eu

eu sunt silvia ,si am revenit

ZAMBET PALID (negrupealb)

Cineva mi-a spus
(o prietena draga)
"capul sus si nasu-n vant"...
viata inunda pamantu cu lumina
in toate colturile lumii...
numai inima mea
are un  ungher
in care bezna noptii
si-a prins radacini
crescute pe dinafara,
de care stau atarnate
cucuvelele din turle...
noroc insa cu ciocanitorile
care vin sa scormone raul
lasandu-mi pe prag
un zambet palid,
peste care si-au facut santuri
lacrimi de ceara!

silvia

ASTA MI-A INJUMATATIT VIATA... (negrupealb)

Cand o sa fiu doar suflet
(se spune ca sufletul e mare)
si am sa pot zbura,
am sa mangai
cu bratele vantului
inima pamantului,
sa nu-l doara
nefiinta mea!
Pe urma am sa zbor
sa separ intunericul
de lumina,
ca asta mi-a injumatatit
viata...
apoi am sa fac plecaciune soarelui,
sa-mi lumineze calea
spre vesnicie!

silvia

CE VREMURI! (negrupealb)

M-am lasat in voia ta
inima
nu doar o data
ai vrut sa-mi vinzi sufletul,
o data pe trei margarete,
alta data pe trei margaritare...
pana cand
nu mai eram eu
si reuseai!
Mi-amintesc
intr-o zi ai venit
sa ma impachetezi cu totul
dar ti-ai dat seama
ca nu mai fac nici doi bani...
si-ar fi trebuit sa incapa si padurea
si calul,
ca doar ele mi-au mai ramas dragi
dar te-ai razgandit,
mi-ai spus ca e pacat
sa-ti mai pierzi timpul,
ca traim intr-o lume
cu alte pretentii
si bate la ochi,
in par am deja cateva fire albe
iar la usa mea\demult nu a mai poposit
primavara...

ce vremuri,
dade-am bine si in poza,
acum trebuie sa fac zece
sa iasa una buna!

CUI II PASA... (negrupealb)

Sub copacii goi
toamna nu mai scoate nici un cuvant,
doar deseneaza timpul
sa nu-l piarda,
apoi urca in caleasca
si se strecoara ca un miracol
picurand ultima lacrima
in tarana...
*
e tarziu
dar cui ii pasa
ca nu m-a cunoscut,
doar ultima zi ramasa in urma
tot mai mica,
mi-a aruncat o frunza aurie
si am pus-o la pastrat
peste celelalte toamne
din viata mea!

silvia

SI NU MA MIR... (negru pe alb)

Cand m-am intors in culise
am privit-o, era singura,
doar ea, impreuna cu ea
adunand la pachet
toamna...
ropote de aplauze se auzeau
tot mai departe,
unde nu exista copaci goi
si nopti fara somn!
Acum daca vrei sa o gasesti
e inca sub acelsi cer
cautand realitatea
ce zboara in colacii de fum
si se destrama
pe marea scena...
nu mai alearga
scrie doar scenarii
despre anotimpuri care trec
in graba
si nu ma mir
de ce nu mai canta vioara,
de ce muza nu mai danseaza,
cand biata de ea
inca e frumoasa!
..................
si te rog nu ma certa
ca am dat scrumul pe jos...

SA NU-MI AMINTESTI (negrupealb)

Lasa vinul
sa-mi curga in sete
precum toamnele
in viata mea,
in voia sortii...
si de-am sa uit cine sunt
sa nu-mi amintesti,
altfel
inima mea sfasiata in doua
va umple paharul...
*
lasa vinul
sa-mi curga in simturi
cand umbrele vor curge
peste lumina lunii,
visele sa-mi legene amintirile in cupa
ssi jur
ca de n-as avea teama
ca poate maine nu voi mai fi,
clipa de clipa as asculta
cum izvoarele curg in rauri...
fara ca sufletul meu
sa planga pasul papusii adormite,
impodobita in flori creponate...,

TI-AS FI SPUS (negrupealb)

Când norii vin întunecați
oprește-i
să nu inunde golul
în care ochii mei alunecă
din când în când
vrând să pătrundă
necunoscutul,
în care fiecare crede
într-o poveste...
de multe ori
la poarta serilor
m-a păcălit câte un vis
mințind că e
nemuritor,
însă
l-au risipit zorile
și niciodată
nu s-a mai repetat...
altfel
ți-aș fi spus
să nu mă trezești
niciodată
și te-aș fi chemat
să asculți și tu...

silvia

ASCUNSA INTR-O SOAPTA (negrupealb)

De mi-ai vedea tristetea
pe fata
cand inima mea plange,
ai auzi cum se zbata
ca nu poate curba gratiile
ce-o tin inclestata
dincolo de dulcele vietii,
neatinsa de tandreturi...
si tremura biciuita
lipsita de sperante,
gustand neguri ce o fac
tot mai mica,
ascunsa in adancuri
fara flacari
care cresteau candva
pina in umerii obrajilor!
acum insa
dau navala ganduri
ce traverseaza fara mila
peste fiori...
si cersesc ascunsa
intr-o singura soapta
in care
se scalda o lacrima
sa-ti trezeasca doar un simt
mie dor...

silvia

SEVALETUL CU ILUZII (negrupealb)

Azi m-am ascuns in amintiri
de dor
fericirile ce-au fost
sa le aud o clipa,
intr-un suflet dominat
de nerabdari
sa gasesc amintirile...
si despartirile
pentru care uneori
amar am plans
cat pentru o vesnicie!

si-mi amintesc
cat eram de saraca
asemeni pictorului
fara sevalet,
dar
dincolo de paravanele
realitatii...
pe fondul imaculat
al tineretii,
pictam fericirile...
si desenam
imbatatele placeri
ale vietii...

deodata
dansul ametitor c-a un sir
brusc avu nod
alte timpuri s-au dezlantuit
decapitand
speranta,
despicand panza salbatic
sevaletul cu iluzii
s-a prabusit...
si parca nimic n-a contat
cand peste umar
am aruncat
trei fire albe!

silvia

BRIZA MARII LENESA (negrupe alb)

Țărmul mării ars de soare
cu nisip cernut de vânt,
trupurile
aproape goale
rumenite-s ca pe rug!
*******
descheiat, plin de sudoare
îngropat până la glezne,
doamnei el îi face semne
să-și resfire părul ud
și-o pictează toată
nud!
*******
cățelușul tunsulica
și-a udat puțin blănița,
se scutură
ea tresare
c-a plouat puțin cu soare
la domnița pe picioare!
*******
într-un târziu el îi da mâna
anemică ea se ridica,
se-aruncă amîndoi în valuri
în joacă stropi
pe nuri îi pică...
*******
ea țipă
c-o pișcă meduze
el o săruta mult pe buze...

silvia

MA VEI GASI (negrupealb)

Lasa-ma
sa pot iesi dintr-un sambur
altfel soapta vantului
ma va inveli
printre otravitoare...
lasa-ma sa infloresc
unde se sczalda naluci
printre perle si zgura
si de-mi vei da ragaz
sa-mi pictez sufletul
intre razoare,
ma vei gasi
intre doua spatii,
inima mea
si a ta,
iar de vei fi intelept
ma vei invinge
si ma vei atinge
printre vesnicii si oracole...
si e de ajuns
sa simti ca uneori
ramai nemuritor...

silvia

DORUL (negrupealb)

Uneori lasă semne
alteori da navala
mă goleste
dincolo de adanc
si ma dezlipeste
pe mine de mine...
alerg
să mă regăsesc
într-un suflet infirm
ale cărui brațe
nu pot atinge
diamantul înșelător
ce-mi lovește existența
cu sclipiri încordate
și-mi dă fiori
mă risipeste
dincolo de membrană,
strigând
cu glas de nălucă
ce strânge durerea
în dinți!

silvia

UN FELINAR SE APRINDE IN GARA... (negrupealb)

Norii scutură fulgere-n noapte
dragostea traversează poteci,
un felinar se aprinde
în gară,
la colț de peron
muzicantul apăsa pe clape,
un dor rezemat
așteaptă
iubirea pe șine...
*
o lacrimă pică
în acorduri de dor
pe caldarâmul prăfuit...
trenul greu vine și pleacă,
cântecul se aude
dar trist!
*
adierile mătura pașii
durerea se scălda-n
pupile,
dragostea se destrăma
și mușca amar
un artist doi bănuți
si-i adună.
o nălucă dispare infirmă...

silvia

AZI VREAU SA FIU... (negrupealb)

Azi vreau să fiu hoinară
ca vântul
să trec peste vămi
fără tribut,
să înfășor dorul
în valuri de mare
și liberă printre stele
să-mi uit durerea...
*
azi vreau să fiu apă
să curg,
în mine să pot să
te înec,
din rădăcini de izvoare
să te adun,
o lacrimă să te ducă
pe mal,
să sărut când mi-e dor
vadurile...
*
azi vreau să fiu pasăre,
cu o până
să desenez pe pământ
tristețea...
chiar de-i greu
să iau cerul pe aripi
să-l duc,
în pustiu să-l arunc
și în loc să așez
o batistă...
*
azi vreau să fiu lumină
din negre tăceri
să te scot,
să te azvârl da un de vin
depărtările,
că în toate ce-aș fi
tu ești lavă!

silvia

NELINISTE! (negrupealb)

Când mi-era liniște
umbrele m-au năpădit
cu șușoteli pe buze,
noaptea și-a înfipt degetele
în mine...
o buburuză se căznea greoaie
peste prag,
și-n colțul întunericului
țipa o cucuvea
precum gura lumii
slobodă!
*
când am vrut să arunc
de sub pleoape
visele,
pe la geam
umblau iele stricate
făcându-mi în ciudă
cu îngerii scăpați
din carantină...
iar pe poteca
o babă hoață
trecea
către un loc de veci
cu o lumânare aprinsă,
în care tu
te dizolvai
și te adunai
amețitor!

silvia

CELE ZECE PORUNCI! (negru pe alb)

La margine de cer
stau rezemată
în semicercul lunii
întunecate,
departe vreau
să fiu de mirul lumii,
până la lacrimi
sa-mi ascult destinul
ce curge acum
mai repede ca toate!
*
și cum privesc
în sus nemărginirea,
doi sfinți cam bârfitori
s-au prins...
tot șușotind
ei mi-au adus mâhnirea,
spunând
că raiul pentru mine-i
de când lumea,
doar pe pământ
și visele-au apus!
ca-n cer au loc
doar cei fără păcate,
cei care-au stăpânit
zece porunci...
(de-si mereu le-am strâns
intr-o clepsidră...
sa-mi cer iertare
oentru ele atunci!)
*
și cum stăteam
cu capul pe un luceafăr,
deodată văd
pe Dumnezeu
cu Adam , Petru
și cu ceata lui...
îngenunchiată
între două stele
i-am spus plângând
-Iertare-ți cer
(deși cred ca nu-s prima)
eu pe ascuns
l-am tot iubit cu patos...
și ce iubesc acum
nu-i cel dintâi!
*
și m-a privit
cum n-am văzut privire...
și glasul
care nu-i al nimănui...
spunându-mi
-Dute
cine ți-a scris menirea,
te va lua cu El
în cerul Lui!

silvia

IN LOCUL RAMAS GOL! (negrupealb)

Azi m+am trezit
cam târziu...
și când ce să vezi
la ușa mea
se cioravaiau, dimineața
cu ziua,
care mai de care
cu dreptatea ei...
și ziua+i zicea
să se dea la o parte,
că dacă nu a fost în stare
să bată la ușa sufletului meu...
măcar de mi+ar fi cărat visele
în carul mare...
așa că
acum
e rândul ei
să o aștern pe hârtie...
Privindu+le încă buimacă
am bătut cu penelul
în caietul cu zâmbete,
speranțe și lacrimi...
de până ce și cuvintele
s+au speriat,
adunandu+se intr+un colț
așteptând
(văzând ce se întâmplă)
să între în ordine,
disciplinate!
Siam spus
-Gata!
pentru că tu dimineață
nu mi+ai dat deșteptarea,
voi așeza ziua
cu soare, cu raze,
cu cer, cu tot...
în brațele tale
și după ce îi vei spăla
cu rouă
poalele înflorate
și o vei parfuma
cu adieri de păduri
proaspete,
să o așezi aici
în locul rămas gol...
asta drept pedeapsă,
că nu vreau
sa+mi treacă viața
dormind...

SILVIA

INTR+UN BOCET SURD! (negrupealb)

De pe cer
coboară aripi albastre
în evantai de raze
aurii,
iar eu
încă agățată de noapte,
cam leneșă
deschid doar un ochi
prin care buluc
se inghesoaie să iasă,
visele mele rebele!
În papuci de iepurași
mă afund,
fac doi pasi
să prind unul din zbor,
pan+o fi sa+mi desclest
oasele,
sa+l pitesc
sub o pernă umplută
cu puf de nor,
din când în când
sa+mi mângâie neliniștea
din oglindă...
că nu mă dumiresc
poate adie valul,
ori sunt chiar eu
și rușinoasă
mă las pe vine încet,
intr+un bocet surd
și ascult
pașii inimii alergând înapoi
pe treptele anilor...
poate îmi va găsi pe undeva
tinerețea!

silvia

AS FI DORIT... (negrupealb)

Aș fi dorit
să nu fi existat somn,
altfel
mi+e teamă
că intunericul
imi va injumatati
viața,
pe patul in catre moartea
fura deja
o parte din mine,
injumatatindu+mi
visele...
și nici luna
nu s+ar mai subția
de dor...
*
Aș fi dorit
seara
sa+si coloreze parul
in albastru
sau alb,
ori putin auriu
să aducă răsăritul
in palme
încât razele soarelui
să străpungă printre degetele ei
lăcașul cucuvelelor,
iar liliecii
să rămână agățați
de țurțurii stelelor,
cu capetele
furisate
in pletele noptii lor,
așteptând
să vină altă lume
în care să nu mai fiu
eu!
*
Aș fi dorit...

silvia

INTRE NOAPTE SI ZI... (NEGRUPEALB)

M+am așezat
la umbra cerului
sa+i ascult liniștea,
acum când razele stau la rând
să le sărute soarele
în semn de Noapte bună!
și mi+am pus capul
la margine de pământ
printre mormane de vise
și speranțe...
uitate de nu știu cine,
să fiu cât mai aproape,
între noapte și zi
să văd,
să aud,
să simt rostul lor...
cu o mână
îmi așez părul,
iar cu cealaltă
le fac plecăciune
în parte,
să nu uite că exist...

silvia

DISTRUGATOARE DE INIMI! (dedicatie...)

Când mă gândesc
că te-am iubit
cu toți porii...
și se vedea clar,
numai eu eram captiv
intr-o dragoste
fără sens,
tu
împărțind zâmbete peste tot,
lovind trotuarul și mai tare
cu flecul pantofilor
sati fie simțită
prezența,
mișcând șoldurile
mai mult
și mai provocator...
când simțeai ochi holbați...
neștiind nici ei
nici eu
că după ce
îți hrăneai egoismul
deveneai
distrugătoare de inimi!
și am picat eu
deși acum mă mir
findcă nu m-am născut orb,
nici surd,
nici prost
și nici urât...
dar
neștiind că există
ochelari de cal...
mi i-ai pus
tu știi când
poate în somn,
poate când mă mințeai,
poate...
crezând că îți țin
la infinit,
intr-o zi
mi-am dat seama
că în spatele asa zisei
iubiri,
erai tu
distrugătoare de inimi!
iar acum
după ce m-am fript...
vreau să mulțumesc
prietenilor
care m-au ajutat
cand era aproape sa...,
să fac ordine
intr-un suf;et
încărcat de regrete
și am puterea sa-ti spun
Îmi pare rău
pentru tot ce a fost.
când atâta viață
e în jur!...

AM PRINS O LACRIMA... (negrupealb)

Și dintr+o dată am tresărit
văzând doi ochi
în oglinda agățată de geamul verandei!
pașii m+au adus aproape
că de o vreme
nu prea am avut timp
sa+i privesc,
să mă comving
dacă ridurile
sunt de expresie,
ori din cauza soarelui,
s+au...
*
am uitat o clipă
de timp...
am alunecat în ei
cu tot cu gând
sa+i simt
dacă sunt triști, s+au fericiți
și sa+i întreb
de ce plâng uneori!
*
poposind apoi puțin
printre gene
am vrut să găsesc lumea
așa cum o văd
ei...
am înțeles
când am văzut lumina,
zborul și viața,
culoarea dragostei...
și coborând din rid în rid,
am prins o lacrimă
care avea să cadă
pe zâmbetul amar
si+un cer de întrebări,
de ce,
de ce...
de ce atâta amăgire!

silvia

IUBIRE INTERZISA (negrupealb)

Cand vine seara
cu pieptul lui dezgolit,
după ferestre
ard încătușate dorinți,
inima+i întrece galopul
lui Sânger,
iubirea o scoate
din minți...
*
doi fulgeri cad
prin geamul aburit,
orbind priviri incremenite+n
nerăbdări,
porii zvâcnesc
captivi în așteptare,
el pe cearșaf
se intinde+n nepăsare...
*
picioarele+s tot reci
de când pe pietre
veșminte cad
pân la intimitate,
căzut pe pat
în somnul fără vise,
fără a ști
ca+n spatele ferestrewlor închise
îl vrea, îl vrea...
în doruri nepermise...
.........................
când s+a întors
în suflet nepereche,
în urmă
o ușă scârțâi din balama,
a alergat
dar când era să intre
doi nasturi încuiați
ce rămaseră...
căzură jos
când ia descheiat
ea!...

silvia

CUM TRECU VIATA! (negrupealb)

Peste locul unde jucam
leapșa
s+a turnat asfalt...
parcă mai aud tălpile mele
fericite sărind...
aș putea să sar și acum,
desenul ar fi mai frumos
și nu maș mai lovi
de pietrele timpului,
însă
nu pot singură
iar prietenii cu care
mă jucam
sunt prea ocupați
cu viața...
azi că există telefon
am făcut o poză
să le trimet...
la marginea bordurii
mi+am tras mașina,
m+am așezat puțin în oglindă
să nu am rimelul stricat
și le+am trimes pe net...
ce să îți spun
citesc la comentarii
Petruța mă întreabă
unde+i banca de lemn,
Costel caută cu privirea
gardul de blană,
iar Elena se miră
_tu ești fataaaa
cum trecu viața!!!
și pupici pe ecran se aștern...

silvia

OCHII MEI PLANG! (negru pe alb)

Erai acolo
printre umbre și raze
așteptând să adoarmă
soarele,
împletind cuvinte de dor,
despletind cuvinte de iubire...
și le stropeai
cu lacrima salciei plângătoare
să rămână vii,
unul lângă altul
înșirate
de la buzele tale,
până la inima mea!
*
erai acolo
unde printre nori
adunai picături în pumni
din marea cea mare,
ținând strâns
să nu se prelingă
dragostea...
și mă așteptai
unde mesterise+si vreo trei zile,
din curcubeu
sa+mi faci hamac
iubire!
*
erai acolo
și erai peste tot...
și luna
ne închiria în fiecare seară
o vioară,
când adierea vântului
vibra pe coarde,
sfinții priveau mirați
printre zăbrele,
iar ingeri+i vedam
trăgând cu ochiul
de după stele!
.......................
în noaptea asta
am văzut o stea
căzând
si+un traznet tot mestecând norii
a furtună,
un demon smulse lunii
blândul cânt,
strângând in croznii raze
speriate...
eu urc din ce în ce mai greu
pe trepte
și plîng,
ochii mei plâng
trista singurătate!

SINGURATATE! (negrupealb)

O salcie se plânge
sus pe deal
că pletele îi curg
pe două maluri,
acolo unde curg cascadele
șiroaie
și lacrima +iamestecă
în valuri!
*
pe creștet
i se așezară cucul
si+o dojeni
că nu a răsărit
unde e nucul,
pe câmpul unde numai vântul bate
a singurătate
si+ar fi fost mai aproape...
...............,,,,,,
tu de+ai să poposesti
la drum de seară,
sa pui urechea la pământ
să le asculți,
cum nucul
îi trimete de dor șoapte,
o lacrimă
care se sparge+n valuri...
si+un singur cuc
care+si împarte cântul
când în pustiu,
când legănat de ape!

RAMAI ACOLO... (NEGRUPEALB)

Când stelele dorm
eu te adun sub pleoape
până la ultimul fir,
la ultimul zâmbet,
ultimul gând,
plâns,
cu cer cu tot...
*
intr+un târziu
printre genele mele
simt ingerii buni
culegând lacrimi
încet,
fără foșnet,
să rămâi acolo,
stăpân a toate
și peste sufletul meu!

silvia

FARA TINE...(NEGRUPEALB)

Calauzeste+mi pașii
iubire
la picioarele tale să mor,
altfel
fiecare puls
ar fi o urmă
pe potecile deznădejdii...

nu te oprii
în loc nisipos,
nu+mi face sufletul
nici măcar curios,
că bănuielile au sfărâmat
suflete...

calauzeste+mi pașii
iubire
și visele
vor fi ale tale,
că ce rost ar avea
fără tine,
s+ar zvârcoli bâjbâind
în întuneric
cautandu+te printre artere,
iar pleoapele mi+ar fi
capac de mormânt...

silvia

LACRIMA DE STEA (negru pe alb)

Daca dorul meu
te+ar atinge,
ai plange macar
cat o lacrima de stea
si m+as intinde sub cer
sa nu ma auda sfintii
cand as prindeo
in pumni...
si daca inima ta
ar deschide poarta inimii mele,
cu o mana
tip, til
as trage zavorul
la portile raiului
sa nu ma vada Dumnezeu,
iar cu cealalta
as face plecaciune ingerilor iubirii
si ai iertarii,
sa ne puna aripi...

silvia

PE ARIPI DE VANT (negru pe alb)

Cerul si marea
hotar al libertatii
pescarusului,
ce sparge valul
cu tipat de fericire
cand intre doua oglinzi imense
viata e a lui
mangaiat de lumina,
planand
pe aripi de vant,
risipind briza...
aluneca lin
prinzand in ghiare
cativa stropi,
apoi stricandu+mi somnul
sub raze dulci
de soare,
de cantec de mare,
de nisip arzand...
tocmai cand
dorinte rebele,
erau trecute de geamandura...

silvia.

FURTUNA (negrupealb)

E vremea furtunii
sa faca spectacol,
ce mai conteaza
o viata de barcagiu!
natura ne invita fara bilet
sa privim cum comorile ei
se dau de+a dura,
tocmai cand
de scena
era foarte aproape
vara,
pierzand speranta!

si nu as vrea sa fiu
in locul toamnei,
sa legan o barca ramasa in urma
c+o palma de vant,
sa mangai
invinsa de durere
padurea cu inima fragila
si caprioara care plange
puiul!

as vrea doar
sa fiu eu
cu capul rezemat
de stanca stirbita de traznet
sub voalul de ganduri,
sa ma intreb,
sa+mi raspund
de ce oamenii nu au putere
sa transforme
fosnetul in cantec
alinand durerea pamantului,
ce uneori ne arata
cat suntem de neputinciosi,
cand lacrima lui
nu+i deajuns sa racoreasca
suferinta!

silvia.

SA NU+MI SPUI...(negrupealb)

Candva
treceau pe aici
toate fericirile si durerile,
zambete largi, zambete mici...
si acum
sa nu+mi spui
ca n+ai auzit suspinul
cand se inghesuiau toate
in gatul clepsidrei,
iar o paiata
n+ai vazuto
cerand gir ca la piata,
cantarind zilele
intr+o balanta fara talere?
noroc insa
ca din speranta
a picat o petala
de+a curmezis...
cine stie insa
pana cand

silvia

PLOUA IN PALME... (negrupealb)

Pamantul se clatina
sub un nor micut
ce trece,
umbrind fericirea
pana azi cuibarita
sub strasina inimii mele,
risipind clipa
ce tocmai se chinuia
sa reaprinda o raza
agatata deasupra haului
cu doruri cu tot!
*
peste pasii timpului
aud durerea calcand
pe tamplele mele...
si-mi ploua in palme
cu lacrimi!
intind mainile
intre nori si cer,
dragostea
sa nu se scurga printre degete...
*
de peretele gandului
imi sprijin obrajii uzi,
privind cum doua stele
se joaca de-a speranta...
scapand-o pe jos,
facandu-se tandari
tocmai cand vream
sa iert...
*
silvia

LACRIMI DE ROUA! ( negru pe alb )

Florile inflorite printre spini
glasuiesc durerea
ca le-au calcat umbrele
pe petale,
inecandu-le culorile
in suspin!
*
le-am auzit plangand
inca din muguri
cand pentru a lui dragoste
el le-a cules...
tocmai cand curgeau
simfoniile primaverii,
un buchet din suratele lor
ea a ales...
*
lacrimi de roua
diminetile au presarat
pe tulpini ranite,
un boboc speriat
mititel sta pitit si cuminte
culegindu-mi din suflet
cuvinte,
"mi-e deajuns doar parfum
sa m-aline,
nu in vaza sa mori
pentru mine!"...

silvia

IMPREUNA (negrru pe alb)

Am vazut
planand pe aripi de vultur
noaptea,
coborand peste mine,
infasurindu-mi sufletul
in mantia-i de smoala
prin care speranta
inota disperata,
agatandu-se de bezna ei
plutind pana la mal,
bajbaind sa te gaseasca
sa ne adapostim in primul vis...
apoi imbratisati
sa-i cantam,
sa-i dam culoare...
impreuna
printre pene
sa taiem rasuflarea
intunericului
si c-a o binecuvantare
in negura oarba
sa regasim lumina
din care
sa renasca dragostea,
sa putem invata pe dinafara
fericirea...

silvia

TE MAI CHEM

Te-am strigat
pan-am ramas fara glas,
de-atunci te mai chem
cu dorul ramas
ce te cauta mereu
in ieri,
cand tu ai plecat
cu ultimul vis
dupa care s-a trantit
o poarta
pe care vad eu bine?
scrie,
accesul permis urmatoarelor victime...
*
si ma retrag privind
cum se retrag in mine
valuri de suspine...
si daca talpile ma dor,
joc peste dor
si injur tot ce e-n jur
mirandu-se razand
cum eu arzand,
ma perpelesc de sete
si vor sa ma imbete
otrava si veninul
sa-mi micsoreze chinul...
*
silvia

CANTEC TRIST

De atata dor
azi te-am pipait
cu pernitele degetelor
pana in suflet...
am sperat sa gasesc
dragostea in el,
am luat cu mine licurici
ca nu gaseam calea,
dar n-am gasit
decat urmele potcoavelor
lui Sanger,
ce-l minteam cu doua paie
sa ne duca la iubit...
si aclea pline de lacrimi
iar cateva gene
aruncate pe ici, pe colo,
ca de-aia ochii mei
au ramas neumbriti
lacrimand intruna...
si eu care credeam
ca-i din vina luminii,
insa e doar intunericul
ce l-ai lasat sa-si infiga coltii
in inima mea...
*
intr-un tarziu
pe drumul nostru
am gasit florile de salcam
uscate
si urmele buzelor mele
doar
si-o hartie ingalbenita,
pe care abea se mai putea citi
o partirura
din acel cantec al nostru
cel fredonam
cand dragostea ta
aluneca usor
peste coardele inimii mele...
azi
ma imbat cu durere
si ascult numai cantecul trist,
ce mi s-a asternut
sub picioare
de cand m-am intors singura,
aici unde
ascult cum plang pentru mine
cucuvele...
*
silvia

DORUL

Peste pietre calde
cad flori de salcam
si pe razor
un dor
cerand indurare...
cam lesinat se pare
ca s-a tot lungit,
s-a tot arcuit...
si ce vad eu oare
intr-o urma de potcoava
a crescut o floare!
si eel tot mai crede
ca daca o rupe
e leac la cel doare...
*
biata floare sta incomvoiata,
plangand se tot vaita...
ca sa le astampar
lacul dintre pomi
l-am adus in pumni
si la fiecare
le-am turnat licoare,
m-am intins apoi
pe pamantul rece
si le-am tot vegheat
sa bea-ncetisor
sa nu se inece...
*
insa ce sa vad
dorul
tot tremura pe picioare
si cu capu-n nori
din salcam culese
o poala de flori,
cand va veni noaptea
cu-a ei plete negre
sa ii prinda-n par
poate-o sa-l dezmierde...
*
silvia

CAND MA IUBEAI...

Cand ma iubeai
am mesterit trei zile
si ti-am construit
zece trepte de scara
spre inima mea,
iar la fiecare colt
ti-am sadit cu drag
floarea sperantei,
dar nu si a norocului
ca azi
am tot asteptat
sa-ti aud pasii,
insa cand am privit
ce sa vad!
dragostea mea te cauta
in fiecare urma ramasa,
din care imi zambeau triste
lacramioare...,

UITE O LACRIMA (negru pe alb)

Cum trece viata
pe langa mine
iar pasul meu-i
din ce in ce mai greu...
am presarat un strat de frunze peste tine
sa-mi asez capul
si sa te-ntreb plangand
pamantul meu
*
cum sa ma lasi
sa ma doara momantul
cand la colt de strada
canta muzicantii
sub batrani tecari,
cand sub strasina
randunica
si-a facut iar cuibul,
iar devale cad
umbre reci din castani!
*
cum sa lasi
peste lespezi de piatra
la capataiul meu
sa se astearna durerea surda,
in lut sa-mi zidesti
iubirea...
si prin creapaturi
lacrimi amare sa curga!...
*
de o vreme tot merg
printre cruci
si ma-ntreb cum ti-o fi
fara zambetul meu, atunci...
uite o lacrima
cum se rostogoleste pe obraz
si te rog da-mi ragaz
doar trei zile,
sa-ntreb o raza, marea
si zarea...
poate vor sa mearga
cu mine...
si promit c-am sa stau
ghemuita-ntr-un colt,
pana cand intr-o noapte
de smirna
doruri sa vina
sa dea la lopata
intunericul hot...
*
silvia

IN TACEREA DE SMIRNA!

Te-ai scufandat cu talpile
in sufletul meu la plecare,
de-si mi-ai promis ca te-ntorci
intr-o clipa...
te-am simtit,
te-a tradat glasul, privirea
si stangacia
care nu erau ale tale!
*
si ti-am spus iubire
nu te pripi,
nu lasa uralimbilor de cactus
sa-si infiga tepii
in inimile noastre,
numai noi stim cu cata putere,
cu cata puritate
ne-am iubit
si nu ne-am putut instraina
niciodata
de teama ca nu cumva
sa secutremure pamantul
provocand fisura
ce-ar putea sa ne arunce,
ficare pe alt mal...
*
din ochii mei
au fugit doua lacrimi\
cautandu-te pe perna ta...
peste ele s-au lasat doua pleoape triste,
le-am prins
si le-am pus pe masuta
intr-un teanc de batiste...
pe un colt am gasit
o geana din tine,
ingenunchi si o rog
sa-mi aduca-napoi
restul ce mi se cuvine...
dar in tacerea de smirna,
pe firul micut
tot il aud cum suspina,
vaitandu-se ca te-ai ratacit
si de el si de mine!
*
silvia

TRISTETE (negru pe alb)

Ploua peste mine cu lacrimi
si mi-e sufletul rece de stropi,
tu-mi scufunzi dragostea
printre patimi,
imi ineci soaptele
in taceri...
si in suflet nelinistea
mi-o dezgropi!
*
curg in mine cascade
de ganduri
peste linistea-n care-am crezut,
azi in mine toate ma dor...
nu stiu cum am sa fac,
ca de maine
despre tine iubire
sa vorbesc, la trecut...
*
si-au pus orele picioroange
si trec...
eu m-afund tot mai mult
in tristete,
mai demult nu-mi pasa de nimic
dar te-ai dus si-i pacat,
eu ti-am dat
ce-am avut mai de pret
tinerete...
*
si vin norii cu ploi pe obraji
si in mine,
simti pamantul, miroase a plans!
peste noi curcubeul apune
culori grele
umbrite de tine...
si dispar cu tristul
suras!
*
silvi

VISELE (negrupealb) (impuls cultural)

Tocmai când
 ochii mei obosiți
 au scuturat de pe gene
 scurtul metraj al zilei
 și au pus la uscat
 două lacrimi
 una de bucurie, alta de durere...
 vrând să spună "noapte bună!"
 ultimului gând
 ce încă mai bântuia
 la ușa sufletului meu,
 hop că au sosit nechemate
 visele
 și uite cum s-au luat la ceartă
 cu ochii minții,
 ei știind cât sunt de obosită,
 că mâine mă așteaptă
 o altă dimineață
 tremurând de frig
 pe prag...
 *
 și până ce să pun zăvorul
 ultimelor frânturi de lumină,
 unele tot au apucat să intre
 colorate, gălăgioase...
 și le-am spus
 că am să merg la târg
 să fac negoț cu ele
 și am să strig
 să le dau
 pe ce le-oi putea da
 să scap somnul de ele
 findca
 în ultimul timp
 m-au atenționat anii că,
 prea multe perpeleli, emoții...
 "dăunează grav sănătății"!

silvia

IN LUMINA LUNII

Am auzit noaptea

suspinand de singuratate

si se vaita

ca pana si ultimul latrat

a plecat,

cu ultimul ecou

in departarile intunericului...

si stand cu capul rezemat

pe un teanc de ganduri,

am vazut

cum sufletul meu 

a coborat pe trepte

sa-i tina de urat!...

am tras cu urechea

la susotelile lor

si noaptea se plangea

ca a ramas singura,

ca pana si varfurile muntilor

s-au ascuns

printre crengile pomilor

si nu-i mai zambesc

in lumina lunii...

si apele la fel

s-au asezat linistite

sub frunze de nuferi,
nici macar luna
nu-i mai este sfetnic
ca s-a culcusit
in bratele unui brad!...

si ce sa zic

mare mirare

cand am auzit
ca si sufletul meu 

i se vaita

ca nu poate dormi,

ca inima il tot bate la cap

sa faca rost 

de doua aripi,

sa zboare acolo

unde izvoraste dragostea

si stampara dorul...

silvia

DOAR EI, M-AU IUBIT (negru pe alb)

Mie să-mi puneti fraţilor
cruce de lemn,
că ce-a de piatra
de mia-ţi pune
şi-o fi grea,
am să înjur
şi-am să blestem...
şi nu vreau pentr-un fleac
s-ajung
în focul din infern...

şi să mă duceti oameni buni
cu cai sălbatici,
cât mai departe sa fugă
şi cei fanatici...
că poate-n urmă cineva
s-o bucura
că eu mă duc
si ei vor împarti, agoniseala mea...

pe trepte de biserică
de-oi mai ajunge
să-mi cânte şapte popi
dumnezeieşte...
şi s-apucaţi de vă-nchinaţi
mai iute,
că de-am sa mă trezesc
doamne fereşte!

şi pe ultimul drum
spre-ngropăciune,
de-o fi vreuna falsă
la jelit
(cu ochii să-mi ia
ce eu am iubit...)
am să mă scol
şi-am s-o arunc în groapă,
să vadă ea
ce mie mi-a dorit...

ei şi
de m-oi trezi s-au nu
la parastas,
mâncaţi şi beţi...
şi ce a mai rămas,
chemaţi va rog pe Puşa
şi Grivei...
că-n viaţa doar ei
m-au iubit sincer... prietenii mei!

silvia

AMINTIRI DE IERI! (impuls cultural)

Noaptea curge în odaia mea
cu umbre,
întunericul îmi agată
prin ferestrele minţii
amintiri de ieri...
şi de dureri
crescută pană-n geam,
o creangă mătăsoasă
din salcia pletoasă
îmi mangâie obrazul
cu păreri...

În zadar trag după mine
draperii,
una îmi ascunde sub pleoape
întrebari...
pe unde-a luat-o iubirea?
de ce timpul trece
nepăsător?...
cănd încă mai găsesc săruturi
lăsate pe frunze!

şi tot bâjbâi în umbră
cu privirea
căutând,
de-un flaut m-am împiedicat
într-un cotlon
şi la durut
c-a scos o notă gravă,
la fel cum ochiul meu
mă frige
c-un râu de lavă...

silvia

VIAŢA (impuls cultural)

Am văzut cum 

viaţa

îmi ducea pe umerii 

tot mai greoi

norocul şi soarta,

pe drumuri paralele

ca două şini

de cale ferată

strivind la cap de linie

destinul

aproape scurs

pe parcurs

ca o valoare pierdută,

strecurandu-se prin 

prăpăstiile timpului

tocmai când

mai spera încă

la un strop

din apa învierii...

acum însă

rezemată de neputintă,

cu dezamagiri strânse

în poala,

m-am aşezat obosită

pe genunchii tristeţii,

fredonând un final de vers...

privind umilă

în ochii speranţei!

silvia

INCA UN RID (impuls cultural)

Am batut cale lungă
printre gânduri
şi-am gasit
doi ochi plini de lacrimi
încurcaţi
în privirile din oglinda,
descoperind printre gene
încă un rid
agăţat scai de inima mea,
care cândva
bătea frumos de încântare,
iar acum
e ca o zbatere
prinsa în menghina
anilor,
atârnaţi de radacinile
şubrede,
trăgând de timp,
coborâşul sa fie , mai domol...

silvia

MINCIUNA (Iimpuls cultural)

Dimineţi fără zâmbet 

pe faţă,

buze rămase arzând

în întuneric,

lumânări aprinse veghind

aripi de cucuvele strânse

într-un pom ciuntit,

singure, numai ochi!

în minciuna din noapte 

m-am uitat,

fără mine-n lumină 

păşesc,

soarele-i sus

eu sunt rece în toate...

în şoapte

mi-a figit dragostea

şi mă lupt cu durerea

de moarte...

silvia

CÂND MI-E DOR... (impuls cultural)

Când mi-e dor

aş vrea sa fu păsăre,

să scurtez timpul

cu aripile,

să zbor acolo

deasupra vieţii

şi a durerii,

să plutesc între stele 

şi inimi...

cu un surâs

să desenez dragostea

pe raze,

cu un vis

să spintec norii

până când

din ei

nu vor mai curge

furtuni,

în sufletul meu!

silvia

PUTERE DIVINĂ! (impuls cultural)

Aruncă pământul cu crengi...
spre cer,
din scorburi uriaşe
vântul suflă norii în piept,
supărat
plouă peste cer cu fulgere,
cu stropi mari
fără ploi!

şi urlă rechinii din ape
călări
pe caluţii de mare...
se clatină valul
şi iese din matcă
pe tărm,
corabia-i ruptă,
delfinii atacă...

si totu-i pe dos
de când omul
a calcat legământul firesc,
şi-a mutat apele
pe-altă parte,
strămutând
pietrele din stânci
în prăpastii adânci...
gândesc!

azi clepsidra se scurge
văd invers,
mâniata-i puterea divină
ne frămantă, ne cerne
să ştim
c-o să vină-ntr-o noapte,
să răspundem cu toţii
de fapte...

silvia

IN ACORDURI DE DOR (impuls cultural)

Azi vreau viori calde
în mine
într-un colţ de lume
să mă aşez visând,
dincolo de-acordurile line
să aud o chitară
plângând!

vreau să văd stelele
înflorind
din petale sa cearnă
stropi de rouă
pe clape de pian...
s-aud bocete de mandoline,
în acorduri de dor
cristalin!

vreau în inima mea
călătoare
să pătrundă iubirea,
s-o aline simfoniile,
s-o uite uitarea,
sa mă tem
să mai mor!

silva

O NOUA ZI (impuls cultural)

Azi m-am simţit puţin
răsfăţată de viaţă,
soarele mi-a trimes o rază jucăusă
printre penele unui voltat,
parcă ştia
că e porumbelul meu preferat,
totdeauna i-am spus
-esti alb ca un înger...
nu m-am supărat deloc
că mi-a speriat visele,
şi-au luat zborul de pe faţă,
mai greu cu ultimul
că era aproape
pe terminate...
celelalte le văd
cum se înghesuie
să iasă din scenă,
să fugă după noapte
şi se ascund în şoapte...

afară mă aşteaptă
o noua zi
şi m-am gândit
să o imortalizez într-un clişeu
să-i pun ramă de-argint...
(se spune că e bună
împotriva bolilor, descântecelor...)
măcar în tablou
să ramân frumoasă,
aici în dreptul unei trepte
pe scară...
când viaţa mea
va fi aşa, spre seară,
cu fiecare treaptă
care o voi coborî
să-mi amintească de
ziua aceasta!...

silvia

PE INSERAT(negru pe alb)

M-ai ranit
şi două stele
s-au facut tăndări,
din sufletul meu
două lacrimi
au luat-o la goană
şi s-au ciocnit
sub barbie
sfărâmându-mi inima,
iar pe ânserat
s-au strâns
la uşa mea
întrebari...

silvia

ÎNVAŢA-MĂ ( negru pe alb)

Mi-ai arătat detoate
viaţă,
dar nu m-ai învăţat
cum e să mor...

uite se moare în jur
rând pe rând
şi tu,
măcar nu mi-ai spus exact
de-am să mă mai întorc
vreodată!

nici nu sunt pregătită
pentru necunoscutele apusuri
şi răsărituri,
dincolo de tine...
de-am sa-ţi ies în cale
cu ochi trişti şi plânşi
mângâie-mă, spune-mi,
că degeaba am tot căutat
lumea ascunsă,
n-am găsit decat, morminte!...

silvia

UITE TU negru pe alb

Îmi cântă inima călătoare
pe drumuri cu pietre...
şi-s pustie
cu suflet cu tot,
uite tu
peste creştet
cum timpul îmi trece...
n-ai o aţa de zmeu
sa-l ţin pe loc?
de mi-ai da
ţi-aş ruga de noroc...

mai demult notam tot
în calendar,
acum
în micul meu colţ de lume
privesc tot mai rar,
n-ai un cui sa îl bat
mai în spate?
şi-am sa-ţi rog
ca s[ ai sănătate...

uite tu firul gros
cum s-a rupt şi-au rămas
doar trei fire,
de-aş fi strâns
tot strângea în neştire...
făi tu nod
că mi-e teamă... de mor
şi-apoi zău
de-oi mai fi
am să-ţi rog fericire...

silvia

SARACIE (parodie) (negru pe alb)

Se sting lumânarile-n noapte
se-aud câinii
cum urlă la geam,
sa-i dezleg
să se ducă în vale,
că vin lupii să-mi ia
ce mai am...

mi-au ramas numai două mioare
şi-un cotoi care toarce pe-aici,
mâta asta
ce trage-a saracie,
ca-n curând
mă va umple din nou
de pisici,
nici nu ştiu
de-or traii biete toate,
că-n fânar nu-i porumb
zero soareci!

pe-o polată stă oala cu lapte,
le-oi hrani
de-aia zic
macar miele să am,
ehhh,,,
că mai am vreo trei braţe uscate,
de-or scapa
le-oi mai mulge
un dram...
că de nu sub şopronul
din vie,
pielea mea
şi a lor
le-i vedea cum atarnă, în van!...

silvia

ARŞIŢA (negru pe alb)

Cândva dragostea
îmi umplea
fiecare vena, fiecare por!
şi credeam
că în mine încap
toate minunile lumii...

puteam să ciocnesc,
cu luceferi,
lumea sa o ţin
în braţele mele
sa-mi încalzeasca fericirea
în întuneric,
să-mi lumineze calea
ca un felinar
spre oazele în care
mă aştepta iubirea,
cuib[rită-n petale de nuferi
ce pluteau
pană la poarta dimineţilor,
ce m-aşteptau
cu miresme de lavandă
stranse în şnur
smuls din inma mea...!
acum
mi-e prea sete
si-mi doresc sa fiu apă,
să inund în mine
arşiţa
ce curge ca o lava
în toţi porii ace;tia goi
şi-n inima asta, seaca...

silvia

TINERETEA (negru pe elb)

Aripi de rândunică
mi-a adus primăvara
într-o zi
când a intrat
tinereţea pe uşa!
ca-ntr-un ritual ciripea
fericită
şi mă scuipa de deochi
o matuşă!

parcă ieri
zborul ei rotunjit,
tot venea şi pleca
an de an...
anul ăsta aştept
dar sunt tristă,
aşteptarea tot văd
că mie-n van!

sa desprins din a cerului
zare
punctul mic, coborând
cam greoi,
obosită priveşte ea cuibul,
cum sa-i care un pai
şi noroi?

peste noapte  bătu vantul
tare
eu cu grijă la geam
am tot stat,
rândunica-i legată cu-n fir
şi tot plânge cu capul
plecat!

venii toamna
si gata-i plecarea
cârduri, cârduri
se pierd peste zări...
tot mai mică se-nfoaie
si pică,
c-o privire... în lacrimi
spre nori...

cum stam tristă apare
mătuşa
în baston
şi cu capu-aplecat,
potrivind ochelarii mai bine
vru să-mi jumule
un fir alb,
ce pe frunte-i plecat
şi se miră
"ptiuuuu maiculităăă,
parcă ieri de deochi
te-am scuipat!"

ea mă caută în amintiri
să mă vadă din nou
tinerică...
eu ii spun
... ca zburat într-un zbor
fără aripi,
de răndunică...

silvia

NU-I DESTUL (negru pe alb)

Am vazut azi îngerii
călare pe stele
şi-am simţit
cum mă durea spatele...
am strigat cât am putut
"ce vă veni,
nu-i destul că aici
nu mai avem nimic
al nostru!
măcar steaua să-mi rămână,
lasati-o în pace"...

apoi Dumnezeu
a deschis o fereastră
şi mi-a răspuns;
Eşti tare în urmă,
unii au pus monopol
pe lună
şi o vând la bucată...
acum copiii ăstia
dacă nu mai au unde
se juca,
crede-i şi pe ei"...
.....................
ei şi n-am ce zice
de Dumnezeu
trebuie să ascult,
ce e mai rău, că
am facut ciocuri la coloană...

silvia

AOLEU AZI PE LA COLŢURI! (negru pe alb)

Rău îmi pare n-am gândit
cât am avut
tinereţea,
să sap un tunel ascuns
să nu vină bătrâneţea

că am auzit prin sat
lelea floarea
cea din deal,
mai demult în anii ei
"vai ce femeie frumoasa"...
şi zău ca nu-mi vine-a crede
că-i bătrâna si
hiiii... grasa!!!

aoleu azi pe la colţuri
am vazut eu bine
coate?
ce spun ca n-arăt cam rău,
dar peste un timp
se poate...

amărâta rău pe viaţă
m-am întors din drum
pe dat
şi le-am pus pe caţe-n
gânduri,
cam scos o oglindă
hoaţă,
să mă vadă şi pe mine
dar sa-şi vadă
şi-a lor faţa...!

silvia

CUVINTE (impuls cultural)

In noaptea asta
bat din nou
cuvinte,
uşa scârţâie greoaie!
cele două ochiuri de geam
pe jumatate adormite
le privesc nedumerite,
"la ora asta va-ţi gasit
voi chiar nu aveţi somn!"

cuvintele suportă puţin
sapuneala,
apoi au intrat liniştite
unul cate unul,
fiecare ţinand în mâini
unul o dragoste, unul un suflet,
altul o amintire, un sarut, speranţă...
aşezăndu-se fiecare
şi după cum vezi!
semnul întrebării a şters
paienjenişul din retină,
pe urmă a tras
perdelele,
virgula s-a ridicat pe tocuri
si-a uns balamalele
la inimă...
iar punctele
aşezate la rând,
invită pe oricine
doreşte să le citească...

silvia

ÎNTRE MINE SI TINE...(impuls cultural)

Inima mea trista  zambeste 

amar

imbratisand singuratatea,

sufletul aleargă
după ultimul ecou
rămas în urma şoaptelor...
din ochii mei fierbinţi
curg semne de-ntrebări
ce se prind dansând,
în jurul mototolitelor forme
rămase pe mătasea,
ce încă mai păstrează
mirosul dragostei!
***
ţi-aduci aminte?
obisnuiam sa ne întalnim
primavara
iar tu îmi numarai dinainte
paşii...
şi-mi presarai puf de păpădie
deasupra pămantului,
să nu apună niciodată dorinţa
în mine!
***
acum
între mine si tine
au crescut stănci,
apele au iesit din matcă
înghitindu-ne urmele
şi-n crăpăturile pământului
ne-au fugit săruturile...
şi n-am alte mâini
sa ajung la ele,
findcă astea
îmi tin steaua
cu faţa spre cer,
să nu vadă nepăsarea ta...

silvia

APLEACĂ URECHEA... (impuls cultural)

Stie cineva sa-mi spună
 unde se reânoieste abonamentul
pentru viată?
mă gandeam sa renunţ
dar,
m-au incurajat pietrele
spunandu-mi că şi ele
au fost candva, humă...

si tocmai cand stăteam
la taifas,
am vazut un înger alb
coborând pe curcubeu
gata sa mă separe în două
adică,
pe mine de mine!
noroc însă
ca şi-a uitat cântarul
si Dumnezeu cică
nu admite greseli...
şi pană data viitoare
poate am timp sa le repar
pe ale mele...

"apleacă urechea
să-ţi mai spun ceva"
tot e bine
că nu a venit cealalta
îmbracată în negru( ştii tu),
poate data viitoare
negociez cu el,
sa mă lase in viaţă.

IAR GÂNDURI TRISTE! (impuls cultural)

Pe albul zilei
Îmi zboară visul
si din depărtări
se-ntorc iar gănduri triste,
stând roiuri la uşa mea
fiecare punându-mi
câte o lacrimă in batistă!

câîteodată bălăngăn din mâini,
mă scutur
să mai scap de ele...
am noroc
ca pe primele
le înec în ceaşca de cafea...

de-aş fuma
le-aş strânge in cercuri de fum
(cum fac unii)
si le-aş da de-a dura
prin aer
sa pice ametite...

aş mai arde din ele
cu ţigara
dar nu am acest viciu,
de-si o prietenă fumătoare
îmi zice
"cum o fi cafea fara tigară!"
în fine, pe altele
le mai descarc la ea in poală
sa le arunce
în drumul fară paşi...

azi văd ca e frumos afară,
ce-ai zice dacă
le-aş scoate la soare
sa le închid într-un ţarc
fară apă...
la noapte
nu ar gasi visele
sufletul meu curat
şi mi s-ar zbengui fericite
sub pleoape?

silvia

AZI SEMAN CU...(negru pe alb)

Azi mă cheamă
tristeţe...
şi semăn cu
salcia plângătoare
ce-am întrebat-o adeseori
de ce oare?

să nu te aşezi
la umbra mea
fii fericit
şi dute mai departe
şi-mparte altora
zâmbetul tău,
că eu
mai am de stat
pe malul meu
de dor,
până când norul
va încărca
lacrima mea
şi va uda
de sus
mormântul meu, supus...

silvia

SA UITE... (impuls cultural)

De-as putea
m-as inalta peste nori
sa-mi sterg steaua
de lacrimi
si sa o mangai
cu talpile
ce sarut pamantul
in fiecare zi,
sa o impodobesc
cu pletele mele
sa se priveasca
in oglinda ochilor mei
sa uite
de tristete,
de ziua aceia
cand dupa mine
vor suspina
doua dealuri,
patru maluri,
cinci izvoare,
sase ape statatoare...
si ea
deacolo, va cadea!

silvia

POATE NUMAI ASA...(IMPULS CULTURAL)(NEGRU PE ALB)(RETEAUA LITERARA)

Am visat
cum pamantul
isi tara galosii
inomoliti,
printre giuvaerele
universului,
tragand dupa el
un bagaj plin
cu lume
de toate neamurile,
de toate culorile...
Vrand
sa le desarte
la poarta cerului
spunand,
ca s-a saturat
de rautatile ce i le fac...
Poate numai asa
padurile vor creste,
apele vor fi curate,
caii vor alerga
liberi
si padurile
vor avea din nou, vazduhul...

silvia

AM VENIT...IMPULS CULTURAL)(RETEAUA LITERARA)

Cand muzica
alearga pe clape,
in noaptea tarzie
umbra mea
me invita la dans,
ii spun ca sunt
trista
dar ea
nu vrea sa stie,
sub luna plina
ma leagana-n vals...

Si ma prinde de mana
cu noaptea
iar in par imi atarna
viori,
una singura o pune-n
fereastra,
sufletu-mi urca pe aripi
de vultur
ca tot canta
de se-aude, la nori !

Noaptea asta e plina
de mine,
am venit cu urme
cu tot...
sa imi cante din nou
mandoline,
sa inec in izvoarele
line
si tristeti
si iubiri far'noroc...
Cand ma-ntorc dimineata
in mine
sa-i gasesc iubirii, alt loc...

silvia

POATE UNDEVA...(impuls cultural)

Mi-ai dat inima
pe un sarut,
durerii...
Si o aud
cand noaptea e-n toi,
cum plange!

De atunci dorul meu
colinda-n bezna noptii,
stand in genunchi
la fiecare ceas...
Poate undeva
in negura de smoala,
de el
se va impiedica
alt dor, ramas...

Cand noaptea
va cobora pe trepte,
sa ia cu ea
ultimul vis
de la tine ramas.
Sa urce dimineata
in geam,
cu roua in pumni
sa-mi spele lacrimile
din suflet...
Si sa pasesc printre
raze
la brat cu, alta viata...

silvia

DE CE MA LASA , SA MOR!(reteaua literara)

De ziua pamantului
m-am gandit
sa-i fac , cadou
o aglinda
sa o agat
de coltul lunii,
sa-si priveasca frumusetile
si sa-l intreb
apoi,
de ce ma lasa
sa mor?!
...........................
Si-am batut cale lunga
printre dorinte
si ganduri,
prin lumea noptii
ascunsa in vise...
Tot mergand
vrand sa ajung
insa,
luna era prea departe...

Obosita
mi-am asezat tristetea
pe-o ciutura...
Printre suspine
si ranile timpului,
mi-a strecurat
o intrebare;
"Mai e mult,
pana la ziua lui!?"

silvia

IN UMBRA NOPTII...(revista singur)(cuvinte cheie, intuneric, lacrima)(reteaua literara)

Cand vine seara,
eu ma adun
din zi
sa nu coboare cerul
peste mine
cu tristete,
ca de o vreme
apusul peste zile,
ma mangaie
cu o durere surda...
si iara inima
mi-o face zdrente...

In umbra noptii
bajbai cu privirea,
ca n-am vazut demult
atatia nori,
ce imi aduc in suflet
intuneric!
Ma rasucesc,
ma rascolesc
sa ma regasesc
in departari de timp...
Mai pun o perna
somnul nu mai vine,
o lacrima o simt
cum vrea
sa pice,
iar altele la rand
cum stau puhoi!...

DORURI(impuls cultural)

E liniste
si iar au venit
doruri,
dand inapoi
file de calendar,
ma scutura de mana
vrand iara sa ma duca,
pe dealul unde inima
mi-o ia la vale,
prima iubire
in mine inflorea,
pe la apusul
unde
incepea rasaritul,,
cand degetele
imi curgeau spre ceafa
apropiindu-ma usor
de
primul sarut...

In seara asta
amintirile ma duc
acolo unde nu aud
batai de ceas,
unde sunt iara fericita
si ma las
pe umarul acela
ce azi,
nu-mi da ragaz...

Si-n oazele din vis
tot rascolind
trecutul,
tocmai adunam
iubirile in minte,
si-mi bandajam
sufletul facut franjuri...
Pendulul din perete
mi-a adus prezentul...

silvia



silvia

COPILARIE (negrupealb)

Curg potecile din deal
cu dorul meu
plin de macesi,
cu talpile prafuite
si genunchii copilariei
juliti...
Si pling norii
cu lacrimi de copil
mare,
departarile cu liene
ce ma azvarleau
in chiote de veselie
si-n jocul de-a pitita,
dupa flori de soc
ce-mi aduceau noroc,
ca buzunarele le-aveam
pline cu nuci
si mure dulci...
si hohote de ras
de-obrajii mei patati
si raul rece
in care cu sfiala
stamparam lesinul
ce ma dogorea
de sete,
in malul cu izvor
ce ma trezea
la viata...
De care si acum
ades mi-aduc aminte,
de radacinile crescute-n
mal
ma agatam spre  culme...
pe unde-am lasat
urme,
de pasii ce uneori
se intepau cu maracinii
anilor desculti...
Copilarie, ce mul;ti
au mai trecut
de-atunci!
mi-e dor de tine,
mi-e dor de lunci...

silvia

MUZICA (negru pe alb)

Nu mai simt nimic,
durerea ramane singura
cu durerea ei...
Tristetea
are lacrimi.doar
de fericire.
Peste prapastii
curcubeul ma cheama
la o aventura
spre cer,
cu popas
pe fruntea soarelui
si privesc,
cum
sunetul ei
invarteste raze, dansand
pe pamant!

Minunea lumii
muzica!
Aduce luna aproape,
imi face hamac
intre stele
si-mi da putere
sa masor lumea
la brat cu solfegii,
uitand ca timpul
lasa
in urma, amintiri...

silvia

ESTI AICI (negru pe alb)

In clipa asta
n-as vrea sa mor,
esti aici
si de-as putea
as pacali viata,
sa ramana mereu
primavara iubirii
cu raze in jur
dansand,
vantul strecurandu-se
printre ele,
mangaindu-ne
obrajii
cu sarutul, soarelui!

Cat de frumos,
cand inimile bat
la unison,
intre noi si cer
zburand soapte
de toate culorile...
Iar eu ma pierd
in lumina albastra
din ochii tai,
plutind pe valuri
si de pe maluri
curg,
arome de macesi...

silvia

FRUMOASA... TOAMNA!

Am ras de mine
cum cautam
norocul,
ce ma punea mereu
la incercare...
Si nu-mi vine sa cred,
"fireste, era un vis"
dar cand m-am trezit
era tot ascuns!

Si-am supravietuit
numai ca,
am fost tot timpul
in cautarea lui...
Devenind acum
o Doamna
ca o frumoasa toamna,
ce nu si-a pierdut, mirosul...

silvia

CAND PLUTESTE, SECUREA! (negrupealb)

Tristetea s-a ascuns
cu gustul ei
amar,
in seva unui trunchi
cu inima bolnava...
(Frumos era la chip
cu floare la ureche...)
dar cui ii pasa
acum,
ca nu are pereche.

De asta au fugit de el
prietenii...
Si dusmanii,
ii sunt tot mai aproape!
Secerandu-i pamantul
de sub picioare,
de nu-ti vine sa crezi
ca
a fost odata, om!

Cand a cazut,
a rasuflat usurat,
ca i-a facut cadou
pamantului
si cerului, deopotriva...
apucand sa spuna
atat;
"Mi-as dori
sa nu stiti niciodata,
cand pluteste, securea"...

silvia
"

HOTAR (negrupealb)

Si tocmai
cand desenam
sarutul
pe geamul aburit,
l-am zarit
printre buzele
imprimate pe sticla,
singurul hotar
dintre doua inimi
care,
una batea de iubire
iar cealalta de, graba...

M-am rugat
de lacrima mea,
sa nu faca risipa de
plans,
sa ma ajute
sa descurc dragostea
de nepasare,
fereastra sa o sucesc
spre rasaritul
meu,
findca dragostea lui
a apus!

UNEORI DRAGOSTEA... (negrupealb)

Am invatat de la
inima,
ca uneori dragostea
se masoara cu pasul...
Mi-a spus-o
pamantul,
ce scrasnea de durere
sub tocurile mele,
alergand, s-o gasesc!

Si ochiul stang
s-a vaitat,
ca la auzit pe dreptul
batand mai tare
decat
ceasurile vietii,
jumulindu-si genele
de disperare,
cand nu  o vedea...
Auzului
nevenindu-i sa creada
ca de cate ori
batea toaca bisericii,
era pentru, altcineva...!

SINGURATATEA (negrupealb)

Am fost mereu
singura,
dar te-am gasit
in sufletul unei pasari
ce-am inchis-o
intr-o colivie
altfel,
zarea iar fi deschis
aripile,
disparand
in departarile timpului,
iar eu, un melc
ce lasa urme prin
singuratate...

Totul mi se parea bine
cand
cineva mi-a spus
ca asta-i egoism
si-acum,
se pierde... un punct
ce trage dupa el
sfarsitul de zi...
scufundand iluziile
in noaptea cerului!

Si ma intorc
trista
in cuibul unei lebede
ce si-a parasit
puiul,
in sufletul meu!

silvia

DE-AS PUTEA...(negrupealb)

Binele si raul
mereu in balans
atarnand cand unul
cand altul
de firul,
firav impletit!
Si mereu darnici
sa-ti de-a de baut
cand venin,
cand un pic de dulceata...

De-as putea
as escalada cerul
intre moarte si viata,
ca un artist singuratic
sa pasesc,
cu picioarele desculte
pe clape,
Dumnezeu sa ma auda...
Si ce-ar fi
sa ii spun,
"ce rost au toate astea"
cand stapan este El
pe-a mea viata,
eu fiind
doar un suflet, supus!

silvia

SUSPINUL...(negrupealb)

Am sa tes
trepte de scara
in timpul meu
intre astazi si maine,
sa-mi agat acolo
amintirile...
si ziua de ieri,
in mana cu o ramura
din salcia plangatoare,
peste care
lacrima mea
sa planga cu suspinul
mieilor...
sa se auda
pana la ferestrele
cerului,
(cand vede ca a mai ramas
putin ata , pe ghem!)

silvia

MI-E FRICA... (negrupealb)

Cand vei auzi
in noapte,
ochii mei plangand
si de-ai sa vezi
sufletul meu,
stand intre zabrele
cu frica-n san
de moarte,
sa stii ca urla cainii,
viata mi se zbate,
vad cum cucuvelele
sinistre
aduc bisericile,
tot mai aproape!

Sa nu ma parasesti
cand ielele
ma bantuie la geam,
cand zbor stafii
pe aripile lor,
cand liliecii
omoara cate un
dor,
iar eu de teama lor
m-am ghemuit
in mine,
dar nu am loc
de inima...
Si mi-e frica, sa mor!

silvia

NUMAR...!(negrupealb)

Curg izvoarele
in cantecul primaverii...
Pe-o aripa
Dumnezeu a pus
zborul ingerilor,
ce coboara lin!

Printre zabrelele cerului,
trag cu ochiul
sfintii
dand norii la o parte,
iar eu ma agat
cu parul de muguri...

Au inviat iar fluturii,
o raza cade pe pamant
unde tocmai,
mi-am pus o dorinta
la dezghetat...
Randunica fericita
cu-n fir de par,
isi leaga in cuib
puii...
Pe ganduri, eu
numar
a cata, primavara!

silvia

CAND O FI SA PLEC...( negrupealb )

Coboara ingerii
sa bea apa din rau,
prilej de bucurie
pentru muguri!
Iar eu am lasat, toate lucrurile
care
mi-au placut in viata,
pe mal m-am asezat
intre dor si speranta,
si-am inceput a fredona
un cantec,
ca poate unul
m-o vedea la fata !

Am adunat
faramele de lacrimi,
le-am strans buchet
in snur de papadie...
Iar stelele sau strans
ca niste cate
pe-un colt de cer,
susotind curioase
de ce
am sa ma vait!
..............................
Eu nu le spun decat,
ca cerul
e prea-nalt,
iar cand o fi sa plec...
Sa-mi spuna doar,
pe unde
sa o i-au,
ca
pamantul e prea lat!

silvia

COPIL DIN FLORI !

La marginea pamantului
pe seara,
plange copil din flori
ca-i deocheat...
O baba il scuipa
dar cu dispret,
tragandu-i mama de cosite
ca-i ocara...
.....................................
Copil balai
cu sufletul ,in gene,
padurea-i facu leagan
din liene,
mieii l-au lins pe frunte
si l-au hranit
cu muguri de pamant...
Cu parul ca de nuc,
s-a infratit
cu-n pui de cuc...
...............................

L-au insotit apoi
cu tot alaiul,
pana in lume
sa-si caute mama...
Un elefant
din trompa a racnit
ca licuricii,
drumul l-au gasit!

Si greierii au facut
concert de gala,
furnicile
i-au dus de zestre-un pai
sa-l faca fluier,
cand va privi o floare
in gradina...
Sa-si aminteasca,
padurea suspina!

silvia!

DRAGOSTEA (negrupealb)

Pe-o banca sub stejar
cineva si-a uitat
dragostea!
Cu inima imprastiata
pe vopseaua ruginita
a timpului,
plina de suspine
ca va muri, singura!

Bajbaind
se-asaza langa ea
cantaretul orb,
cu coardele viorii
acordate de curcubeul
din privirea sufletului...
Simtind-o trista,
i-au desenat cu sufletul
un solfegiu
si ochii ei mari,
au inceput sa zambeasca
printre gene!
Notele
alunecau pe portativ
si una dupa alta
le aduceau inapoi
fluturii!

Florile s-au ridicat,
lebedele s-au apropiat
de malurile iubirii,
lacrima apei
a curs
pana la nori ,
iar dupa stele
priveau
copiii de ingeri
mirati,
de cum au venit pe lume!
Apoi au strigat
"din dragoste"...
Si dragostea, s-a luminat la fata !

silvia

IUBIRE PERFIDA! (negru pealb)

Se strang in suflet
munti de lacrimi,
ce-o i-au la vale
cu cantecul de leagan
ce-a infasat sperante...
Intunecate ceruri,
involburate mari
de disperari..
Dar cui ii pasa oare
de blestem!

Ca cine-a inventat
pe lume dorul,
nu s-a gandit
la crapaturi de cer,
din care curg, adeseori
dureri,
ce te intind
ca rama peste prag
cerand, dorind,
urland cu brate-ntinse...
Iar dragostea perfida,
iti zambeste larg...!

Si de nu ai putere
sa treci peste...
Tot alergand
pe drumuri paralele,
cu degetele
inclestate-n vise
nepermise,
in veci ramai un suflet
amputat
cu versul desirat,
tot fredonand refrenul
din revers...

silvia

SI AMANDOI... (negrupealb)

Am auzit un plans
la colt de lume
si-un ras am auzit
la cap de viata...
In felul lor
isi spuneau pasul,
ca pentru amandoi
la cap de trepte
era nevoie de
speanta!

Un prunc plangea
ca il asteapta viata,
iar celalalt,
nascut de mult,
radea nervos c-a petrecut...
si ia trecut...!

Si amandoi avu
parte de cantec,
in legea lui un preot
ia-nmanat...
Pe unul lumii,
lacrimand o mama!
Pe celalalt...
razand ca a scapat,
cazand o stea!

silvia

INIMA NEBUNA!

L-as intreba pe Dumnezeu,
de ce a pus omului
inima?
ca de-as putea
as da-o-n scimb...
si patru ochi, de as avea !

as corecta greselile-ntr-o
clipa,
nu as mai face
de suflet risipa.
pe drumuri drepte
strambe
nu conteaza...
as apuca
insa nu pot de ea!
ma crezi?

as da-o zau la scimb
cand ii e dor,
se zbate
si tresare, de departare...
o ia in salturi
nu vede garduri
gata sa iasa...offf!
..........................
Inima lasa ,
de nu-mi dai pace
pe jar te-oi frige,
cand ai sa-l vezi,
ce te-oi mai frange...

silvia

IUBIREA E IUBIRE...(negrupealb)

Azi am gasit o inima
printre ronturi de flori,
zacand insangerata
ca nu-si gasea
parfumul...
Imbratisand pamantul,
spunand ca nu-i de-ajuns
in plans,
iubirile au doar, mirosul lor!

Nu-mi cere sa te mint
floare de mac,
chiar de imi semeni
si de-ai vrea,
sa-mi fii alaturea
o viata...
Tot te-as trada.
iubirea e iubire
...fara vindecare
si doare!

Tu pari a fi facuta
pentru campuri...
Mai bine fericita
printre spice,
la mine suferinta-i
inceputul
si de nu va veni,
nu vor fi boabe-n grane
atatea lacrimi...!

silvia

CALATOR PRIN VIATA !(negrupealb)

Carari
prin vise
mi-a facut destinul,
facandu-si loc
cu vaslele din ani,
surpand sperante,
curmand increderea
in mine,
ca n-am sa ma las pagubasa-n veci...
Si uite cum
m-am inselat amarnic,
cu valurile
care tot vin contra,
eu nu mai pot lupta
ca-s reci!

Am fost un calator
pe multe drumuri...
Si pasii mei plang urme
ce-au ramas,
acum incatusat
mi-e sufletul si gandul
cu lanturi ce
din legatori,
putine zale cred
c-au mai ramas...

L-as intreba pe Dumnezeu
dac-ar fi cu putinta,
nu mi-e destul
ca radacinile
ma dor?
De ce sa-mi planga viata
si eu sa plang
de ea,
de ce mi-e ata
tot mai mult
suptire!
Ar rupe-o si un fulg
de s-ar prinde de ea !

silvia

MISTER (negrupealb)

Astazi
inconstienta
am rupt o floare!
Si a plans sora ei
ramasa singura in trunchi,
o zi dac-as ruga-o
in genunchi,
tot nu ar fi de-ajuns...
s-a ofilit de plans,
iar sora ce am pus-o
suspinand in glastra,
a plans-o si mai mult
apoi, s-a stins!

Si cate flori
pe trepte de biserici,
las lacrimile lor
la cununii!
Iar altele murind
cu cel
care s-a dus...
Eu vinovata ma inec
in plans,
acum cand ma gandesc
cat de usor
sa rupi o floare,
ce ti-a zambit frumos
sub al ei cer...!
Ma-ntreb
de ce in viata
atata mister,
ca intr-un fel s-au altul
si flori si pomi
si pasari...
Inlacrimate pier!

silvia

PRIMAVARA, PRIMENITA-N VERDE !(negrupealb)

Se-ndoaie ramul
dezbracat de frunze,
vantul si-a prins hamac
intre doi tei,
cand vine primavara de departe
s-o legene
usor cu dorul ei!

A revenit curata
printre trestii
tot mangaind
pe ape limpezi,
nuferi!
o lebada ii prinse
intre aripi,
sarutul
ce-i atinge nurii
albi!

Dupa ce-si trase sufletul
prin muguri,
facu o tura
sa adune vreascuri...
vantul, tot cicalind,
c-a fost cam lenes,
facu curat si-n cuibul
de sub strasini...!

Puse apoi un nor
sa-i spele fata
si chipuri noi au rasarit
sub soare!
Iar primavara primenita-n
verde,
cositele din susur de izvoare...
Iesi cu tot alaiul
de furnici
pan'la nevinovate caprioare,
sa-ntampine cu drag
pasari pe cer,
care aduc
calde raze, de soare!

silvia

CRIZA VARSTEI ! (negrupealb)

O clipa, azi
am simtit
cerul s-a lasat greu
peste linistea mea...
Ti-am privit ochii inchisi
cu teama !
Ochii astia
ce ma stiu pe dinafara
si pe dinauntru
de-o viata...
Speriata
m-am indoit o clipa
ca o sa-mi de de gol
temerile...
(ca s-au cam adunat
cifrele!)
Si din ce in ce
se asterneau in fata mea
ca doua mari
involburate!
Am alergat apoi
sa-mi prind timpul,
prizonier
in oglinda
si mi-am vazut ochii
ca doi nori
sorbind marile zbuciumate,
urcand pe cer
descarcand-ui acolo pe unde
soarta
vrea sa separe
doua iubiri...
Ce gest prostesc!
Cand m-am intors
tu m-ai privit zambind
si mi-ai spus
-Femeie, copil!
Apoi m-am lasat pe mana ta
nestiind
cum sa te mint,
ca de fapt ma gandeam, la altceva...

ARENA (negrupealb)

Soarele m-a insotit
pana la poarta serii,
marea arena...
In care sufletul meu
se lupta cu singuratatea,
unde din tribuna
gandurile,
tot aratand
cu degetil in jos,
imi fluiera singurii mei
sustinatori
speranta, dorul...
Mare spectacol
si lung!
Ai crede ca timpul
e de partea ei
si cui i-ar  pasa
daca eu cad ...
Neputincioasa
am privit noaptea
in ochi,
singura martora
a suferintei mele,
iar ea
m-a privit umila
soptindu-mi in ureche,
sa-mi pieptan parul ciufulit...
aratandu-mi
poarta diminetii.
Un inger
mi-a spalat genele
cu roua,
altul s-a retras
zambind
ca soarele ma astepta, generos!

VIATA (negrupealb)

Intra in inima mea
sa vezi
cum te priveste sangerand,
poate-i justifici tu
moartea!

Eu ii spun la nesfarsit
ca murim
pentru ca ne-am nascut,
iar ea
are aritmii
ce ma separa de liniste...

Patrunde in sufletul meu
si-aculta cantecul surd
acompaniat de bataile ei,
plangand
mereu impreuna,
ca vor fi
singure candva...!

.......................................
Trag draperiile
apoi
cu ochii deschisi
ma gandesc, cum sa-i spun
ca totul e soarta,
viata e viata, cat e...
Si ca, ce stiu
stiu doar
ca totul incepe, din pantec.

silvia

GANDURI (negrupealb)(revista singur publicata duminica 25 martie 2012 cuvinte cheie ;ganduri vise)

Ma pierd in ele
ca intro alta lume
a mea...
Sunt
un alt fel de vise
cu umbre,
ce-mi urmaresc mintea
intr-un alt fel de joc.
Uneori calde, alteori reci...
cu chipuri transparente,
neputand fi atinse!
Si peste tot
la capat de lume,
aproape de mine...
Le vad
si tu treci prin ele
fluturandu-mi o palma la ochi
vazandu-ma dusa...
-hei, unde esti!
Iar eu
intoarsa din "vis:"
tresar
-aici, ma gandeam!...

silvia

PLANS (negrupealb)

M-am gandit
sa-ti amestec lacrimile
cu sacaz,
sa ung coardele viorii
ce plange in noapte
de dor !
Si ochii
sa-i clatesc
in apa curgatoare
fara stavilar
sa nu se mai intoarca,
durerea.
Batistele
m-am gandit  sa le desir,
in timpul trecut...
Cu acul sa cos
doar inainte
tivul fericirii,
sa nu se mai destrame...

INSOMNII (negrupealb)

Noaptea alba
s-a strcurat cu insomnii...
In mine
harmalaie de ganduri,
doruri
bananaind prin intuneric,
lovidu-se de fereste
sticand somnul
piulor de randunica,
de sub stresini !

Undeva
un nou nascut
se-aude plangand,
apoi tace.
Un gand
mi-a zburat la el,
sa vad
cum il saruta ingerasii...!

Insa tresar
cand
cantecul violonistului
ma cheama iar...
Dau dorurile si gandurile
la o parte,
facandu-mi loc in geam
sa privesc
in lumina lunii,
in plansul viorii
notele muzicale,
sa alerg
pe treptele singuratatii
la inima lui,
sa-i cer
sa imparta noaptea, cu mine...

silvia

PRIETEN(negrupealb)

E mana intinsa
peste prapastii,
palma ce-ti prinde inima
si ti-o aseaza la loc,
pumnii in care-ti
curg lacrimile...
si umar de reazem!

E fortareata
in fata temerilor
din lumea ta...
si pasul,
incercand mereu
inaintea pasului tau ,
panza de paianjen...
Cand te doare
il doare mai tare,
uneori devenind
donator
daruindu-ti, viata!...

PLANGI TU (negrupealb)

Mi-am deschis bratele
la raspantii
sa nu mai treci de mine,
timp.
Sa te leg acolo
de ciutura parasita,
restul vietii mele
sa-si miste soldurule-n voie...
Sa-ti pun obstacole
pe calea mea,
sa nu te mai bucuri
cand ma vezi
invinsa!

Te-am vazut
pacalind la cantar,
la masura,
vii si pleci cand vrei
jucandu-te cu sperantele,
trisand in jocul de cuvinte
amestecat cu plans...!
lasand in urma
cenusa uscata
in lacrimi !

Vreau sa plangi
tu
de durere,
sa te-neci in rugi
doar pe intelesul tau
si genunchii sa zbiere!
Sa nu ma mai tem
de trecerea ta,
pasul sa-ti fie
domol...

silvia

ZBOR (negrupealb)

Cand cocorii taie vazduhul
m-as duce cu ei
dincolo de geamanduri...
 Si privesc,
cum dispar ca niste puncte
micsorandu-se
in ochii mei orbiti de lumina!

In copilarie
imi faceam o gramada de iluzii,
ma incordam...
vroiam sa zbor
m-i sa intamplat de cateva ori,
dar
au fost doar vise...
Se spune
ca atunci cresti,
ca de-atunci, n-am mai visat!

Acum imbratisez
cu sufletul meu randunica
si e de-ajuns
sa trec mai usor,
peste neputinta
de-a zbura...
Cand ea se-ntoarce,
ciripind
si soarele de primavara
se dezgheata, pieptanandu-si razele
in geamul pritvorului...
eu,
ma hranesc cu iubire !

silvia

POEZIA MEA(negrupealb)

Poezia mea,
esti izvor de dor
ce curge
intr-un rau de lacrimi,
intr-o mare de suflete,
intr-un ocean de iubire
cu mine cu tot !

Cand sufletul meu
cuprins de-amaraciune...
Cand uneori am stat
spate in spate
cu dragostea
si-am plecat in directii opuse,
mi-ai iesit in cale,
mi-ai dat tihna
si mi-ai dat in dar
viata mea
intr-un buchet de liliac
si flori de tei!
Mi-ai rasturnat poale de litere
sa le-asez incet,
stergand fiecare cuvant
cu-n oftat ... apoi
n-am stiut
cum sa ma bucur, de fericire !

Cand era atata tacere
ai alergat in singuratatea mea
si te-ai legat
de arterele inimii mele
cu nod pescaresc...
si m-ai facut
sa aud lumina,
sa gust vantul,
sa privesc soaptele lunii
si sa-i prind in pumni
lacrima !

M-ai facut sa vad,
sa aud detoate
si de m-a prabusit
neputinta,
ai batut la poarta
auzului meu,
iar cand eram gata sa...
ai sosit,
mi-ai adus aer
pe aripi de cocor...
Cu evantaiul plin de margaritar
si lamaita,
imi dadeai putere...!

Si chiar daca uneori
nu te-am placut
decat, eu ,
chiar daca nu ai atata valoare
te iubesc ,poezie,
Tu esti EU.
Si ca sa-ti arat cat de mult
te iubesc,
iti promit
sa mor, in  bratele tale .

silvia

NOAPTE !(REVISTA LITERARA)(negrupealb))

Mi-esti draga
noapte,
imbracata in negru satin
si stele-ti vin,
cu luceferi-n parul de smoala,
ici colo
cate un nor
cu parfum de meduze
pe buze,
putin portocaliu din apus
si-n suras,
o raza din luna patruns
ce lumineaza lopatarul
tatuat cu o stea...!

Si mi-esti draga
cand poalele curg
spre dimineata
cu broderii de rasarit!
Desi unori ma inspaimanti
cu tipetele liliecilor
din scorburile sufletului tau
si cucuvelele din turle,
cu intunecimea ta...
Cand mi-agat privirea
de coltul lunii...
mi-esti draga , noapte !

silvia

DORUL

Noaptea ,
am vazut-o zburand
cu aripi de smoala,
in poala cu stele
ajutata de iele
sa le-nsire rebele !

dintr-o data
i s-a frant zborul,
a venit norul
in aburi cu dorul
ce la supt din mare
sa-l arunce-n zare...

si iata cum priveam
cu gura cascata !
noaptea si-a infipt o ghiara
de-a ajuns la os
si dorul
a luato-n jos !

pe trepte uscate,
singura
in miezul de noapte,
curge-n mine ca izvorul
dorul !

pe  genele mele
s-au catarat liliecii,
privind in ochii holbati
de cucuvele
ce se mirau,
cum visele stateau la rand,
altele rebele...
si se vaitau
ca aproape-a venit dimineata
si ele inca
nu si-au facut treaba...

vazand
ca nu e de gluma
cu dorul,
s-au spalat intr-o lacrima
din ochiul meu,
m-a sarutat
pe tamplele reci
zicand,
ca amana pentru noaptea viitoare...

silvia

INCEPUTURI !(negrupealb)(reteaua literara)

Iti amintesti iubitule
de inceputuri ?
dragostea croia poteci
la capat de pamant,
ne cauta printre spini!
Sangerande inimi de dor
ochi in ochi,
buze-n buze
si lacrima spala picatura
ce-avea sa de-a
pe dinafara...

Iubitul meu,
la cantatul cocosilor
imbratisam somnul
in gene
cu sarut cu tot
sub acoperisul pamantului,
sfintii
trageau de noapte
in schimbul privelistei!
Din doua trupuri
unul,
scufanat
in tacerile ierbii...
iar mainile tale
culegatoare de stele,
mangaiau pe frunte
dragostea...!

VIATA(negrupealb)(reteaua literara)

Am prins timpul
prizonier intr-o clepsidra
fisurata...
zilele-mi scapa
printre degete
luand-o la goana
de-a valma
strecurandu-se printre doruri...
In urma,
urmele talpilor
de dorinti arzatoare
ramase pustii,
in care cresc
maracini fara seva
ce ma striga,
cu voci ascutite
si ma scufanda
in taisul anilor...
fara tine,
tinerete lasa !

CHIP ... DIN OGLINDA !(negrupealb)

Stiu
iti citesc in privire,
iti simt suferinta
chip frumos... dar trist
din oglinda !
Stiu
te temi de timpul
ce te izbeste in piept
zduncinand inima
si ti-e frica de clipa
ce-ti biciuie fata,
crestand urme...
De iarna ce vine
mereu alta
cu alt numar!...

Tu stii
ce mi s-a intamplat azi?
Mi-a batut primavara la usa
si mi-a daruit ghiocei
la tample!
Suparata ca nu i-am multumit
a vrut sa plece
inainte de vreme,
iar eu
m-am agatat de ea
ca de o nefericire a clipei
sa ramana.
Si mi-a cerut
cand va veni momentul...
sa-i promit
ca o voi reanvia
in poemele mele!
Cu lacrimi in ochi
i-am imbratisat, timpul
spunandu-i
multumesc pentru ghiocei!

silvia

AM VISAT...!(negrupealb)

Am visat ca zburam!
Eram cu picioarele pe pamant
si cu aripile-n cer...
Cu poale de dantela
maturam padurile
si ciucurii salului
strecurau apele...!
Peste tot
erau, ochii mei
ce priveau cu sufletul,
cristalele
de deasupra norilor,
luminati de luceferi!

Si priveam
cum mainile mele
adunau flori de colt
de pe stanci...
Pe crestele muntilor
am impletit coronita
cu care am impodobit luna!
De-as fi stiut
te-as fi luat cu mine-n visul meu
s-o vezi cat era de frumoasa,
cand isi aranja razele
in oglinda marii...!

Apoi,
m-am sprijinit cu umerii
de zidul cerului
sa fac loc, diminetii,
ce m-a privit
somnoroasa!
Iar eu,
am atins usor
un colt de nor
si i-am scuturat
putina roua pe fata
s-o inviorez
numai ca,
l-am scuturat c-am tare...
trezindu-ma tocmai cand
un porumbel alb
mi-a batut in geam
si printre aripile lui
o raza de soare, proaspata,
se juca
prin genele mele...!!!

silvia

NUMAI CA...(negrupealb)

Da
sunt bine, numai ca,
ma-ntreb
de ce nu pot sa iubesc,
cu naturaletea pasarilor...
Mi-as fi dorit
iubirea mea, sa semene
cu porumbeii albi
voltati...
sa se deschida
la fiecare bataie a inimii.
in privirile tale!
Sa fie imprevizibila
si simpla
ca ce-a a fluturilor,
fara teama
de cotiturile vietii...
Si fara sa ne prefacem uneori
ca nu simtim,ce-i suferinta,
nelinistea...
ce fac dezordine
in suflet!

Da
sunt bine, exist!
dar, pentru asta
trebuie sa iubesc
cu simplitatea florilor...
ca sa traiesc, cu-advarat...!

silvia

CANTA-MI SCRIPCARE...(negrupealb)

Tine-mi de urat
cu muzica ta, scripcare,
ca trece timpul
si eu ma infratesc, cu teama...!
Doare atat de mult
cand fluturii zboara,
pe unde iarba
imi mangaia talpile goale...
si pasarile
imi erau surori,
dragele de ele...!

Si lasa-ma
sa ma sprijin cu fruntea
de umerii tai, sa sufar
pentru zilele
ce mereu le-am inumarat
azi, maine...
dar n-am invatat niciodata
cand sa ma opresc,
sa opresc timpul
sa-l pun intr-o rama, cu geam...
si uite cum
acum privesc, cu sufletul
si iubesc doar ce vad...!

Canta-mi scripcare,
tine-mi de urat
sa n-aud clopotele
cand m-apropii de hau...
ca-mi zboara pasarile,
din suflet
si vreau sa le iau pretutindeni
cu mine...
Si canta-mi,
canta-mi, sa plang
ca doare atat de mult
cand simt ca uneori
muzica ta,
e tortura, sufletului meu!

silvia

TE-AM VAZUT (negrupealb)

De ce-ti place
sa aduni lacrimile mele...
Te-am vazut, cum le strangeai,
le-amestecai cu mania ta
si ti-ai zidit altarul fericirii...
si totul era negru,
ca sufletul tau...
iar tu ,
te rugai la icoane
invelite!
nu stiu cui, te rugai!
Iar eu, rapusa, sfarsita,
prabusita
pe intreg pamantul...
iar venele mele, secate,
au fost potecile tale!
Si nu e mult
de cand iti spuneam,
ca tu esti fericirea mea!...
In acelasi timp
ma infrateam cu pasarile!...
Acum insa,
de-as avea putere
as invata sa zbor
sa stralucesc, printre stele...

silvia

SEMAN CU FOCUL !

Am crezut
ca sunt puternica,
cum crede focul!
dar am vazut
cum flacarile lui jucause
se sting (ca viata)
sub stropi de ploaie
sfaraind!...
e ca si cum, cineva
ti-ar pune sare pe rana !
insa,
n-am inteles pana la urma
care din ele doua
sfaraiau mai tare, focul
s-au apa!...
si fumul, asemeni sufletului,
se-nalta spre cer...
si eu, de cate ori
in tacerea lacrimilor,
m-am supus durerii...

cateodata mi-am simtit gandul,
sadic, spunandu-mi,
ca daca nu m-ar durea
nu mi-as simtii trupul,
de parca suferinta
ar fi placere!
si ca, pentru a trai,
asta e tributul,
ca trebuie sa dam ceva in schimb...
cineva ne cere girul...
si ca suferinta
face parte din viata,
ne de putere, sa luptam,
sa existam!
aminteste-ti,
am mai spus candva,
pana la urma
ce rost au toate?
ca totusi,
seman cu focul,
din amandoi, pe pamant,
ramane, cenusa!...

URME...(negrupealb)

Sunt uimita
de tacerile apelor!
ce mult seamana
cu tacerile sufletului meu,
ce nu-l aude nimeni
cand urla de durere...
Ma gandesc
cate se pot intampla
intr-o clipa...
stau rezemata de stanci,
privesc apa,
o admir!
si poate chiar acum
inauntrul ei
un rechin spinteca
in dintii fiorosi,
o viata!...
Asa e in mine
cand tu ma admiri,
ca-s frumoasa...
in sufletul meu... inima se zbate
in gura tristetii,
iar retina mi-o despica,
golul ramas...
precum navele
despica retina marii,
lasand in urma, involburate ape!...
Apele insa
se-adunna la loc,
insa,
in sufletul meu raman, urme...

VIS (PARODIE) (negrupealb)

Am avut un vis
in care luna se certa cu soarele,
agitata de stele...
ca de ce o tine mereu
in umbra lui...
Ca ar vrea sa faca schimb
sa lumineze pe cer
ziua,
spunand ca a aflat
ca e democratie...
ca acum pe pamant
femeia are drepturi egale...
Iar el ia spus
asa,
- Unde ai vazut tu barbat
sa coase, sa spele...
sa legene copii !
-si bonele sunt, tot femei...
Si ia mai spus
-stai cuminte si creste luceafarul,
cu educatie...
ai grija
si vezi-ti de oalele tale,
tu vrei sa te arzi...?
Iar luna nervoasa,
mi-a aruncat mie in brate
luceafarul
spunand ca si ea
vrea bona...
Si m-am trezit speriata
intre noapte si zi,
iar soarele, mandru,
mi-a facut cu ochiul,
zambind in coltul gurii
spunandu-mi
sa trec, la oalele mele...!

(Offff
si eu care credeam
ca daca ma urc la cer ,
va fi altfel !!!)

RISIPA DE ANI !(negrupealb)

Nu ma trimete sa ma caut
in departarile mele
carora le-am apartinut
si-n care portii din viata mea
au ramas
cu zambet, cu lacrimi,
cu zile si nopti...
cu tine cu tot...
iar acum cand fac popas,
ma intreb
cu ce m-am ales
ca nu mi-ai ramas,
nici macar, tu !
Si ma intreb, viata mea,
cui apartine
de fapt
cand o parte, cine stie
prin ce cotlon al vietii tale,
sta plina de praf...
(s-au a altcuiva...)
iar eu zac incatusata de amintiri
in timpul ramas beteag...
Si ce sa-mi raspund
cand lacrimile
se sparg de pietre
cand plang
poate din cauza mea,
s-au a sortii,
risipa de ani...

silvia

ASA E-N VIATA...!(negrupealb)

Fericire vesnica !
ei as...
ne amageste doar
cu inceputul...
si de aceia , mie
nu-mi plac finalurile
si-am invatat, sa traiesc, clipa,
macar imi va lasa
amintirea...

Cand vad oameni tristi
ma gandesc,
ca si-au amintit ceva...
si le-as spune, ca e periculos
pentru suflet...
si
ca nu poti iubii,
ca nu poti plange
si nu poti fi fericit, mereu !

Probabil ca, asa e-n viata...
totul se da... si se ia
cu portia...
macar de-ar fi, mai dese
si
de-si imi plac trandafirii,
in viata mea nu ii sadesc,
ma gandesc
fericirea mea
sa nu se opreasca-n spinii lor !

PRIMAVARA(negrupealb)

Ii aud pasii
ce curg printre doua rauri...
fosnetul grabit
deretica padurea,
scuturandu-si palmele
de ultimii fulgi aposi...

A intrat in scena
zambind in coltul gurii...
Iarna grabita
i-si strange in coviltir
ultimii turturi, lipsiti de vlaga,
plecand cu renii ei incaruntiti .

Vantul si-a domolit
vanzoleala lui salbatica,
facandui o plecaciune...
norocul meu a fost ca
m-am ascuns in buzunarul lui
de la piept,
sa o privesc in ochi...
era proaspata
cu iz de izvoare, de muguri,
de campuri...
si mi-am deschis sufletul
in fata ei, sa-l purific...

Cand valetul ei vantul
a facut a doua plecaciune,
am coborat
si am sarutat-o,
pe ghiocei...

silvia

DE-AR STI...( negru pe alb)

Am auzit noaptea, spunand vorbe...
la-nceput am crezut
ca sunt ele, elele !
dar era ea,
noaptea,
se vaita ca-i stric somnul
cu vaetele mele...

Si eu ce sa-i reprosez,
ca nu cunoaste ce-i dragostea !
ca de-aia e neagra...,
ca de-ar sti ea
ca piciorul meu drept
nu-l poate urma stangul,
ca sunt anemica
ca o pasare oarba in zbor
lovindu-ma de stanci colturoase
ce dor,
ca s-au infipt
in fericirea mea !

Ca sunt pierduta
si ca restul vietii mele
s-a oprit in loc
impiedicata de deznadejde...
si am sa plang
pana ce mantia ei
va fi leoarca,
sa vad , ce-mi va raspunde
ea !

Oare imi va trimete o raza
in intunericul meu ?

silvia

TIMPUL TRECE...(negru pe alb)

Ochii sufletului meu
privesc intinsi
pe nemarginita ta frumusete...!
si ma framanta
inima ta intreaga,
goala...!
iar sufletul meu sfasiat
se lungeste
de dedesuptul pamantului,
pana deasupra cerului...
si se strange
incomvoiat de boala,
pe colturi de stele
scuturand un nor
care lacrimeaza,
curios
daca si el, cerseste iubire...!

Ce nepasare,
ce inma pustie!
timpul trece... ce pacat...
peste ani 
poate n-om fi mai buni,
poate n-om fi mai rai...
insa cu siguranta
nu atat de , frumosi...

silvia

PRIMAVARA (negrupealb)

Si iar ma cucereste
blandul soare...
vantul legana seslongul de sub tei
asteptandu-ma cu ganduri,
dorinte aparute peste noapte
si soapte...
cu trup si suflet
si inima mea,
ce se imparte florilor,
pomilor, pamantului,
iubirii...
sa ma legene-n miros
de muguri proaspeti
apoi,
sa ma-ntorc in cochilia sufletului
sa pun la pastrare
amintirile...
iar fluturii cu aripi primenite
in nuante noi
sa-mi mangaie somnul,
de primavara...!

SPUNE-MI CINE ?(negrupealb)

Tu stii cine ne-a dat dragostea?
ori la tine-n inima
n-au crescut flori salbatici...
sau nu si-au facut radacini adanci, fiorii
si n-au fost peste tot ...!

Nu ti-au fost cuvintele frumoase
si nu te-a sugrumat dorul,
cand ti-a lipsit,
vanatorul de vise !

Nu a semanat cu o zi de primavara, vara...?
si nu i-ai fost in mana,
jucaria sortii
si-ai stat tot timpul cu teama,
sa nu te scape, pe jos...?

Cand l-ai privit in ochii
ca doua rubine, mintind...
n-ai simtit taisul
in amestecul
de fericire si disperare...!

Nu te grabi, asteapta o clipa
si spune-mi cine?
sa-l gasesc,
sa-l palmuiesc...
sa-i spun ca odata cu ea
mi-a dat durerea
si junghiul...
si uneori ratacesc
prin hatisul tristetii...
si ca inima mea
are alt, instinct !

silvia

SA MOR CU TINE...(negrupealb)

La tine-n suflet
de-as gasi o cale
m-as duce,
ca pe-o alee-n cimitir,
ultimul drum...
atunci cand plangi,
sa ma hranesc din ochii tai
cu lacrimi,
sa te rezemi pe visul meu
vreodata de esti frant,
sa rad cu tine-odata
si s-ascult,
cum pasii te duc
si te aduc...
iar noaptea sa stau treaza
sa veghez...
sa te ajut,
sa impletesti la vise...
si sa te-aduc-napoi
de te rapesc...

Iar ziua sa alung si fluturii
din geam...
sa furam timpul
si anotimpul plin cu flori
iar cand o fi sa mori
pe coapsa ta sa vina primavara
si razele sa arda ratacite...
la poale lungi
si trenele cu creste
sa mor si eu cu tine,
 sa daruim pamantului, un trup,
iar sufletele,
sa rataceasca printre stele...
de-un colt de semiluna
sa agatam speranta,
poate-om traii in cer,
tot amandoi...!

silvia

E STEAUA MEA...(negrupealb)

La altarul pamantului
plange o stea,
pe trepte lacrima
din seva ei a curs...
pe zidurile reci
sfinti-s strapunsi
si-n strana sta uimita, disperarea,
ca dragostea
care ii dadea viata...
s-a dus !

Puterea vlaguita pic ci pic
si tot, este nimic...
si sufletul , agonizand in vise
se zbate acum
in hamurile mortii,
iar biciul tot mai pliciuie
un pic....

Ca unde nu-i iubire,
nu-i speranta
cand intr-o dragoste
nu-s pasii amandoi,
pe scarile altarului din suflet
plange o stea ... e steua mea !

SILVIA

LEGI NE-SCRISE !(negrupealb)

Cand printre ramuri
vantul se-ncalceste
troznindu-le de ciuda,
ca norii au aparut,
cu fulgerele ce saruta marea
aducand ploaia...
si-atunci tot sufla
zicand,
-eu ce sa mai usuc!

Si daca toate-ar fi davalma...
si daca soarele...
si daca noaptea si ziua
si muntii...
si tot ma mir
de legile ne-scrise,
oranduiala vietii pe pamant !
atat cat trebuie,
sa fie vant,
sa fie soare...
toate cu rostul lor
si pe deasupra, sa fe omul
si omul pereche,
sa fie dragoste,
sa fie inmultire...
viata si moarte, lacrima si dor
si stele care cad...!

silvia

VIATA

Spunea ca ea din leagan
se tot roaga,
cu plansul unei inimi
mituita de aura de sfinti,
de ceru-nalt,
de soarele cu dinti...

Si tot a biruit
luptand si contra valurilor reci,
cu inimi seci,
cu demonii pamantului
cu parul incalcit
ce si-au dorit,
viata, sa fie-a lor
cu tot cu infinit...

Ispita incercand s-o cucereasca,
de cand e lumea
pacatul atragand,
trupuri in golicuinea lor
spunand,
ca vesmintele ce-au acoperit lumea
Evei, nu i-au placut...

silvia

NU PLECA (negrupealb)

Cum s-a scimbat!
cum clipa asta...
si ce ma fac!
Pe buzele mele, danseaza cuvinte,
de ruga... nu pleca,
nu ma dezbraca de fericire,
nu ma goli...
si nu infige privirea in mine
e dureros !

De ce lasi ingerii
sa ma mangaie de boala
si invers !
nu-i de-ajuns...
la noapte luna, va plange
de dorul dragostei,
ce ne dezbraca,
pe-amandoi...

TU VINO IAR,(negrupealb)

Din care vremuri ai rasarit
cu chip de inger
s-au de demon!
sa fii in viata mea un ghid,
iar cand te-ascunzi in labirint
sunt oarba, surda...
si pipai in paduri un ciot
sa ma asez
fara nimic,
ca-s goala toata si astept
si n-am baston, sa ma ridic !

Tu ai zidit in mine dorul,
in iris ramuri de macesi,
in care lacrimile-s muguri
ce curg in rauri, cand nu esti...

Si cand revii
in mine vii cu primavara
si-n valuri, valuri, ma arunci
atunci cand ne saruta marea...

Iar de nu vii, toamna-i pustie
de seceta verii arzande...
tu vino iar
si vezi pe unde
mi-e dor, mi-e drag,
iubesc si mor...
c-atunci cand vii
iar intorci ceasul
tic, tac...
inima mea, tot intrecand
secunde ...

silvia