POEZIA MEA(negrupealb)

Poezia mea,
esti izvor de dor
ce curge
intr-un rau de lacrimi,
intr-o mare de suflete,
intr-un ocean de iubire
cu mine cu tot !

Cand sufletul meu
cuprins de-amaraciune...
Cand uneori am stat
spate in spate
cu dragostea
si-am plecat in directii opuse,
mi-ai iesit in cale,
mi-ai dat tihna
si mi-ai dat in dar
viata mea
intr-un buchet de liliac
si flori de tei!
Mi-ai rasturnat poale de litere
sa le-asez incet,
stergand fiecare cuvant
cu-n oftat ... apoi
n-am stiut
cum sa ma bucur, de fericire !

Cand era atata tacere
ai alergat in singuratatea mea
si te-ai legat
de arterele inimii mele
cu nod pescaresc...
si m-ai facut
sa aud lumina,
sa gust vantul,
sa privesc soaptele lunii
si sa-i prind in pumni
lacrima !

M-ai facut sa vad,
sa aud detoate
si de m-a prabusit
neputinta,
ai batut la poarta
auzului meu,
iar cand eram gata sa...
ai sosit,
mi-ai adus aer
pe aripi de cocor...
Cu evantaiul plin de margaritar
si lamaita,
imi dadeai putere...!

Si chiar daca uneori
nu te-am placut
decat, eu ,
chiar daca nu ai atata valoare
te iubesc ,poezie,
Tu esti EU.
Si ca sa-ti arat cat de mult
te iubesc,
iti promit
sa mor, in  bratele tale .

silvia