Nu ma trimete sa ma caut
in departarile mele
carora le-am apartinut
si-n care portii din viata mea
au ramas
cu zambet, cu lacrimi,
cu zile si nopti...
cu tine cu tot...
iar acum cand fac popas,
ma intreb
cu ce m-am ales
ca nu mi-ai ramas,
nici macar, tu !
Si ma intreb, viata mea,
cui apartine
de fapt
cand o parte, cine stie
prin ce cotlon al vietii tale,
sta plina de praf...
(s-au a altcuiva...)
iar eu zac incatusata de amintiri
in timpul ramas beteag...
Si ce sa-mi raspund
cand lacrimile
se sparg de pietre
cand plang
poate din cauza mea,
s-au a sortii,
risipa de ani...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu