E vremea furtunii
sa faca spectacol,
ce mai conteaza
o viata de barcagiu!
natura ne invita fara bilet
sa privim cum comorile ei
se dau de+a dura,
tocmai cand
de scena
era foarte aproape
vara,
pierzand speranta!
si nu as vrea sa fiu
in locul toamnei,
sa legan o barca ramasa in urma
c+o palma de vant,
sa mangai
invinsa de durere
padurea cu inima fragila
si caprioara care plange
puiul!
as vrea doar
sa fiu eu
cu capul rezemat
de stanca stirbita de traznet
sub voalul de ganduri,
sa ma intreb,
sa+mi raspund
de ce oamenii nu au putere
sa transforme
fosnetul in cantec
alinand durerea pamantului,
ce uneori ne arata
cat suntem de neputinciosi,
cand lacrima lui
nu+i deajuns sa racoreasca
suferinta!
silvia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu