DE-AR STI...( negru pe alb)

Am auzit noaptea, spunand vorbe...
la-nceput am crezut
ca sunt ele, elele !
dar era ea,
noaptea,
se vaita ca-i stric somnul
cu vaetele mele...

Si eu ce sa-i reprosez,
ca nu cunoaste ce-i dragostea !
ca de-aia e neagra...,
ca de-ar sti ea
ca piciorul meu drept
nu-l poate urma stangul,
ca sunt anemica
ca o pasare oarba in zbor
lovindu-ma de stanci colturoase
ce dor,
ca s-au infipt
in fericirea mea !

Ca sunt pierduta
si ca restul vietii mele
s-a oprit in loc
impiedicata de deznadejde...
si am sa plang
pana ce mantia ei
va fi leoarca,
sa vad , ce-mi va raspunde
ea !

Oare imi va trimete o raza
in intunericul meu ?

silvia