Mi-ai dat inima
pe un sarut,
durerii...
Si o aud
cand noaptea e-n toi,
cum plange!
De atunci dorul meu
colinda-n bezna noptii,
stand in genunchi
la fiecare ceas...
Poate undeva
in negura de smoala,
de el
se va impiedica
alt dor, ramas...
Cand noaptea
va cobora pe trepte,
sa ia cu ea
ultimul vis
de la tine ramas.
Sa urce dimineata
in geam,
cu roua in pumni
sa-mi spele lacrimile
din suflet...
Si sa pasesc printre
raze
la brat cu, alta viata...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu