Când stelele dorm
eu te adun sub pleoape
până la ultimul fir,
la ultimul zâmbet,
ultimul gând,
plâns,
cu cer cu tot...
*
intr+un târziu
printre genele mele
simt ingerii buni
culegând lacrimi
încet,
fără foșnet,
să rămâi acolo,
stăpân a toate
și peste sufletul meu!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu