De pe cer
coboară aripi albastre
în evantai de raze
aurii,
iar eu
încă agățată de noapte,
cam leneșă
deschid doar un ochi
prin care buluc
se inghesoaie să iasă,
visele mele rebele!
În papuci de iepurași
mă afund,
fac doi pasi
să prind unul din zbor,
pan+o fi sa+mi desclest
oasele,
sa+l pitesc
sub o pernă umplută
cu puf de nor,
din când în când
sa+mi mângâie neliniștea
din oglindă...
că nu mă dumiresc
poate adie valul,
ori sunt chiar eu
și rușinoasă
mă las pe vine încet,
intr+un bocet surd
și ascult
pașii inimii alergând înapoi
pe treptele anilor...
poate îmi va găsi pe undeva
tinerețea!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu