DORUL

Noaptea ,
am vazut-o zburand
cu aripi de smoala,
in poala cu stele
ajutata de iele
sa le-nsire rebele !

dintr-o data
i s-a frant zborul,
a venit norul
in aburi cu dorul
ce la supt din mare
sa-l arunce-n zare...

si iata cum priveam
cu gura cascata !
noaptea si-a infipt o ghiara
de-a ajuns la os
si dorul
a luato-n jos !

pe trepte uscate,
singura
in miezul de noapte,
curge-n mine ca izvorul
dorul !

pe  genele mele
s-au catarat liliecii,
privind in ochii holbati
de cucuvele
ce se mirau,
cum visele stateau la rand,
altele rebele...
si se vaitau
ca aproape-a venit dimineata
si ele inca
nu si-au facut treaba...

vazand
ca nu e de gluma
cu dorul,
s-au spalat intr-o lacrima
din ochiul meu,
m-a sarutat
pe tamplele reci
zicand,
ca amana pentru noaptea viitoare...

silvia