Am trait toti in casa noastra
nascuti de-o mama noi am fost ,
am luat cu noi copilaria
si ca soldati la datorie ,
ne aleseram cati-un post ...
Viata nea-mprastiat prin lume
in noi familii ca sa fim ,
ne-am procreat
asta ne-a fost destinul ,
insa copilaria de-alta dat
cu ochii mintii am luat pensonul ,
icoana-n suflet , mi-am pictat ...
In noptile tarzii
ma napadeste o singuratate ,
departe este mama
departe sunt de frate ...
sa am aceasta viata
cu patimi am platit ,
ma-ncearca sentimente
si sunt trist cateodata ,
alteori fericit ...
Din cand in cand
mai trecem pe acasa ,
cu totii ne strangem pe parmalac
o mangaiem pe mama ,
depanam amintiri
si rand pe rand
ne asternem , la drum ...
Mai zabovesc putin ,
pasesc doi pasi in casa
in odaia-n care zace
albit de praf un patefon ,
dus intr-o melodie dealta data ...
ma-ntoarce in prezent , un telefon ...
Sarut pe frunte mama
si plec inlacrimat ,
ma pierd pe o poteca
si trenu-a suierat ...
aluneca pe-obraz
o lacrima fierbinte ,
in mana tremuranda ,
tot strange , o batista
pe pragul casei mele
ramane-o mama trista ...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu