La ceas tarziu
luminile se sting
doar luna lumineaza linistita ,
eu din fereastra , trista o privesc
ma mir cum poate , n-o fi obosita ?
Mai stau ce stau
si in cearsafuri ma afnd
iar ea , colinda mai departe cerul ...
patrunde cu o raza-n al meu gand
si uneori , ma mangaie cand plang
fug repede pe prag
si-o vad razand !
Si i-mi trimete vantu-ntr-o ureche
sa i-mi sopteasca bland c-o adiere ,
c-ar fi pierit , daca nu ere tare
cat a tot alergat ea , dupa soare ...!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu