LASATI-MA SA PLANG ...

Lasati-ma o zi sa ma intorc
acolo-n satul unde m-am nascut ,
copilaria unde-am petrecut
pamantul pe unde-alergam desculta ,
sa-l sarut ...

Lasati-ma , e ultima dorinta
acolo a fost mama , ce-o aveam
ce-a care i-mi lua manuta-n mana
si perna la culcare o-nchinam ...

Lasati-ma sa mangai stalpul portii
si clanta ce-a deschis-o mana mica ,
sa ma privesc in geamul din vernda
cum o faceam cand eram tinerica ...

Lasati-ma sa plang pe poza mamei
si-a tatei ca nu i-am vazut , de ani
sa-mi amintesc , cu cata bucurie
in pragul casei i-i intimpinam ...

Lasti-ma o clipa sa mai intru
sa simt mirosul cand , eram copil
sa ma asez ... la masa mica
cand langa-i mei , eu n-aveam nici o frica ...

E trista curtea , trista sant si eu
cotetul lui Grivei sa daramat ,
hamul lui Murgu , sta-n cui destramat
si parca-l vad cum statea falnic , la-nhamat ...

Lasati-ma sa plang , pan la lesin
lasati-ma , sa mai sufar o clipa
sa stau pe scaunelul din gradina
sub nucul ce si el era un pui ,
acum e ca si mine,al nimanui ...

Ce viata si ce timpuri
au mai fost ,
din tot n-a mai ramas
decat durere
si tot ce-a fost ma-ntreb ,
de-a avut rost ?

Lasati-ma sa rup numai o floare ,
sa o asez pe-o piatra-n cimitir
si sa le povestesc c-am fost , pe-acasa
dar fara ei nu pot sa mai respir ...

Lasati-ma ...
vreau singura , un pic sa mai raman
pentru parintii mei
sa ma inchin ...

silvia