Cand vine seara
cu pieptul lui dezgolit,
după ferestre
ard încătușate dorinți,
inima+i întrece galopul
lui Sânger,
iubirea o scoate
din minți...
*
doi fulgeri cad
prin geamul aburit,
orbind priviri incremenite+n
nerăbdări,
porii zvâcnesc
captivi în așteptare,
el pe cearșaf
se intinde+n nepăsare...
*
picioarele+s tot reci
de când pe pietre
veșminte cad
pân la intimitate,
căzut pe pat
în somnul fără vise,
fără a ști
ca+n spatele ferestrewlor închise
îl vrea, îl vrea...
în doruri nepermise...
.........................
când s+a întors
în suflet nepereche,
în urmă
o ușă scârțâi din balama,
a alergat
dar când era să intre
doi nasturi încuiați
ce rămaseră...
căzură jos
când ia descheiat
ea!...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu