IUBIRE PERFIDA! (negru pealb)

Se strang in suflet
munti de lacrimi,
ce-o i-au la vale
cu cantecul de leagan
ce-a infasat sperante...
Intunecate ceruri,
involburate mari
de disperari..
Dar cui ii pasa oare
de blestem!

Ca cine-a inventat
pe lume dorul,
nu s-a gandit
la crapaturi de cer,
din care curg, adeseori
dureri,
ce te intind
ca rama peste prag
cerand, dorind,
urland cu brate-ntinse...
Iar dragostea perfida,
iti zambeste larg...!

Si de nu ai putere
sa treci peste...
Tot alergand
pe drumuri paralele,
cu degetele
inclestate-n vise
nepermise,
in veci ramai un suflet
amputat
cu versul desirat,
tot fredonand refrenul
din revers...

silvia

SI AMANDOI... (negrupealb)

Am auzit un plans
la colt de lume
si-un ras am auzit
la cap de viata...
In felul lor
isi spuneau pasul,
ca pentru amandoi
la cap de trepte
era nevoie de
speanta!

Un prunc plangea
ca il asteapta viata,
iar celalalt,
nascut de mult,
radea nervos c-a petrecut...
si ia trecut...!

Si amandoi avu
parte de cantec,
in legea lui un preot
ia-nmanat...
Pe unul lumii,
lacrimand o mama!
Pe celalalt...
razand ca a scapat,
cazand o stea!

silvia

INIMA NEBUNA!

L-as intreba pe Dumnezeu,
de ce a pus omului
inima?
ca de-as putea
as da-o-n scimb...
si patru ochi, de as avea !

as corecta greselile-ntr-o
clipa,
nu as mai face
de suflet risipa.
pe drumuri drepte
strambe
nu conteaza...
as apuca
insa nu pot de ea!
ma crezi?

as da-o zau la scimb
cand ii e dor,
se zbate
si tresare, de departare...
o ia in salturi
nu vede garduri
gata sa iasa...offf!
..........................
Inima lasa ,
de nu-mi dai pace
pe jar te-oi frige,
cand ai sa-l vezi,
ce te-oi mai frange...

silvia

IUBIREA E IUBIRE...(negrupealb)

Azi am gasit o inima
printre ronturi de flori,
zacand insangerata
ca nu-si gasea
parfumul...
Imbratisand pamantul,
spunand ca nu-i de-ajuns
in plans,
iubirile au doar, mirosul lor!

Nu-mi cere sa te mint
floare de mac,
chiar de imi semeni
si de-ai vrea,
sa-mi fii alaturea
o viata...
Tot te-as trada.
iubirea e iubire
...fara vindecare
si doare!

Tu pari a fi facuta
pentru campuri...
Mai bine fericita
printre spice,
la mine suferinta-i
inceputul
si de nu va veni,
nu vor fi boabe-n grane
atatea lacrimi...!

silvia

CALATOR PRIN VIATA !(negrupealb)

Carari
prin vise
mi-a facut destinul,
facandu-si loc
cu vaslele din ani,
surpand sperante,
curmand increderea
in mine,
ca n-am sa ma las pagubasa-n veci...
Si uite cum
m-am inselat amarnic,
cu valurile
care tot vin contra,
eu nu mai pot lupta
ca-s reci!

Am fost un calator
pe multe drumuri...
Si pasii mei plang urme
ce-au ramas,
acum incatusat
mi-e sufletul si gandul
cu lanturi ce
din legatori,
putine zale cred
c-au mai ramas...

L-as intreba pe Dumnezeu
dac-ar fi cu putinta,
nu mi-e destul
ca radacinile
ma dor?
De ce sa-mi planga viata
si eu sa plang
de ea,
de ce mi-e ata
tot mai mult
suptire!
Ar rupe-o si un fulg
de s-ar prinde de ea !

silvia

MISTER (negrupealb)

Astazi
inconstienta
am rupt o floare!
Si a plans sora ei
ramasa singura in trunchi,
o zi dac-as ruga-o
in genunchi,
tot nu ar fi de-ajuns...
s-a ofilit de plans,
iar sora ce am pus-o
suspinand in glastra,
a plans-o si mai mult
apoi, s-a stins!

Si cate flori
pe trepte de biserici,
las lacrimile lor
la cununii!
Iar altele murind
cu cel
care s-a dus...
Eu vinovata ma inec
in plans,
acum cand ma gandesc
cat de usor
sa rupi o floare,
ce ti-a zambit frumos
sub al ei cer...!
Ma-ntreb
de ce in viata
atata mister,
ca intr-un fel s-au altul
si flori si pomi
si pasari...
Inlacrimate pier!

silvia

PRIMAVARA, PRIMENITA-N VERDE !(negrupealb)

Se-ndoaie ramul
dezbracat de frunze,
vantul si-a prins hamac
intre doi tei,
cand vine primavara de departe
s-o legene
usor cu dorul ei!

A revenit curata
printre trestii
tot mangaind
pe ape limpezi,
nuferi!
o lebada ii prinse
intre aripi,
sarutul
ce-i atinge nurii
albi!

Dupa ce-si trase sufletul
prin muguri,
facu o tura
sa adune vreascuri...
vantul, tot cicalind,
c-a fost cam lenes,
facu curat si-n cuibul
de sub strasini...!

Puse apoi un nor
sa-i spele fata
si chipuri noi au rasarit
sub soare!
Iar primavara primenita-n
verde,
cositele din susur de izvoare...
Iesi cu tot alaiul
de furnici
pan'la nevinovate caprioare,
sa-ntampine cu drag
pasari pe cer,
care aduc
calde raze, de soare!

silvia

CRIZA VARSTEI ! (negrupealb)

O clipa, azi
am simtit
cerul s-a lasat greu
peste linistea mea...
Ti-am privit ochii inchisi
cu teama !
Ochii astia
ce ma stiu pe dinafara
si pe dinauntru
de-o viata...
Speriata
m-am indoit o clipa
ca o sa-mi de de gol
temerile...
(ca s-au cam adunat
cifrele!)
Si din ce in ce
se asterneau in fata mea
ca doua mari
involburate!
Am alergat apoi
sa-mi prind timpul,
prizonier
in oglinda
si mi-am vazut ochii
ca doi nori
sorbind marile zbuciumate,
urcand pe cer
descarcand-ui acolo pe unde
soarta
vrea sa separe
doua iubiri...
Ce gest prostesc!
Cand m-am intors
tu m-ai privit zambind
si mi-ai spus
-Femeie, copil!
Apoi m-am lasat pe mana ta
nestiind
cum sa te mint,
ca de fapt ma gandeam, la altceva...

ARENA (negrupealb)

Soarele m-a insotit
pana la poarta serii,
marea arena...
In care sufletul meu
se lupta cu singuratatea,
unde din tribuna
gandurile,
tot aratand
cu degetil in jos,
imi fluiera singurii mei
sustinatori
speranta, dorul...
Mare spectacol
si lung!
Ai crede ca timpul
e de partea ei
si cui i-ar  pasa
daca eu cad ...
Neputincioasa
am privit noaptea
in ochi,
singura martora
a suferintei mele,
iar ea
m-a privit umila
soptindu-mi in ureche,
sa-mi pieptan parul ciufulit...
aratandu-mi
poarta diminetii.
Un inger
mi-a spalat genele
cu roua,
altul s-a retras
zambind
ca soarele ma astepta, generos!

VIATA (negrupealb)

Intra in inima mea
sa vezi
cum te priveste sangerand,
poate-i justifici tu
moartea!

Eu ii spun la nesfarsit
ca murim
pentru ca ne-am nascut,
iar ea
are aritmii
ce ma separa de liniste...

Patrunde in sufletul meu
si-aculta cantecul surd
acompaniat de bataile ei,
plangand
mereu impreuna,
ca vor fi
singure candva...!

.......................................
Trag draperiile
apoi
cu ochii deschisi
ma gandesc, cum sa-i spun
ca totul e soarta,
viata e viata, cat e...
Si ca, ce stiu
stiu doar
ca totul incepe, din pantec.

silvia

GANDURI (negrupealb)(revista singur publicata duminica 25 martie 2012 cuvinte cheie ;ganduri vise)

Ma pierd in ele
ca intro alta lume
a mea...
Sunt
un alt fel de vise
cu umbre,
ce-mi urmaresc mintea
intr-un alt fel de joc.
Uneori calde, alteori reci...
cu chipuri transparente,
neputand fi atinse!
Si peste tot
la capat de lume,
aproape de mine...
Le vad
si tu treci prin ele
fluturandu-mi o palma la ochi
vazandu-ma dusa...
-hei, unde esti!
Iar eu
intoarsa din "vis:"
tresar
-aici, ma gandeam!...

silvia

PLANS (negrupealb)

M-am gandit
sa-ti amestec lacrimile
cu sacaz,
sa ung coardele viorii
ce plange in noapte
de dor !
Si ochii
sa-i clatesc
in apa curgatoare
fara stavilar
sa nu se mai intoarca,
durerea.
Batistele
m-am gandit  sa le desir,
in timpul trecut...
Cu acul sa cos
doar inainte
tivul fericirii,
sa nu se mai destrame...

INSOMNII (negrupealb)

Noaptea alba
s-a strcurat cu insomnii...
In mine
harmalaie de ganduri,
doruri
bananaind prin intuneric,
lovidu-se de fereste
sticand somnul
piulor de randunica,
de sub stresini !

Undeva
un nou nascut
se-aude plangand,
apoi tace.
Un gand
mi-a zburat la el,
sa vad
cum il saruta ingerasii...!

Insa tresar
cand
cantecul violonistului
ma cheama iar...
Dau dorurile si gandurile
la o parte,
facandu-mi loc in geam
sa privesc
in lumina lunii,
in plansul viorii
notele muzicale,
sa alerg
pe treptele singuratatii
la inima lui,
sa-i cer
sa imparta noaptea, cu mine...

silvia

PRIETEN(negrupealb)

E mana intinsa
peste prapastii,
palma ce-ti prinde inima
si ti-o aseaza la loc,
pumnii in care-ti
curg lacrimile...
si umar de reazem!

E fortareata
in fata temerilor
din lumea ta...
si pasul,
incercand mereu
inaintea pasului tau ,
panza de paianjen...
Cand te doare
il doare mai tare,
uneori devenind
donator
daruindu-ti, viata!...

PLANGI TU (negrupealb)

Mi-am deschis bratele
la raspantii
sa nu mai treci de mine,
timp.
Sa te leg acolo
de ciutura parasita,
restul vietii mele
sa-si miste soldurule-n voie...
Sa-ti pun obstacole
pe calea mea,
sa nu te mai bucuri
cand ma vezi
invinsa!

Te-am vazut
pacalind la cantar,
la masura,
vii si pleci cand vrei
jucandu-te cu sperantele,
trisand in jocul de cuvinte
amestecat cu plans...!
lasand in urma
cenusa uscata
in lacrimi !

Vreau sa plangi
tu
de durere,
sa te-neci in rugi
doar pe intelesul tau
si genunchii sa zbiere!
Sa nu ma mai tem
de trecerea ta,
pasul sa-ti fie
domol...

silvia

ZBOR (negrupealb)

Cand cocorii taie vazduhul
m-as duce cu ei
dincolo de geamanduri...
 Si privesc,
cum dispar ca niste puncte
micsorandu-se
in ochii mei orbiti de lumina!

In copilarie
imi faceam o gramada de iluzii,
ma incordam...
vroiam sa zbor
m-i sa intamplat de cateva ori,
dar
au fost doar vise...
Se spune
ca atunci cresti,
ca de-atunci, n-am mai visat!

Acum imbratisez
cu sufletul meu randunica
si e de-ajuns
sa trec mai usor,
peste neputinta
de-a zbura...
Cand ea se-ntoarce,
ciripind
si soarele de primavara
se dezgheata, pieptanandu-si razele
in geamul pritvorului...
eu,
ma hranesc cu iubire !

silvia

POEZIA MEA(negrupealb)

Poezia mea,
esti izvor de dor
ce curge
intr-un rau de lacrimi,
intr-o mare de suflete,
intr-un ocean de iubire
cu mine cu tot !

Cand sufletul meu
cuprins de-amaraciune...
Cand uneori am stat
spate in spate
cu dragostea
si-am plecat in directii opuse,
mi-ai iesit in cale,
mi-ai dat tihna
si mi-ai dat in dar
viata mea
intr-un buchet de liliac
si flori de tei!
Mi-ai rasturnat poale de litere
sa le-asez incet,
stergand fiecare cuvant
cu-n oftat ... apoi
n-am stiut
cum sa ma bucur, de fericire !

Cand era atata tacere
ai alergat in singuratatea mea
si te-ai legat
de arterele inimii mele
cu nod pescaresc...
si m-ai facut
sa aud lumina,
sa gust vantul,
sa privesc soaptele lunii
si sa-i prind in pumni
lacrima !

M-ai facut sa vad,
sa aud detoate
si de m-a prabusit
neputinta,
ai batut la poarta
auzului meu,
iar cand eram gata sa...
ai sosit,
mi-ai adus aer
pe aripi de cocor...
Cu evantaiul plin de margaritar
si lamaita,
imi dadeai putere...!

Si chiar daca uneori
nu te-am placut
decat, eu ,
chiar daca nu ai atata valoare
te iubesc ,poezie,
Tu esti EU.
Si ca sa-ti arat cat de mult
te iubesc,
iti promit
sa mor, in  bratele tale .

silvia

NOAPTE !(REVISTA LITERARA)(negrupealb))

Mi-esti draga
noapte,
imbracata in negru satin
si stele-ti vin,
cu luceferi-n parul de smoala,
ici colo
cate un nor
cu parfum de meduze
pe buze,
putin portocaliu din apus
si-n suras,
o raza din luna patruns
ce lumineaza lopatarul
tatuat cu o stea...!

Si mi-esti draga
cand poalele curg
spre dimineata
cu broderii de rasarit!
Desi unori ma inspaimanti
cu tipetele liliecilor
din scorburile sufletului tau
si cucuvelele din turle,
cu intunecimea ta...
Cand mi-agat privirea
de coltul lunii...
mi-esti draga , noapte !

silvia

DORUL

Noaptea ,
am vazut-o zburand
cu aripi de smoala,
in poala cu stele
ajutata de iele
sa le-nsire rebele !

dintr-o data
i s-a frant zborul,
a venit norul
in aburi cu dorul
ce la supt din mare
sa-l arunce-n zare...

si iata cum priveam
cu gura cascata !
noaptea si-a infipt o ghiara
de-a ajuns la os
si dorul
a luato-n jos !

pe trepte uscate,
singura
in miezul de noapte,
curge-n mine ca izvorul
dorul !

pe  genele mele
s-au catarat liliecii,
privind in ochii holbati
de cucuvele
ce se mirau,
cum visele stateau la rand,
altele rebele...
si se vaitau
ca aproape-a venit dimineata
si ele inca
nu si-au facut treaba...

vazand
ca nu e de gluma
cu dorul,
s-au spalat intr-o lacrima
din ochiul meu,
m-a sarutat
pe tamplele reci
zicand,
ca amana pentru noaptea viitoare...

silvia

INCEPUTURI !(negrupealb)(reteaua literara)

Iti amintesti iubitule
de inceputuri ?
dragostea croia poteci
la capat de pamant,
ne cauta printre spini!
Sangerande inimi de dor
ochi in ochi,
buze-n buze
si lacrima spala picatura
ce-avea sa de-a
pe dinafara...

Iubitul meu,
la cantatul cocosilor
imbratisam somnul
in gene
cu sarut cu tot
sub acoperisul pamantului,
sfintii
trageau de noapte
in schimbul privelistei!
Din doua trupuri
unul,
scufanat
in tacerile ierbii...
iar mainile tale
culegatoare de stele,
mangaiau pe frunte
dragostea...!

VIATA(negrupealb)(reteaua literara)

Am prins timpul
prizonier intr-o clepsidra
fisurata...
zilele-mi scapa
printre degete
luand-o la goana
de-a valma
strecurandu-se printre doruri...
In urma,
urmele talpilor
de dorinti arzatoare
ramase pustii,
in care cresc
maracini fara seva
ce ma striga,
cu voci ascutite
si ma scufanda
in taisul anilor...
fara tine,
tinerete lasa !

CHIP ... DIN OGLINDA !(negrupealb)

Stiu
iti citesc in privire,
iti simt suferinta
chip frumos... dar trist
din oglinda !
Stiu
te temi de timpul
ce te izbeste in piept
zduncinand inima
si ti-e frica de clipa
ce-ti biciuie fata,
crestand urme...
De iarna ce vine
mereu alta
cu alt numar!...

Tu stii
ce mi s-a intamplat azi?
Mi-a batut primavara la usa
si mi-a daruit ghiocei
la tample!
Suparata ca nu i-am multumit
a vrut sa plece
inainte de vreme,
iar eu
m-am agatat de ea
ca de o nefericire a clipei
sa ramana.
Si mi-a cerut
cand va veni momentul...
sa-i promit
ca o voi reanvia
in poemele mele!
Cu lacrimi in ochi
i-am imbratisat, timpul
spunandu-i
multumesc pentru ghiocei!

silvia

AM VISAT...!(negrupealb)

Am visat ca zburam!
Eram cu picioarele pe pamant
si cu aripile-n cer...
Cu poale de dantela
maturam padurile
si ciucurii salului
strecurau apele...!
Peste tot
erau, ochii mei
ce priveau cu sufletul,
cristalele
de deasupra norilor,
luminati de luceferi!

Si priveam
cum mainile mele
adunau flori de colt
de pe stanci...
Pe crestele muntilor
am impletit coronita
cu care am impodobit luna!
De-as fi stiut
te-as fi luat cu mine-n visul meu
s-o vezi cat era de frumoasa,
cand isi aranja razele
in oglinda marii...!

Apoi,
m-am sprijinit cu umerii
de zidul cerului
sa fac loc, diminetii,
ce m-a privit
somnoroasa!
Iar eu,
am atins usor
un colt de nor
si i-am scuturat
putina roua pe fata
s-o inviorez
numai ca,
l-am scuturat c-am tare...
trezindu-ma tocmai cand
un porumbel alb
mi-a batut in geam
si printre aripile lui
o raza de soare, proaspata,
se juca
prin genele mele...!!!

silvia

NUMAI CA...(negrupealb)

Da
sunt bine, numai ca,
ma-ntreb
de ce nu pot sa iubesc,
cu naturaletea pasarilor...
Mi-as fi dorit
iubirea mea, sa semene
cu porumbeii albi
voltati...
sa se deschida
la fiecare bataie a inimii.
in privirile tale!
Sa fie imprevizibila
si simpla
ca ce-a a fluturilor,
fara teama
de cotiturile vietii...
Si fara sa ne prefacem uneori
ca nu simtim,ce-i suferinta,
nelinistea...
ce fac dezordine
in suflet!

Da
sunt bine, exist!
dar, pentru asta
trebuie sa iubesc
cu simplitatea florilor...
ca sa traiesc, cu-advarat...!

silvia

CANTA-MI SCRIPCARE...(negrupealb)

Tine-mi de urat
cu muzica ta, scripcare,
ca trece timpul
si eu ma infratesc, cu teama...!
Doare atat de mult
cand fluturii zboara,
pe unde iarba
imi mangaia talpile goale...
si pasarile
imi erau surori,
dragele de ele...!

Si lasa-ma
sa ma sprijin cu fruntea
de umerii tai, sa sufar
pentru zilele
ce mereu le-am inumarat
azi, maine...
dar n-am invatat niciodata
cand sa ma opresc,
sa opresc timpul
sa-l pun intr-o rama, cu geam...
si uite cum
acum privesc, cu sufletul
si iubesc doar ce vad...!

Canta-mi scripcare,
tine-mi de urat
sa n-aud clopotele
cand m-apropii de hau...
ca-mi zboara pasarile,
din suflet
si vreau sa le iau pretutindeni
cu mine...
Si canta-mi,
canta-mi, sa plang
ca doare atat de mult
cand simt ca uneori
muzica ta,
e tortura, sufletului meu!

silvia

TE-AM VAZUT (negrupealb)

De ce-ti place
sa aduni lacrimile mele...
Te-am vazut, cum le strangeai,
le-amestecai cu mania ta
si ti-ai zidit altarul fericirii...
si totul era negru,
ca sufletul tau...
iar tu ,
te rugai la icoane
invelite!
nu stiu cui, te rugai!
Iar eu, rapusa, sfarsita,
prabusita
pe intreg pamantul...
iar venele mele, secate,
au fost potecile tale!
Si nu e mult
de cand iti spuneam,
ca tu esti fericirea mea!...
In acelasi timp
ma infrateam cu pasarile!...
Acum insa,
de-as avea putere
as invata sa zbor
sa stralucesc, printre stele...

silvia

SEMAN CU FOCUL !

Am crezut
ca sunt puternica,
cum crede focul!
dar am vazut
cum flacarile lui jucause
se sting (ca viata)
sub stropi de ploaie
sfaraind!...
e ca si cum, cineva
ti-ar pune sare pe rana !
insa,
n-am inteles pana la urma
care din ele doua
sfaraiau mai tare, focul
s-au apa!...
si fumul, asemeni sufletului,
se-nalta spre cer...
si eu, de cate ori
in tacerea lacrimilor,
m-am supus durerii...

cateodata mi-am simtit gandul,
sadic, spunandu-mi,
ca daca nu m-ar durea
nu mi-as simtii trupul,
de parca suferinta
ar fi placere!
si ca, pentru a trai,
asta e tributul,
ca trebuie sa dam ceva in schimb...
cineva ne cere girul...
si ca suferinta
face parte din viata,
ne de putere, sa luptam,
sa existam!
aminteste-ti,
am mai spus candva,
pana la urma
ce rost au toate?
ca totusi,
seman cu focul,
din amandoi, pe pamant,
ramane, cenusa!...

URME...(negrupealb)

Sunt uimita
de tacerile apelor!
ce mult seamana
cu tacerile sufletului meu,
ce nu-l aude nimeni
cand urla de durere...
Ma gandesc
cate se pot intampla
intr-o clipa...
stau rezemata de stanci,
privesc apa,
o admir!
si poate chiar acum
inauntrul ei
un rechin spinteca
in dintii fiorosi,
o viata!...
Asa e in mine
cand tu ma admiri,
ca-s frumoasa...
in sufletul meu... inima se zbate
in gura tristetii,
iar retina mi-o despica,
golul ramas...
precum navele
despica retina marii,
lasand in urma, involburate ape!...
Apele insa
se-adunna la loc,
insa,
in sufletul meu raman, urme...

VIS (PARODIE) (negrupealb)

Am avut un vis
in care luna se certa cu soarele,
agitata de stele...
ca de ce o tine mereu
in umbra lui...
Ca ar vrea sa faca schimb
sa lumineze pe cer
ziua,
spunand ca a aflat
ca e democratie...
ca acum pe pamant
femeia are drepturi egale...
Iar el ia spus
asa,
- Unde ai vazut tu barbat
sa coase, sa spele...
sa legene copii !
-si bonele sunt, tot femei...
Si ia mai spus
-stai cuminte si creste luceafarul,
cu educatie...
ai grija
si vezi-ti de oalele tale,
tu vrei sa te arzi...?
Iar luna nervoasa,
mi-a aruncat mie in brate
luceafarul
spunand ca si ea
vrea bona...
Si m-am trezit speriata
intre noapte si zi,
iar soarele, mandru,
mi-a facut cu ochiul,
zambind in coltul gurii
spunandu-mi
sa trec, la oalele mele...!

(Offff
si eu care credeam
ca daca ma urc la cer ,
va fi altfel !!!)

RISIPA DE ANI !(negrupealb)

Nu ma trimete sa ma caut
in departarile mele
carora le-am apartinut
si-n care portii din viata mea
au ramas
cu zambet, cu lacrimi,
cu zile si nopti...
cu tine cu tot...
iar acum cand fac popas,
ma intreb
cu ce m-am ales
ca nu mi-ai ramas,
nici macar, tu !
Si ma intreb, viata mea,
cui apartine
de fapt
cand o parte, cine stie
prin ce cotlon al vietii tale,
sta plina de praf...
(s-au a altcuiva...)
iar eu zac incatusata de amintiri
in timpul ramas beteag...
Si ce sa-mi raspund
cand lacrimile
se sparg de pietre
cand plang
poate din cauza mea,
s-au a sortii,
risipa de ani...

silvia

ASA E-N VIATA...!(negrupealb)

Fericire vesnica !
ei as...
ne amageste doar
cu inceputul...
si de aceia , mie
nu-mi plac finalurile
si-am invatat, sa traiesc, clipa,
macar imi va lasa
amintirea...

Cand vad oameni tristi
ma gandesc,
ca si-au amintit ceva...
si le-as spune, ca e periculos
pentru suflet...
si
ca nu poti iubii,
ca nu poti plange
si nu poti fi fericit, mereu !

Probabil ca, asa e-n viata...
totul se da... si se ia
cu portia...
macar de-ar fi, mai dese
si
de-si imi plac trandafirii,
in viata mea nu ii sadesc,
ma gandesc
fericirea mea
sa nu se opreasca-n spinii lor !

PRIMAVARA(negrupealb)

Ii aud pasii
ce curg printre doua rauri...
fosnetul grabit
deretica padurea,
scuturandu-si palmele
de ultimii fulgi aposi...

A intrat in scena
zambind in coltul gurii...
Iarna grabita
i-si strange in coviltir
ultimii turturi, lipsiti de vlaga,
plecand cu renii ei incaruntiti .

Vantul si-a domolit
vanzoleala lui salbatica,
facandui o plecaciune...
norocul meu a fost ca
m-am ascuns in buzunarul lui
de la piept,
sa o privesc in ochi...
era proaspata
cu iz de izvoare, de muguri,
de campuri...
si mi-am deschis sufletul
in fata ei, sa-l purific...

Cand valetul ei vantul
a facut a doua plecaciune,
am coborat
si am sarutat-o,
pe ghiocei...

silvia

DE-AR STI...( negru pe alb)

Am auzit noaptea, spunand vorbe...
la-nceput am crezut
ca sunt ele, elele !
dar era ea,
noaptea,
se vaita ca-i stric somnul
cu vaetele mele...

Si eu ce sa-i reprosez,
ca nu cunoaste ce-i dragostea !
ca de-aia e neagra...,
ca de-ar sti ea
ca piciorul meu drept
nu-l poate urma stangul,
ca sunt anemica
ca o pasare oarba in zbor
lovindu-ma de stanci colturoase
ce dor,
ca s-au infipt
in fericirea mea !

Ca sunt pierduta
si ca restul vietii mele
s-a oprit in loc
impiedicata de deznadejde...
si am sa plang
pana ce mantia ei
va fi leoarca,
sa vad , ce-mi va raspunde
ea !

Oare imi va trimete o raza
in intunericul meu ?

silvia

TIMPUL TRECE...(negru pe alb)

Ochii sufletului meu
privesc intinsi
pe nemarginita ta frumusete...!
si ma framanta
inima ta intreaga,
goala...!
iar sufletul meu sfasiat
se lungeste
de dedesuptul pamantului,
pana deasupra cerului...
si se strange
incomvoiat de boala,
pe colturi de stele
scuturand un nor
care lacrimeaza,
curios
daca si el, cerseste iubire...!

Ce nepasare,
ce inma pustie!
timpul trece... ce pacat...
peste ani 
poate n-om fi mai buni,
poate n-om fi mai rai...
insa cu siguranta
nu atat de , frumosi...

silvia

PRIMAVARA (negrupealb)

Si iar ma cucereste
blandul soare...
vantul legana seslongul de sub tei
asteptandu-ma cu ganduri,
dorinte aparute peste noapte
si soapte...
cu trup si suflet
si inima mea,
ce se imparte florilor,
pomilor, pamantului,
iubirii...
sa ma legene-n miros
de muguri proaspeti
apoi,
sa ma-ntorc in cochilia sufletului
sa pun la pastrare
amintirile...
iar fluturii cu aripi primenite
in nuante noi
sa-mi mangaie somnul,
de primavara...!

SPUNE-MI CINE ?(negrupealb)

Tu stii cine ne-a dat dragostea?
ori la tine-n inima
n-au crescut flori salbatici...
sau nu si-au facut radacini adanci, fiorii
si n-au fost peste tot ...!

Nu ti-au fost cuvintele frumoase
si nu te-a sugrumat dorul,
cand ti-a lipsit,
vanatorul de vise !

Nu a semanat cu o zi de primavara, vara...?
si nu i-ai fost in mana,
jucaria sortii
si-ai stat tot timpul cu teama,
sa nu te scape, pe jos...?

Cand l-ai privit in ochii
ca doua rubine, mintind...
n-ai simtit taisul
in amestecul
de fericire si disperare...!

Nu te grabi, asteapta o clipa
si spune-mi cine?
sa-l gasesc,
sa-l palmuiesc...
sa-i spun ca odata cu ea
mi-a dat durerea
si junghiul...
si uneori ratacesc
prin hatisul tristetii...
si ca inima mea
are alt, instinct !

silvia