La altarul pamantului
plange o stea,
pe trepte lacrima
din seva ei a curs...
pe zidurile reci
sfinti-s strapunsi
si-n strana sta uimita, disperarea,
ca dragostea
care ii dadea viata...
s-a dus !
Puterea vlaguita pic ci pic
si tot, este nimic...
si sufletul , agonizand in vise
se zbate acum
in hamurile mortii,
iar biciul tot mai pliciuie
un pic....
Ca unde nu-i iubire,
nu-i speranta
cand intr-o dragoste
nu-s pasii amandoi,
pe scarile altarului din suflet
plange o stea ... e steua mea !
SILVIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu