APLEACĂ URECHEA... (impuls cultural)

Stie cineva sa-mi spună
 unde se reânoieste abonamentul
pentru viată?
mă gandeam sa renunţ
dar,
m-au incurajat pietrele
spunandu-mi că şi ele
au fost candva, humă...

si tocmai cand stăteam
la taifas,
am vazut un înger alb
coborând pe curcubeu
gata sa mă separe în două
adică,
pe mine de mine!
noroc însă
ca şi-a uitat cântarul
si Dumnezeu cică
nu admite greseli...
şi pană data viitoare
poate am timp sa le repar
pe ale mele...

"apleacă urechea
să-ţi mai spun ceva"
tot e bine
că nu a venit cealalta
îmbracată în negru( ştii tu),
poate data viitoare
negociez cu el,
sa mă lase in viaţă.

IAR GÂNDURI TRISTE! (impuls cultural)

Pe albul zilei
Îmi zboară visul
si din depărtări
se-ntorc iar gănduri triste,
stând roiuri la uşa mea
fiecare punându-mi
câte o lacrimă in batistă!

câîteodată bălăngăn din mâini,
mă scutur
să mai scap de ele...
am noroc
ca pe primele
le înec în ceaşca de cafea...

de-aş fuma
le-aş strânge in cercuri de fum
(cum fac unii)
si le-aş da de-a dura
prin aer
sa pice ametite...

aş mai arde din ele
cu ţigara
dar nu am acest viciu,
de-si o prietenă fumătoare
îmi zice
"cum o fi cafea fara tigară!"
în fine, pe altele
le mai descarc la ea in poală
sa le arunce
în drumul fară paşi...

azi văd ca e frumos afară,
ce-ai zice dacă
le-aş scoate la soare
sa le închid într-un ţarc
fară apă...
la noapte
nu ar gasi visele
sufletul meu curat
şi mi s-ar zbengui fericite
sub pleoape?

silvia

AZI SEMAN CU...(negru pe alb)

Azi mă cheamă
tristeţe...
şi semăn cu
salcia plângătoare
ce-am întrebat-o adeseori
de ce oare?

să nu te aşezi
la umbra mea
fii fericit
şi dute mai departe
şi-mparte altora
zâmbetul tău,
că eu
mai am de stat
pe malul meu
de dor,
până când norul
va încărca
lacrima mea
şi va uda
de sus
mormântul meu, supus...

silvia

SA UITE... (impuls cultural)

De-as putea
m-as inalta peste nori
sa-mi sterg steaua
de lacrimi
si sa o mangai
cu talpile
ce sarut pamantul
in fiecare zi,
sa o impodobesc
cu pletele mele
sa se priveasca
in oglinda ochilor mei
sa uite
de tristete,
de ziua aceia
cand dupa mine
vor suspina
doua dealuri,
patru maluri,
cinci izvoare,
sase ape statatoare...
si ea
deacolo, va cadea!

silvia

POATE NUMAI ASA...(IMPULS CULTURAL)(NEGRU PE ALB)(RETEAUA LITERARA)

Am visat
cum pamantul
isi tara galosii
inomoliti,
printre giuvaerele
universului,
tragand dupa el
un bagaj plin
cu lume
de toate neamurile,
de toate culorile...
Vrand
sa le desarte
la poarta cerului
spunand,
ca s-a saturat
de rautatile ce i le fac...
Poate numai asa
padurile vor creste,
apele vor fi curate,
caii vor alerga
liberi
si padurile
vor avea din nou, vazduhul...

silvia

AM VENIT...IMPULS CULTURAL)(RETEAUA LITERARA)

Cand muzica
alearga pe clape,
in noaptea tarzie
umbra mea
me invita la dans,
ii spun ca sunt
trista
dar ea
nu vrea sa stie,
sub luna plina
ma leagana-n vals...

Si ma prinde de mana
cu noaptea
iar in par imi atarna
viori,
una singura o pune-n
fereastra,
sufletu-mi urca pe aripi
de vultur
ca tot canta
de se-aude, la nori !

Noaptea asta e plina
de mine,
am venit cu urme
cu tot...
sa imi cante din nou
mandoline,
sa inec in izvoarele
line
si tristeti
si iubiri far'noroc...
Cand ma-ntorc dimineata
in mine
sa-i gasesc iubirii, alt loc...

silvia

POATE UNDEVA...(impuls cultural)

Mi-ai dat inima
pe un sarut,
durerii...
Si o aud
cand noaptea e-n toi,
cum plange!

De atunci dorul meu
colinda-n bezna noptii,
stand in genunchi
la fiecare ceas...
Poate undeva
in negura de smoala,
de el
se va impiedica
alt dor, ramas...

Cand noaptea
va cobora pe trepte,
sa ia cu ea
ultimul vis
de la tine ramas.
Sa urce dimineata
in geam,
cu roua in pumni
sa-mi spele lacrimile
din suflet...
Si sa pasesc printre
raze
la brat cu, alta viata...

silvia

DE CE MA LASA , SA MOR!(reteaua literara)

De ziua pamantului
m-am gandit
sa-i fac , cadou
o aglinda
sa o agat
de coltul lunii,
sa-si priveasca frumusetile
si sa-l intreb
apoi,
de ce ma lasa
sa mor?!
...........................
Si-am batut cale lunga
printre dorinte
si ganduri,
prin lumea noptii
ascunsa in vise...
Tot mergand
vrand sa ajung
insa,
luna era prea departe...

Obosita
mi-am asezat tristetea
pe-o ciutura...
Printre suspine
si ranile timpului,
mi-a strecurat
o intrebare;
"Mai e mult,
pana la ziua lui!?"

silvia

IN UMBRA NOPTII...(revista singur)(cuvinte cheie, intuneric, lacrima)(reteaua literara)

Cand vine seara,
eu ma adun
din zi
sa nu coboare cerul
peste mine
cu tristete,
ca de o vreme
apusul peste zile,
ma mangaie
cu o durere surda...
si iara inima
mi-o face zdrente...

In umbra noptii
bajbai cu privirea,
ca n-am vazut demult
atatia nori,
ce imi aduc in suflet
intuneric!
Ma rasucesc,
ma rascolesc
sa ma regasesc
in departari de timp...
Mai pun o perna
somnul nu mai vine,
o lacrima o simt
cum vrea
sa pice,
iar altele la rand
cum stau puhoi!...

DORURI(impuls cultural)

E liniste
si iar au venit
doruri,
dand inapoi
file de calendar,
ma scutura de mana
vrand iara sa ma duca,
pe dealul unde inima
mi-o ia la vale,
prima iubire
in mine inflorea,
pe la apusul
unde
incepea rasaritul,,
cand degetele
imi curgeau spre ceafa
apropiindu-ma usor
de
primul sarut...

In seara asta
amintirile ma duc
acolo unde nu aud
batai de ceas,
unde sunt iara fericita
si ma las
pe umarul acela
ce azi,
nu-mi da ragaz...

Si-n oazele din vis
tot rascolind
trecutul,
tocmai adunam
iubirile in minte,
si-mi bandajam
sufletul facut franjuri...
Pendulul din perete
mi-a adus prezentul...

silvia



silvia

COPILARIE (negrupealb)

Curg potecile din deal
cu dorul meu
plin de macesi,
cu talpile prafuite
si genunchii copilariei
juliti...
Si pling norii
cu lacrimi de copil
mare,
departarile cu liene
ce ma azvarleau
in chiote de veselie
si-n jocul de-a pitita,
dupa flori de soc
ce-mi aduceau noroc,
ca buzunarele le-aveam
pline cu nuci
si mure dulci...
si hohote de ras
de-obrajii mei patati
si raul rece
in care cu sfiala
stamparam lesinul
ce ma dogorea
de sete,
in malul cu izvor
ce ma trezea
la viata...
De care si acum
ades mi-aduc aminte,
de radacinile crescute-n
mal
ma agatam spre  culme...
pe unde-am lasat
urme,
de pasii ce uneori
se intepau cu maracinii
anilor desculti...
Copilarie, ce mul;ti
au mai trecut
de-atunci!
mi-e dor de tine,
mi-e dor de lunci...

silvia

MUZICA (negru pe alb)

Nu mai simt nimic,
durerea ramane singura
cu durerea ei...
Tristetea
are lacrimi.doar
de fericire.
Peste prapastii
curcubeul ma cheama
la o aventura
spre cer,
cu popas
pe fruntea soarelui
si privesc,
cum
sunetul ei
invarteste raze, dansand
pe pamant!

Minunea lumii
muzica!
Aduce luna aproape,
imi face hamac
intre stele
si-mi da putere
sa masor lumea
la brat cu solfegii,
uitand ca timpul
lasa
in urma, amintiri...

silvia

ESTI AICI (negru pe alb)

In clipa asta
n-as vrea sa mor,
esti aici
si de-as putea
as pacali viata,
sa ramana mereu
primavara iubirii
cu raze in jur
dansand,
vantul strecurandu-se
printre ele,
mangaindu-ne
obrajii
cu sarutul, soarelui!

Cat de frumos,
cand inimile bat
la unison,
intre noi si cer
zburand soapte
de toate culorile...
Iar eu ma pierd
in lumina albastra
din ochii tai,
plutind pe valuri
si de pe maluri
curg,
arome de macesi...

silvia

FRUMOASA... TOAMNA!

Am ras de mine
cum cautam
norocul,
ce ma punea mereu
la incercare...
Si nu-mi vine sa cred,
"fireste, era un vis"
dar cand m-am trezit
era tot ascuns!

Si-am supravietuit
numai ca,
am fost tot timpul
in cautarea lui...
Devenind acum
o Doamna
ca o frumoasa toamna,
ce nu si-a pierdut, mirosul...

silvia

CAND PLUTESTE, SECUREA! (negrupealb)

Tristetea s-a ascuns
cu gustul ei
amar,
in seva unui trunchi
cu inima bolnava...
(Frumos era la chip
cu floare la ureche...)
dar cui ii pasa
acum,
ca nu are pereche.

De asta au fugit de el
prietenii...
Si dusmanii,
ii sunt tot mai aproape!
Secerandu-i pamantul
de sub picioare,
de nu-ti vine sa crezi
ca
a fost odata, om!

Cand a cazut,
a rasuflat usurat,
ca i-a facut cadou
pamantului
si cerului, deopotriva...
apucand sa spuna
atat;
"Mi-as dori
sa nu stiti niciodata,
cand pluteste, securea"...

silvia
"

HOTAR (negrupealb)

Si tocmai
cand desenam
sarutul
pe geamul aburit,
l-am zarit
printre buzele
imprimate pe sticla,
singurul hotar
dintre doua inimi
care,
una batea de iubire
iar cealalta de, graba...

M-am rugat
de lacrima mea,
sa nu faca risipa de
plans,
sa ma ajute
sa descurc dragostea
de nepasare,
fereastra sa o sucesc
spre rasaritul
meu,
findca dragostea lui
a apus!

UNEORI DRAGOSTEA... (negrupealb)

Am invatat de la
inima,
ca uneori dragostea
se masoara cu pasul...
Mi-a spus-o
pamantul,
ce scrasnea de durere
sub tocurile mele,
alergand, s-o gasesc!

Si ochiul stang
s-a vaitat,
ca la auzit pe dreptul
batand mai tare
decat
ceasurile vietii,
jumulindu-si genele
de disperare,
cand nu  o vedea...
Auzului
nevenindu-i sa creada
ca de cate ori
batea toaca bisericii,
era pentru, altcineva...!

SINGURATATEA (negrupealb)

Am fost mereu
singura,
dar te-am gasit
in sufletul unei pasari
ce-am inchis-o
intr-o colivie
altfel,
zarea iar fi deschis
aripile,
disparand
in departarile timpului,
iar eu, un melc
ce lasa urme prin
singuratate...

Totul mi se parea bine
cand
cineva mi-a spus
ca asta-i egoism
si-acum,
se pierde... un punct
ce trage dupa el
sfarsitul de zi...
scufundand iluziile
in noaptea cerului!

Si ma intorc
trista
in cuibul unei lebede
ce si-a parasit
puiul,
in sufletul meu!

silvia

DE-AS PUTEA...(negrupealb)

Binele si raul
mereu in balans
atarnand cand unul
cand altul
de firul,
firav impletit!
Si mereu darnici
sa-ti de-a de baut
cand venin,
cand un pic de dulceata...

De-as putea
as escalada cerul
intre moarte si viata,
ca un artist singuratic
sa pasesc,
cu picioarele desculte
pe clape,
Dumnezeu sa ma auda...
Si ce-ar fi
sa ii spun,
"ce rost au toate astea"
cand stapan este El
pe-a mea viata,
eu fiind
doar un suflet, supus!

silvia

SUSPINUL...(negrupealb)

Am sa tes
trepte de scara
in timpul meu
intre astazi si maine,
sa-mi agat acolo
amintirile...
si ziua de ieri,
in mana cu o ramura
din salcia plangatoare,
peste care
lacrima mea
sa planga cu suspinul
mieilor...
sa se auda
pana la ferestrele
cerului,
(cand vede ca a mai ramas
putin ata , pe ghem!)

silvia

MI-E FRICA... (negrupealb)

Cand vei auzi
in noapte,
ochii mei plangand
si de-ai sa vezi
sufletul meu,
stand intre zabrele
cu frica-n san
de moarte,
sa stii ca urla cainii,
viata mi se zbate,
vad cum cucuvelele
sinistre
aduc bisericile,
tot mai aproape!

Sa nu ma parasesti
cand ielele
ma bantuie la geam,
cand zbor stafii
pe aripile lor,
cand liliecii
omoara cate un
dor,
iar eu de teama lor
m-am ghemuit
in mine,
dar nu am loc
de inima...
Si mi-e frica, sa mor!

silvia

NUMAR...!(negrupealb)

Curg izvoarele
in cantecul primaverii...
Pe-o aripa
Dumnezeu a pus
zborul ingerilor,
ce coboara lin!

Printre zabrelele cerului,
trag cu ochiul
sfintii
dand norii la o parte,
iar eu ma agat
cu parul de muguri...

Au inviat iar fluturii,
o raza cade pe pamant
unde tocmai,
mi-am pus o dorinta
la dezghetat...
Randunica fericita
cu-n fir de par,
isi leaga in cuib
puii...
Pe ganduri, eu
numar
a cata, primavara!

silvia

CAND O FI SA PLEC...( negrupealb )

Coboara ingerii
sa bea apa din rau,
prilej de bucurie
pentru muguri!
Iar eu am lasat, toate lucrurile
care
mi-au placut in viata,
pe mal m-am asezat
intre dor si speranta,
si-am inceput a fredona
un cantec,
ca poate unul
m-o vedea la fata !

Am adunat
faramele de lacrimi,
le-am strans buchet
in snur de papadie...
Iar stelele sau strans
ca niste cate
pe-un colt de cer,
susotind curioase
de ce
am sa ma vait!
..............................
Eu nu le spun decat,
ca cerul
e prea-nalt,
iar cand o fi sa plec...
Sa-mi spuna doar,
pe unde
sa o i-au,
ca
pamantul e prea lat!

silvia

COPIL DIN FLORI !

La marginea pamantului
pe seara,
plange copil din flori
ca-i deocheat...
O baba il scuipa
dar cu dispret,
tragandu-i mama de cosite
ca-i ocara...
.....................................
Copil balai
cu sufletul ,in gene,
padurea-i facu leagan
din liene,
mieii l-au lins pe frunte
si l-au hranit
cu muguri de pamant...
Cu parul ca de nuc,
s-a infratit
cu-n pui de cuc...
...............................

L-au insotit apoi
cu tot alaiul,
pana in lume
sa-si caute mama...
Un elefant
din trompa a racnit
ca licuricii,
drumul l-au gasit!

Si greierii au facut
concert de gala,
furnicile
i-au dus de zestre-un pai
sa-l faca fluier,
cand va privi o floare
in gradina...
Sa-si aminteasca,
padurea suspina!

silvia!

DRAGOSTEA (negrupealb)

Pe-o banca sub stejar
cineva si-a uitat
dragostea!
Cu inima imprastiata
pe vopseaua ruginita
a timpului,
plina de suspine
ca va muri, singura!

Bajbaind
se-asaza langa ea
cantaretul orb,
cu coardele viorii
acordate de curcubeul
din privirea sufletului...
Simtind-o trista,
i-au desenat cu sufletul
un solfegiu
si ochii ei mari,
au inceput sa zambeasca
printre gene!
Notele
alunecau pe portativ
si una dupa alta
le aduceau inapoi
fluturii!

Florile s-au ridicat,
lebedele s-au apropiat
de malurile iubirii,
lacrima apei
a curs
pana la nori ,
iar dupa stele
priveau
copiii de ingeri
mirati,
de cum au venit pe lume!
Apoi au strigat
"din dragoste"...
Si dragostea, s-a luminat la fata !

silvia