit pamantul
orase , sate  , palcuri mici
ca roiuri de furnici ...asa suntem
si ma gandeam
ca ce noroc avem ,
ca Dumnezeu cu talpa lui
nu calca pe aici ...si-am inteles
de ce ne spulbera si vant si ape ,
iar soarele e mult , mult
prea departe ...!

Pacatuieste iar gandul meu tont
si-ntreaba iar ,
cum poate Dumnezeu
de tot sa tina cont ,
recensamantul cand i-l face pe pamant ,
furnicile daca stiu de credinta
la onomastici daca fac vr-un tort ,
unde e cimitirul celui mort ,
raiul si iadul , ca nu mai suport ...!?

Si uite cum privesc in gol
pe geam in sus
deodata mia venit sa zic asa ,
cu riscul ca voi fi trecuta-n carnetel ...
cu un pacat in plus
traiti frumos , iubiti , ca cerul e prea sus ...
iar viata dupa moarte  , e o cacealma ...!?

silvia

{am pacatuit doar cu  gandul  ...!}

SI PAS CU PAS ...

Miroase-a fan cosit
si ce placere
ne desfatam cu iz de iarba moarta ,
ne racorim cu apa norilor
ei poate-aduc lacrima marilor ...

Ne bucuram ca iar se face noapte
si ne-nfasoara cald in al ei pled ,
iar soarele cand apune departe , poate
se-neacan-cet , in ale lunii soapte ...

Ne bucuram c-a venit iara-si toamna ,
de anotimpuri care vin in rate
ele se-ntorc ...
insa noi pas cu pas ,
prin ziua si prin noapte
ne scurgem precum fanul , fire moarte ...!?

sivia

si

VINE DORUL , LA DORINA , {parodie}

Pe poteci batatorite
cu talpile prafuite
vine Dorul la Dorina ...
asta-i buna  , nu-l mai vrea
ca-i lipseste limuzina...!

A uitat cu cati baieti
se iubira prin boscheti ...
nu mai e acea Dorina
care ieri era-n alai
in trasura cu doi cai ,
ce-i juca cu funda alba
sticla , ca a fost ... podoaba
si-o ducea la masa-n graba
sa o puna pe frigare
findca n-a fost , fata mare ...!?

Dar veni democratia
si spuse jos palaria ,
in Spania merge des
si-a venit cu mercedes ,
ieri opri un derbedeu
hopa , topa in BMW
iar tu Dorule suspina ,
finca nu ai limuzina ...!

silvia

TE ROG ...

Te rog , spune cel
ce se roaga la icoane ,
te rog , spune cel
care cere indurare ,
te rog , e legatura de speranta
oricat de mic , sau mare-ai fi
te rogi , in viata ...

Cind dai de greu ,
te rogi la cer
si pentru suflete ce pier ,
sarac de esti , te rogi sa ai
se roaga si bogatul
sa aiva detoate  ,
crezand ca-i ajunge , uita sa se roage
pentru sanatate ...!?

silvia

AM LUAT TIMPUL , LA-NTREBAT ...

Astazi eu pe inserat
m-am oprit putin in loc
si-am luat timpul , la-ntrebat:
-Cine-a facut primul pat ,
prima perna , prima patura din lana ,
lumanarea ce lumina ,
cine-a fost cel care-odata
a tesut o rogojina ...!?

Vechia lume , vechi trairi
vechia iubire-n odaie
pe saltea plina de paie ,
dragoste fara de leac
cu garoafe in cerdac ...

Si cosite impletite
dupa baie-n flori de tei ,
albie scobita-n fag
unde din iubirea veche ,
scalda pruncul drag , din drag ...!?

silvia

VIATA-I UN FIR ...!

Se scurge timpu-n
paralel cu viata
cu anii mei ce curg cantr-o clepsidra ,
ca acul care coase-n urma si in cruce
si-nsira-n loc ,
cand se temina ata ...!

Ajunsa-n deal 
vad , valea-i cam abrupta ...
norocul meu , ca mai sunt radacini
de-o fi s-alunec
sa ma prind in graba
de una , ce sa tina , sa ma tin ...
ca tot privesc  , cum coase-o cruce
acul ascutit
si viata care-i doar un fir ,
pe-o muchie de cutit ...!?

silvia

UN CATEL SI-O MATA ... {parodie} (negrupealb)

Sub sopron cu grinzi inalte
la geamuri intunecate
zboara gaini
catarate ...
Zarva mare , ce mai frate ,
un catel si-o mata
imparte
fiecare celuilalt
un marait si-un mieunat ...!

O bucata de slanina
dupa usa ce anina ,
ochiul de pisica-n noapte
ar putea ... dar nu se poate .
Matta-l scuipa saracuta
ce-ar mai trage-o cu gheruta...
Cainele sta de planton
la mata-i spune {ham , ham}
pardon ,
chiar de eu n-ajung la ea
tu de vrei
dai de belea,
maine blana ta
ce-a fina
va fi-n cui langa slanina ...!

silvia

ESARFA ,

Dac-as putea , as tese
din sarutari , la fire
sa crosetez din ele o esarfa ,
acum cand iarna
aduce frigul peste tine ,
sa te-nfasori
cu dragostea mea toata ...!

Cand o atirni pe seara in cuier
si nu stii ce te-agita , de n-ai tihna
si din senin ,
daca te ia cu friguri
sa iei esarfa sa o pui pe perna ,
iar din gresala
de-ai s-o uiti la mine
sarutul meu , sa tipe dupa tine ...!

silvia

N-AM SA INTELEG ...!

Vin ploile in suflet si afara
mi-e gandul astazi frunza ruginie ,
se leagana incet pana coboara
pe inima ce-i trista asta seara ...

Ca n-am sa inteleg
de ce padurea-i muta ,
cand  , din carnea unui pom
un fierastrau se-nfrupta ,
de ce nu striga pomul de durere ?
pamantul doar se zdruncina-n cadere ...!

Ca vine iarna cu mare veselie
si toti se bucura , ca a fost anul bun
ca are  intr-o maghernita , avere
lemne de foc
si-un suflet ce-i ia viata , de craciun ...!?

silvia

BIATA FLOARE ...!

Coboara carele cu fan la vale
si-ntoarce capul dupa ele-o floare
si-si scutura petalele c-o frunza
pe care-a poposit o buburuza ,
nervoasa-si freaca piciorusele din urma
vaitandu-se ca n-a plouat de-o luna
si ca i-a prafuit ,
hainuta ce-o avea de buna ...!

-Tot tu te vaiti ,
i-i spu-se biata floare
- esti libera sa zbori pan-la izvoare
eu ce sa zic , c-afara nu mai ploua ,
noroc , ca dimineata dau cu roua
si ma gandesc ,
ce s-ar fi intamplat cu mine , oare
de n-as fi rasarit intre razoare ...!?

silvia

ALEARGA SUFLETUL ...!

Alearga sufletul
prin visele din noapte
prin bezna ei tot aprinzand lumini
pe pat aseaza trupul cum i-i place
alearga-n timp ,
se-ntoarce-n amintiri
neobosit , tot face si desface ...!

Cuprins de vraja dorintele-si imparte
netinand cont nici de intimitate
sfideaza legi nescrise pe deoparte
uraste si iubeste ,
nu-i pasa de pacate
si cu puteri nebanuite , re-ntoarce inapoi
si suflete plecate ...!?

silvia

OCTOMBRIE , LA PACALIT ...!

Azi soarele a rasarit
putin c-am posomorat
si lenes pleoapele ridica ,
iar pentru asta vrea remediu
sa intre si el in concediu ...

Ca zi de zi un dute , vino
n-a avut timp de vr-un respir-o ,
a zis si el de-ar fi gasit
un norisor , s-ar fi pitit
sa-si ia numai putin repaos ...
dar vara asta calduroasa ,
norii au , ba , n-au vrut sa iasa ...!

Cam somnoros , cam obosit
si tot se plange ca
octombrie la pacalit ,
contractul ia  mai prelungit ... !?

silvia

IA-MI LACRIMA ŞI DU-TE ...(negru pe alb)

Am îmbrăţisat de dorul tău
pădurea
şi-a urlat sufletul meu
de durerea degetelor încleştate,
să culeagă din ramuri
speranţe deşarte ...

sălbatic drum printre jivine
nisipuri mişcătoare se aştern,
ochii mei trişti
în gol fug după tine
te caută aievea şi în somn ...!?

fă linişte pământule şi-ascultă
inima mea nebună
cum se zbate,
tu vantule ia-mi lacrima
şi dute ...
de aşa dor ,
nu vreau să mai am parte .

silvia

MA GANDESC ...!(negrupealb)

Am stat nemiscata
s-aud vuietul vantului si sunetul pamantului ...!
Ma gandesc la o aiureala ,
cum era uscatul , cum sa adunat apa ,
de unde samanta ...
la toate cele si multe altele ...!?
Care a fost primul cuvant ,
prima limba
de ce mai apoi s-au impartit toate ... !
si daca toate au un inceput ,
sfarsitul cand ...?
Nu stiu , nu voi sti niciodata
de ce unii au fost facuti pentru ape
si altii pentru uscat ...!?

silvia

IUBIRE UITATA ...!

Ocean de lacrimi , iubire uitata
tristete leganata din val in val ,
barca iubirii aluneca incet catre aval
tipat de pescarusi ,
cantr-un sinistru ritual ...!

Ea care a purtat ,
inimi ce au batut de dor
ducand iubiri , plutind pe ape ...
tot lunecand spre departari
cu dorul unei frunze , cu dorul unei flori ...

Scartaie dureros , parasita fiind
si-nabusa durerea 
privind spre zari albastre ,
doar pescarusii si ultimul val
o mangaie si-o leagana la mal ...!

silvia

NE-AM DEPARTAT ,

Tot mai pustii cararile si triste
tipenii peste tot...
numai durerea tipa , tacerile din noi ...!?
ne-am departat ,
potecile sunt goale
si sufletul e gol si pomi-s goi ...

Dogoare arsita
si sufletul ma frige
imagini tremura in departari ,
parjol e-n suflet si nu mai ploua
cerul e gol de nori , e seceta ,
eu nu mai pot sa plang
si ochii mei sunt goi ...!

pamantul doar , se crapa
si a facut prapastie-ntre noi ...

silvia