M+am așezat
la umbra cerului
sa+i ascult liniștea,
acum când razele stau la rând
să le sărute soarele
în semn de Noapte bună!
și mi+am pus capul
la margine de pământ
printre mormane de vise
și speranțe...
uitate de nu știu cine,
să fiu cât mai aproape,
între noapte și zi
să văd,
să aud,
să simt rostul lor...
cu o mână
îmi așez părul,
iar cu cealaltă
le fac plecăciune
în parte,
să nu uite că exist...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu