H...SALONUL x ...

Peste drum , de viata mea
cladire impunatoare ,
nu stiu cum , dar vrea nu vrea
desi mi-am pierdut speranta
vreau sa-mi las , durerea-n ea ...
Totu-i alb si-n el suspina
pacienta de la geam ,
alta-n patu paralel
tot priveste in tavan ...
Pe dulapul dintre paturi
toate florile sunt triste ,
fica ce o ingrijeste
strange lacrimi in batiste ...
din perfuzie mai curge
inca zile cateva ...
sintr-un planset infundat
tot implora creatorul
ca sa vina , sa o ia .
Durerea se tine scai ,
eu privind ingandurata
usa se deschide larg ,
doctorul cu fisa-n mana
ca prin ceata-l vad in prag...
avea luminata fata
si ca mielul la taiere
eu , i-am incredintat viata ...
Ca un condamnat la moarte
cu invizibile catuse ,
boala-n lanturi , daca vreti
holul i-mi inghite mersul
durerea ma trage-n parti ...
Asistenta ma sustine ... si
desi este o rutina ,
i-i fuse mila de mine
m-a incurajat o clipa
si mi-a spus sa nu am frica ,
ca-mi promite la iesire
"o sa fiu aici cu tine ...
sus pe pragul de la usa
am pus cheia  , la catusa
sa ti-o scot cu tot cu boala
s-o arunc pe geam afara
si-o sa toarcem iarasi ata ,
inco-data incet , incet
ca nu-i clipa potrivita ,
viata trebuie traita ..."
Din salonul cu dureri
doamna de la patul , x
sloboda acum si-n viata
ma priveste cu uimire
si zambind , mia spus asa
"ce frumoasa esti la fata!"
Din cladirea impunatoare
multumesc , Dr .Escu ...
eu ma duc in treaba mea ...
el , ramane tot acolo
reparand in continuare
vieti ...si viata altcuiva .
Badiguardul de la poarta
bariera o ridica
semaforul verde indica ,
eu dau fuga peste drum
ca m-asteapta iar , speranta
ce-am pierdut-o undeva
si cu bratul i-mi intinde
pe un taler , viata mea ...

silvia

PLANGE JAPONIA ...

Tsunami-ul nemilos
a inecat iubiri ,
vartejul furios
a sfartecat trairi ,
cutremurul din ape
a zguduit planeta ,
centrala fukushima
a radiat pamantul ,
iar valul ucigas
le-a fost , mormantul ...

E-o tara trista-acum
Japonia mareata
spre ceruri ruga lor
prin lacrimi se inalta ,
copii cu ochi frumosi
si chip nevinovat ,
ei inca-si mai asteapta
parintii , ce-au plecat ...

In tara soarelui rasare
o mama disperata
strange la piept fetita ,
jale sfasietoare ...
trupul e ud si rece
fetita ei e moarta ...

In viata apa-i sfanta
fara ea nu traiesti ,
insa pe malul ei
casa , sa nu-ti zidesti
pamantu-n legea lui
cand isi intinde oasele
troznesc incheieturi
si-si varsa apele ,
iar cand se-asaza-n matca
matura si aduna
suflete speriate ,
in groaznica-i furtuna ...

Japonia-si ingroapa
copiii si i-i plange ,
cu lacrima fierbinte
ce sufletul i-l frange ,
plange Japonia
si plang si eu cu ea ,
pe fata-i va ramane
nestearsa lacrima ...

silvia

DEPARTE SUNT DE MAMA ,povesti de viata

Am trait toti in casa noastra
nascuti de-o mama noi am fost ,
am luat cu noi copilaria
si ca soldati la datorie ,
ne aleseram cati-un post ...

Viata nea-mprastiat prin lume
in noi familii ca sa fim ,
ne-am procreat
asta ne-a fost destinul ,
insa copilaria de-alta dat
cu ochii mintii am luat pensonul ,
icoana-n suflet , mi-am pictat ...

In noptile tarzii
ma napadeste o singuratate ,
departe este mama
departe sunt de frate ...
sa am aceasta viata
cu patimi am platit ,
ma-ncearca sentimente
si sunt trist cateodata ,
alteori fericit ...

Din cand in cand
mai trecem pe acasa ,
cu totii ne strangem pe parmalac
o mangaiem pe mama ,
depanam amintiri
si rand pe rand
ne asternem  , la drum ...

Mai zabovesc putin ,
pasesc doi pasi in casa
in odaia-n care zace
albit de praf  un patefon ,
dus intr-o melodie dealta data ...
ma-ntoarce in prezent , un telefon ...

Sarut pe frunte mama
si plec inlacrimat ,
ma pierd pe o poteca
si trenu-a suierat ...
aluneca pe-obraz
o lacrima fierbinte ,
in mana tremuranda ,
tot strange , o batista
pe pragul casei mele
ramane-o mama trista ...

silvia

SARAC AI VENIT PE LUME ,povesti de viata (negru pe alb)

S-au dus vremurile in care
in casuta de pamant
cu o droaie de copii,
domneau
dragostea si pacea
iar batranii aveau cuvant ...

zilele de sarbatoare
transformate in sezatori,
se impodobeau
de datini
intr-o mare de culori!

acum satele sunt triste
toti alearga care incolo...
agitatia e mare
si  vrea care mai de care
sa aiba casa mai mare ...

cate unul nare stare
mai priveste la vecin,
nu cumva s-o ia inainte
ce invidie, te-nchini!

s-au dus vremurile in care
in casuta de pamant,
nu gaseai o aspirina
boala nu avea cuvant .

de vedeai pe cate unul
te-ntrebai
o avea suta?
si ziceai in sinea ta
"Dumnezeu  , o mai uita !"

acum cu cin te intalnesti
sanatate iti doresti...
cand intampini,
cand te duci
sanatate e cuvantul
asta-nseamna nu cumva
boala a cuprins pamantul?

pe la cinzeci si ceva
arata de saptezeci,
iar spitalele sunt pline
farmacii in sat sunt zeci ...

bate clopotul si toaca
"sa dus tanara saraca "
vestea a imprastiat tot satul,
a muncit si sa spetit
si cand a agonisit
"a plecat tanar saracu"...

toate-averile din lume
sunt ale pamantilui,
sarac ai venit pe lume
tot sarac te duci in el ...

vei ramane doar un nume
in arhiva intrun sertar,
s-au poate cine mai stie
doar prin vechile dosare
in dulap la primarie ...

silvia

ACOLO-N VIATA DE APOI ...!

De m-oi gasi candva cu tine
acolo-n viata de apoi ,
te-oi intreba
de ai privit din cer la mine
la neamurile dintre noi ...?

Ori ai uitat de tot , de toate
ori nu-ti mai pasa de nimic ,
dar totusi de ce dupa moarte
noi tot te plangem ,
 iar tu , nimic ...!

De miliarde , triliarde , de ani
tu omule mereu te-ai dus
si iar de alte triliarde ,
te-oi duce , duce , duce-ntruna
iar eu ma-ntreb mirat deodata ,
mai este loc , acolo sus ...?!

silvia

AM ADUNAT IN MINE ...

De cand pe lume ochii i-am deschis
am adunat an mine , primul vis
glasul  ce si acuma , ma tot cheama
e glasul dulce , e glasul de mama ...

Am adunat apoi in mine marea
in suflet mia-ncaput , intreg pamantul
am aszat in teancuri , nopti cu vise
si zilele de ploaie neatinse ...

In mine a-ncaput iubiri si patimi
si fericiri si suferinta si durere ,
a incaput in mine chiar si lacrimi
cand tu , s-au el ...v-ati descarcat de ele ...

In mine , desi nu-s asa de mare
am adunat cerul albastru , nori pufosi
si  razele de soare
si din vazduh am adunat cu ochii ,
carduri de pasari calatoare ...

Am adunat si-am strans de la-nceput
zboruri de fluturi si lanuri de trifoi ,
gradinile cu trandafiri si floarea de alun ...
au curs apoi din mine multe lacrimi
ca viata vesnica , nu am putut s-adun ...

silvia

BRIZA MARII LENESA ...

Tarmul apei ars de soare
cu nisip cernut de vant ,
trupurile-aproape goale
rumenite-s ca pe rug ...

Descheiat , plin de sudoare
ingropat pana la glezne ,
doamnei , el i-i face semne
sa-si rasfire parul ud ,
si-o picteaza toata , nud ...

Briza marii lenesa
termometrul sta sa crape ,
muzica leagana valul
trupurile-s lesinate ...

Catelusul tunsulica
si-a udat putin blanita ,
se scutura , ea tresare
ca plouat putin cu soare ,
la domnita  , pe picioare ...

Intr-un tarziu el i-i da mana
anemica ea se ridica
se-arunca amandoi in valuri
in joaca stropii se ridica ...
ea tipa  , c-o pisca meduze
el o saruta mult pe buze ...

silvia

SA FIM LEGATI PE VIATA ...

Am atins talpa-n ,
urma ce-ai lasato
sa te urmez , sa fim legati pe viata
mi-am agatat privirea , de-a ta umbra
ca umbra mea sa nu ramana-n urma ...

Si pas cu pas
sa infruntam in piept , sortita viata
ca unul fara altul , nu ne sta ...
am fi ca bradul , intr-un camp pustiu
o singura paiata ...

Ca somnul fara vise , ar fi viata
si sufletul secat de fericiri ,
doar inceputuri , fara impliniri ,
sfarsit de timpuri , fara amintiri ...

silvia

APLAUZE VA ROG ...

Cand n-oi mai fi ,
mi s-o termina ata
m-am desirat in versuri , pentru tine
de va ramane-o scama undeva
pastreazo sa aplauzi , pentru mine ...

Aplaudati va rog ,
pentru ce-am fost
un suflet ce-a iubit si pentru tine
geana pe geana pan-am pus
ti-am vegheat somnul si am scris
ca poate intr-o zi ,
te vei ruga si pentru mine ...

Aplauze va rog , aplaudati acum
ca cine stie ... auzul mi l-oi pierde
si poate n-am sa va vad dupa mine
cand m-oi duce ...
ochii mei , n-or mai vede ...

Aplaudati-ma va rog
 cat sunt in viata
ca ce folos , ca PAUNESCU
a fost aplaudat ...
de-a doua zi ,i-ati terminat poemul
si pe la cimitir , nu ati mai dat ...

silvia

E GREU SA FUGI ...

In gura vantului
sa asezat durerea ,
atunci cand el , a fost mai furios
si n-am crezut s-ajunga , pan la mine
dar ma batut de a intrat , la os ...

I-mi plange ochiul de-atata tristete
e greu sa fugi , drumul e lung
si plin de bolovani ,
curca-nfoiata ,fluiera si-anunta
sa se ascunda puii de curcan ...

Planeaza corbul , tot taind vazduhul
pe limba lui seagita , dand alarma
ca a simtit prapastia din mine
si-a mirosit , ca sunt toata o rana ...

silvia

EA MINTE DOAR ...

Ce-ai castigat ,
de te-ai grabit la toate !
ai strans averi
te-ai amagit ca vesnic , vei trai
si ai facut palate ...

Ea minte doar ...speranta
ca e o ticaloasa ,
fa-ti timp omule-o clipa
privestete-n oglinda ,
aseazate cu tine
si stati un pic la masa ...

Foaie cu foaie rupi din calendar
atarni in cui un altul an de an ,
esti ocupat , bati campii
alergi fara sa bagi de seama ,ca
pasul se micsoreaza
si-ncet incet , te-apropii catre toamna ...

Cauti apoi chirurgul
ca sa-ti schimbe ,
fata schimonosita din oglinda
si-un donator ,chiar daca e pacat  ,
sa  i-ti doneze un rinichi , s-au din ficat ...

Asa ca fii mai chibzuit
cat esti mai tanar ,
ea minte doar  ... speranta
si te trezesti batran , bolnav
cu zeci de ani  , pe umar
si-ai sa regreti apoi ,ca-n asta viata
nu ai gasit o clipa
sa stai cu tine fata-n fata ...

silvia

DOI SINGURATICI SA FACEM DUET {negru pe alb}

Că nu mai pot ,
m-aş duce în pădure
mi-aş face casa-n inimă de brad,
vecin cu mine vreau sa fie nucul
doi singuratici să facem duet
să uitam de tristete
eu si cucul ...

să pot să mă adun
din nou în mine
sa dau cu suferinţa de pământ,
la inimă sa ţin uşa-ncuiată
i-ajunge cât a fost de frământată ...

că nu mai vreau
şi nici nu am răbdare
cu biciul sa lovesc în întâmplări,
m-am luat cu ele
şi nu mi-am dat seama
ca zalele din lanţ au cheietori ...

le-am petrecut pe toate
cantr-o carte
făr sa-mi dau seama
ca viaţă-i numai una,
te-aruncă in vartejuri de durate,
în griji şi în iubiri neâmplinite,
în doruri, în dureri şi clipe agitate
şi inima din ce în ce ,
tot mai prost bate ...

silvia

TE-AM ASTEPTAT

Te-am asteptat
in nopti cu luna plina
sub teiul
cu miros imbietor ,
privind cum razele se joaca
printre nori si frunze
si pe poteca din zavoi  
trec matauze ...

Ca doua lumanari
scanteietoare
ce taie intunericul de smoala ,
ochi de pisica
ce se-aprind salbatic
in lan de trifoiata stau la panda
tarandu-se pe burta
dupa prada ...

Intr-un tarziu
se-aud fosnet de pasi
zgomot de aripi se-nalta speriate ,
noaptea a conturat o siluieta
parca venea,
parca se-ndeparta ...

In salturi i-au taiat cararea cerbii
si iepurasii topaie-n zig zag
de ar sti ei
ca geaba le e frica,
el vine findca stie
ca mie drag ...

Vantul adie
iarba o-ngenunche
pe-arcusul unui greier
aluneca in sinfonie
note din portativ,
pe mal doua broscute se ridica
si s-au holbat de pica,
iar teiul a cernut pe noi ,cu flori ...

silvia

PRIVESC OGLINDA APEI ...

Bat valurile-n larguri , catre vaduri
venind pe rand , spaland nisipuri calde
aduc spre maluri scoicile bolnave
si-mping in larg , uriasele nave ...

Curg picaturi de ploaie cateodata  ,
iar stropii jucausi spala meduze
si dupa ploaie soarele-o saruta ,
cu raza ce-o trimete de pe buze ...

Eu deseori privesc oglinda apei ...
ce-nghite alta lume in adanc ,
ma duc cu gandul ... cata bucurie
ca ma spalat de cand eram  , un prunc ...

Mai vine cateodata-nfuriata
si uneori e chiar razbunatoare ,
as intreba-o eu , daca se poate ,
de ia uneori vieti ...nevinovate ,
in schimbul  balenelor , moarte ...!?

ULTIMUL PERON .

Ma strange gandul
cantr-o camasa de forta,
e gandul trist
si sufletul ma doare,
trecui prin viata
ca un navetist
in trenul care lung
a suierat
din gara-n , gara ...!

La cap de linie
am coborat
pi-un caldaram
crapat de zeci de ani ...
pe geamantanul meu
cu amintiri
imi sprijin capul ,
e ultimul peron
si-o banca veche
sub batrani castani!

O lacrima
mi-a umezit obrazul,
la caserie
nu-i bilet de-ntors,
acarul a schimbat de-acum
macazul,
un ultim pufait
seaude-n halta
iar manevrantul
parca trist si el
trage vagonul care scartaie
pana-n tampoane,
la linia moarta...

silvia

POVESTEA MEA ,

Povestea mea
a inceput asa :
mi-a spus-o mama
cand m-am facut mare ,
am fost o znama de copil
ne-astamparat
dar frumusica spunea ea
din cale-afara ...

Incep sa-mi amintesc
sa leg povestea,
a mea de-a ei
de cand am crescut mare ...
Cand m-am trezit
zambind
mi-a pierit hazul,
asa depanand amintiri
venii necazul!
ca din povestea 
care vesel a-nceput
mama ,
actorul principal , a disparut ...

Si toate ce-as mai spune
ar fi triste,
cu lacrimi
ar fi teancuri de batiste,
inchei aici povestea
iti dai seama
findca din toate ce-as mai spune ,
i-mi lipseste , MAMA...!

silvia

LASATI-MA SA PLANG ...

Lasati-ma o zi sa ma intorc
acolo-n satul unde m-am nascut ,
copilaria unde-am petrecut
pamantul pe unde-alergam desculta ,
sa-l sarut ...

Lasati-ma , e ultima dorinta
acolo a fost mama , ce-o aveam
ce-a care i-mi lua manuta-n mana
si perna la culcare o-nchinam ...

Lasati-ma sa mangai stalpul portii
si clanta ce-a deschis-o mana mica ,
sa ma privesc in geamul din vernda
cum o faceam cand eram tinerica ...

Lasati-ma sa plang pe poza mamei
si-a tatei ca nu i-am vazut , de ani
sa-mi amintesc , cu cata bucurie
in pragul casei i-i intimpinam ...

Lasti-ma o clipa sa mai intru
sa simt mirosul cand , eram copil
sa ma asez ... la masa mica
cand langa-i mei , eu n-aveam nici o frica ...

E trista curtea , trista sant si eu
cotetul lui Grivei sa daramat ,
hamul lui Murgu , sta-n cui destramat
si parca-l vad cum statea falnic , la-nhamat ...

Lasati-ma sa plang , pan la lesin
lasati-ma , sa mai sufar o clipa
sa stau pe scaunelul din gradina
sub nucul ce si el era un pui ,
acum e ca si mine,al nimanui ...

Ce viata si ce timpuri
au mai fost ,
din tot n-a mai ramas
decat durere
si tot ce-a fost ma-ntreb ,
de-a avut rost ?

Lasati-ma sa rup numai o floare ,
sa o asez pe-o piatra-n cimitir
si sa le povestesc c-am fost , pe-acasa
dar fara ei nu pot sa mai respir ...

Lasati-ma ...
vreau singura , un pic sa mai raman
pentru parintii mei
sa ma inchin ...

silvia