ASCUNSA INTR-O SOAPTA (negrupealb)

De mi-ai vedea tristetea
pe fata
cand inima mea plange,
ai auzi cum se zbata
ca nu poate curba gratiile
ce-o tin inclestata
dincolo de dulcele vietii,
neatinsa de tandreturi...
si tremura biciuita
lipsita de sperante,
gustand neguri ce o fac
tot mai mica,
ascunsa in adancuri
fara flacari
care cresteau candva
pina in umerii obrajilor!
acum insa
dau navala ganduri
ce traverseaza fara mila
peste fiori...
si cersesc ascunsa
intr-o singura soapta
in care
se scalda o lacrima
sa-ti trezeasca doar un simt
mie dor...

silvia

SEVALETUL CU ILUZII (negrupealb)

Azi m-am ascuns in amintiri
de dor
fericirile ce-au fost
sa le aud o clipa,
intr-un suflet dominat
de nerabdari
sa gasesc amintirile...
si despartirile
pentru care uneori
amar am plans
cat pentru o vesnicie!

si-mi amintesc
cat eram de saraca
asemeni pictorului
fara sevalet,
dar
dincolo de paravanele
realitatii...
pe fondul imaculat
al tineretii,
pictam fericirile...
si desenam
imbatatele placeri
ale vietii...

deodata
dansul ametitor c-a un sir
brusc avu nod
alte timpuri s-au dezlantuit
decapitand
speranta,
despicand panza salbatic
sevaletul cu iluzii
s-a prabusit...
si parca nimic n-a contat
cand peste umar
am aruncat
trei fire albe!

silvia

BRIZA MARII LENESA (negrupe alb)

Țărmul mării ars de soare
cu nisip cernut de vânt,
trupurile
aproape goale
rumenite-s ca pe rug!
*******
descheiat, plin de sudoare
îngropat până la glezne,
doamnei el îi face semne
să-și resfire părul ud
și-o pictează toată
nud!
*******
cățelușul tunsulica
și-a udat puțin blănița,
se scutură
ea tresare
c-a plouat puțin cu soare
la domnița pe picioare!
*******
într-un târziu el îi da mâna
anemică ea se ridica,
se-aruncă amîndoi în valuri
în joacă stropi
pe nuri îi pică...
*******
ea țipă
c-o pișcă meduze
el o săruta mult pe buze...

silvia

MA VEI GASI (negrupealb)

Lasa-ma
sa pot iesi dintr-un sambur
altfel soapta vantului
ma va inveli
printre otravitoare...
lasa-ma sa infloresc
unde se sczalda naluci
printre perle si zgura
si de-mi vei da ragaz
sa-mi pictez sufletul
intre razoare,
ma vei gasi
intre doua spatii,
inima mea
si a ta,
iar de vei fi intelept
ma vei invinge
si ma vei atinge
printre vesnicii si oracole...
si e de ajuns
sa simti ca uneori
ramai nemuritor...

silvia

DORUL (negrupealb)

Uneori lasă semne
alteori da navala
mă goleste
dincolo de adanc
si ma dezlipeste
pe mine de mine...
alerg
să mă regăsesc
într-un suflet infirm
ale cărui brațe
nu pot atinge
diamantul înșelător
ce-mi lovește existența
cu sclipiri încordate
și-mi dă fiori
mă risipeste
dincolo de membrană,
strigând
cu glas de nălucă
ce strânge durerea
în dinți!

silvia

UN FELINAR SE APRINDE IN GARA... (negrupealb)

Norii scutură fulgere-n noapte
dragostea traversează poteci,
un felinar se aprinde
în gară,
la colț de peron
muzicantul apăsa pe clape,
un dor rezemat
așteaptă
iubirea pe șine...
*
o lacrimă pică
în acorduri de dor
pe caldarâmul prăfuit...
trenul greu vine și pleacă,
cântecul se aude
dar trist!
*
adierile mătura pașii
durerea se scălda-n
pupile,
dragostea se destrăma
și mușca amar
un artist doi bănuți
si-i adună.
o nălucă dispare infirmă...

silvia

AZI VREAU SA FIU... (negrupealb)

Azi vreau să fiu hoinară
ca vântul
să trec peste vămi
fără tribut,
să înfășor dorul
în valuri de mare
și liberă printre stele
să-mi uit durerea...
*
azi vreau să fiu apă
să curg,
în mine să pot să
te înec,
din rădăcini de izvoare
să te adun,
o lacrimă să te ducă
pe mal,
să sărut când mi-e dor
vadurile...
*
azi vreau să fiu pasăre,
cu o până
să desenez pe pământ
tristețea...
chiar de-i greu
să iau cerul pe aripi
să-l duc,
în pustiu să-l arunc
și în loc să așez
o batistă...
*
azi vreau să fiu lumină
din negre tăceri
să te scot,
să te azvârl da un de vin
depărtările,
că în toate ce-aș fi
tu ești lavă!

silvia

NELINISTE! (negrupealb)

Când mi-era liniște
umbrele m-au năpădit
cu șușoteli pe buze,
noaptea și-a înfipt degetele
în mine...
o buburuză se căznea greoaie
peste prag,
și-n colțul întunericului
țipa o cucuvea
precum gura lumii
slobodă!
*
când am vrut să arunc
de sub pleoape
visele,
pe la geam
umblau iele stricate
făcându-mi în ciudă
cu îngerii scăpați
din carantină...
iar pe poteca
o babă hoață
trecea
către un loc de veci
cu o lumânare aprinsă,
în care tu
te dizolvai
și te adunai
amețitor!

silvia

CELE ZECE PORUNCI! (negru pe alb)

La margine de cer
stau rezemată
în semicercul lunii
întunecate,
departe vreau
să fiu de mirul lumii,
până la lacrimi
sa-mi ascult destinul
ce curge acum
mai repede ca toate!
*
și cum privesc
în sus nemărginirea,
doi sfinți cam bârfitori
s-au prins...
tot șușotind
ei mi-au adus mâhnirea,
spunând
că raiul pentru mine-i
de când lumea,
doar pe pământ
și visele-au apus!
ca-n cer au loc
doar cei fără păcate,
cei care-au stăpânit
zece porunci...
(de-si mereu le-am strâns
intr-o clepsidră...
sa-mi cer iertare
oentru ele atunci!)
*
și cum stăteam
cu capul pe un luceafăr,
deodată văd
pe Dumnezeu
cu Adam , Petru
și cu ceata lui...
îngenunchiată
între două stele
i-am spus plângând
-Iertare-ți cer
(deși cred ca nu-s prima)
eu pe ascuns
l-am tot iubit cu patos...
și ce iubesc acum
nu-i cel dintâi!
*
și m-a privit
cum n-am văzut privire...
și glasul
care nu-i al nimănui...
spunându-mi
-Dute
cine ți-a scris menirea,
te va lua cu El
în cerul Lui!

silvia

IN LOCUL RAMAS GOL! (negrupealb)

Azi m+am trezit
cam târziu...
și când ce să vezi
la ușa mea
se cioravaiau, dimineața
cu ziua,
care mai de care
cu dreptatea ei...
și ziua+i zicea
să se dea la o parte,
că dacă nu a fost în stare
să bată la ușa sufletului meu...
măcar de mi+ar fi cărat visele
în carul mare...
așa că
acum
e rândul ei
să o aștern pe hârtie...
Privindu+le încă buimacă
am bătut cu penelul
în caietul cu zâmbete,
speranțe și lacrimi...
de până ce și cuvintele
s+au speriat,
adunandu+se intr+un colț
așteptând
(văzând ce se întâmplă)
să între în ordine,
disciplinate!
Siam spus
-Gata!
pentru că tu dimineață
nu mi+ai dat deșteptarea,
voi așeza ziua
cu soare, cu raze,
cu cer, cu tot...
în brațele tale
și după ce îi vei spăla
cu rouă
poalele înflorate
și o vei parfuma
cu adieri de păduri
proaspete,
să o așezi aici
în locul rămas gol...
asta drept pedeapsă,
că nu vreau
sa+mi treacă viața
dormind...

SILVIA

INTR+UN BOCET SURD! (negrupealb)

De pe cer
coboară aripi albastre
în evantai de raze
aurii,
iar eu
încă agățată de noapte,
cam leneșă
deschid doar un ochi
prin care buluc
se inghesoaie să iasă,
visele mele rebele!
În papuci de iepurași
mă afund,
fac doi pasi
să prind unul din zbor,
pan+o fi sa+mi desclest
oasele,
sa+l pitesc
sub o pernă umplută
cu puf de nor,
din când în când
sa+mi mângâie neliniștea
din oglindă...
că nu mă dumiresc
poate adie valul,
ori sunt chiar eu
și rușinoasă
mă las pe vine încet,
intr+un bocet surd
și ascult
pașii inimii alergând înapoi
pe treptele anilor...
poate îmi va găsi pe undeva
tinerețea!

silvia

AS FI DORIT... (negrupealb)

Aș fi dorit
să nu fi existat somn,
altfel
mi+e teamă
că intunericul
imi va injumatati
viața,
pe patul in catre moartea
fura deja
o parte din mine,
injumatatindu+mi
visele...
și nici luna
nu s+ar mai subția
de dor...
*
Aș fi dorit
seara
sa+si coloreze parul
in albastru
sau alb,
ori putin auriu
să aducă răsăritul
in palme
încât razele soarelui
să străpungă printre degetele ei
lăcașul cucuvelelor,
iar liliecii
să rămână agățați
de țurțurii stelelor,
cu capetele
furisate
in pletele noptii lor,
așteptând
să vină altă lume
în care să nu mai fiu
eu!
*
Aș fi dorit...

silvia