Carari
prin vise
mi-a facut destinul,
facandu-si loc
cu vaslele din ani,
surpand sperante,
curmand increderea
in mine,
ca n-am sa ma las pagubasa-n veci...
Si uite cum
m-am inselat amarnic,
cu valurile
care tot vin contra,
eu nu mai pot lupta
ca-s reci!
Am fost un calator
pe multe drumuri...
Si pasii mei plang urme
ce-au ramas,
acum incatusat
mi-e sufletul si gandul
cu lanturi ce
din legatori,
putine zale cred
c-au mai ramas...
L-as intreba pe Dumnezeu
dac-ar fi cu putinta,
nu mi-e destul
ca radacinile
ma dor?
De ce sa-mi planga viata
si eu sa plang
de ea,
de ce mi-e ata
tot mai mult
suptire!
Ar rupe-o si un fulg
de s-ar prinde de ea !
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu