Peste locul unde jucam
leapșa
s+a turnat asfalt...
parcă mai aud tălpile mele
fericite sărind...
aș putea să sar și acum,
desenul ar fi mai frumos
și nu maș mai lovi
de pietrele timpului,
însă
nu pot singură
iar prietenii cu care
mă jucam
sunt prea ocupați
cu viața...
azi că există telefon
am făcut o poză
să le trimet...
la marginea bordurii
mi+am tras mașina,
m+am așezat puțin în oglindă
să nu am rimelul stricat
și le+am trimes pe net...
ce să îți spun
citesc la comentarii
Petruța mă întreabă
unde+i banca de lemn,
Costel caută cu privirea
gardul de blană,
iar Elena se miră
_tu ești fataaaa
cum trecu viața!!!
și pupici pe ecran se aștern...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu