Noaptea alba
s-a strcurat cu insomnii...
In mine
harmalaie de ganduri,
doruri
bananaind prin intuneric,
lovidu-se de fereste
sticand somnul
piulor de randunica,
de sub stresini !
Undeva
un nou nascut
se-aude plangand,
apoi tace.
Un gand
mi-a zburat la el,
sa vad
cum il saruta ingerasii...!
Insa tresar
cand
cantecul violonistului
ma cheama iar...
Dau dorurile si gandurile
la o parte,
facandu-mi loc in geam
sa privesc
in lumina lunii,
in plansul viorii
notele muzicale,
sa alerg
pe treptele singuratatii
la inima lui,
sa-i cer
sa imparta noaptea, cu mine...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu