Coboara ingerii
sa bea apa din rau,
prilej de bucurie
pentru muguri!
Iar eu am lasat, toate lucrurile
care
mi-au placut in viata,
pe mal m-am asezat
intre dor si speranta,
si-am inceput a fredona
un cantec,
ca poate unul
m-o vedea la fata !
Am adunat
faramele de lacrimi,
le-am strans buchet
in snur de papadie...
Iar stelele sau strans
ca niste cate
pe-un colt de cer,
susotind curioase
de ce
am sa ma vait!
..............................
Eu nu le spun decat,
ca cerul
e prea-nalt,
iar cand o fi sa plec...
Sa-mi spuna doar,
pe unde
sa o i-au,
ca
pamantul e prea lat!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu