COPILARIE (negrupealb)

Curg potecile din deal
cu dorul meu
plin de macesi,
cu talpile prafuite
si genunchii copilariei
juliti...
Si pling norii
cu lacrimi de copil
mare,
departarile cu liene
ce ma azvarleau
in chiote de veselie
si-n jocul de-a pitita,
dupa flori de soc
ce-mi aduceau noroc,
ca buzunarele le-aveam
pline cu nuci
si mure dulci...
si hohote de ras
de-obrajii mei patati
si raul rece
in care cu sfiala
stamparam lesinul
ce ma dogorea
de sete,
in malul cu izvor
ce ma trezea
la viata...
De care si acum
ades mi-aduc aminte,
de radacinile crescute-n
mal
ma agatam spre  culme...
pe unde-am lasat
urme,
de pasii ce uneori
se intepau cu maracinii
anilor desculti...
Copilarie, ce mul;ti
au mai trecut
de-atunci!
mi-e dor de tine,
mi-e dor de lunci...

silvia