Mi-am deschis bratele
la raspantii
sa nu mai treci de mine,
timp.
Sa te leg acolo
de ciutura parasita,
restul vietii mele
sa-si miste soldurule-n voie...
Sa-ti pun obstacole
pe calea mea,
sa nu te mai bucuri
cand ma vezi
invinsa!
Te-am vazut
pacalind la cantar,
la masura,
vii si pleci cand vrei
jucandu-te cu sperantele,
trisand in jocul de cuvinte
amestecat cu plans...!
lasand in urma
cenusa uscata
in lacrimi !
Vreau sa plangi
tu
de durere,
sa te-neci in rugi
doar pe intelesul tau
si genunchii sa zbiere!
Sa nu ma mai tem
de trecerea ta,
pasul sa-ti fie
domol...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu