Ii aud pasii
ce curg printre doua rauri...
fosnetul grabit
deretica padurea,
scuturandu-si palmele
de ultimii fulgi aposi...
A intrat in scena
zambind in coltul gurii...
Iarna grabita
i-si strange in coviltir
ultimii turturi, lipsiti de vlaga,
plecand cu renii ei incaruntiti .
Vantul si-a domolit
vanzoleala lui salbatica,
facandui o plecaciune...
norocul meu a fost ca
m-am ascuns in buzunarul lui
de la piept,
sa o privesc in ochi...
era proaspata
cu iz de izvoare, de muguri,
de campuri...
si mi-am deschis sufletul
in fata ei, sa-l purific...
Cand valetul ei vantul
a facut a doua plecaciune,
am coborat
si am sarutat-o,
pe ghiocei...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu