Când mă gândesc
că te-am iubit
cu toți porii...
și se vedea clar,
numai eu eram captiv
intr-o dragoste
fără sens,
tu
împărțind zâmbete peste tot,
lovind trotuarul și mai tare
cu flecul pantofilor
sati fie simțită
prezența,
mișcând șoldurile
mai mult
și mai provocator...
când simțeai ochi holbați...
neștiind nici ei
nici eu
că după ce
îți hrăneai egoismul
deveneai
distrugătoare de inimi!
și am picat eu
deși acum mă mir
findcă nu m-am născut orb,
nici surd,
nici prost
și nici urât...
dar
neștiind că există
ochelari de cal...
mi i-ai pus
tu știi când
poate în somn,
poate când mă mințeai,
poate...
crezând că îți țin
la infinit,
intr-o zi
mi-am dat seama
că în spatele asa zisei
iubiri,
erai tu
distrugătoare de inimi!
iar acum
după ce m-am fript...
vreau să mulțumesc
prietenilor
care m-au ajutat
cand era aproape sa...,
să fac ordine
intr-un suf;et
încărcat de regrete
și am puterea sa-ti spun
Îmi pare rău
pentru tot ce a fost.
când atâta viață
e în jur!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu