ZBOR (negrupealb)

Cand cocorii taie vazduhul
m-as duce cu ei
dincolo de geamanduri...
 Si privesc,
cum dispar ca niste puncte
micsorandu-se
in ochii mei orbiti de lumina!

In copilarie
imi faceam o gramada de iluzii,
ma incordam...
vroiam sa zbor
m-i sa intamplat de cateva ori,
dar
au fost doar vise...
Se spune
ca atunci cresti,
ca de-atunci, n-am mai visat!

Acum imbratisez
cu sufletul meu randunica
si e de-ajuns
sa trec mai usor,
peste neputinta
de-a zbura...
Cand ea se-ntoarce,
ciripind
si soarele de primavara
se dezgheata, pieptanandu-si razele
in geamul pritvorului...
eu,
ma hranesc cu iubire !

silvia