In noaptea de smoala
nu cred,
in noaptea de smoala
am inima franta...
Eu cred
doar in ce vad
si ma simt vie,
pe mine noaptea
uneori
ma inspaimanta!
In intuneric gandurile mele
ma biciuesc
ca spicele la fata,
de n-as lua sub pleoape
visele cu mine
si luna de nu ar fi sfetnic
sus,
eu nu stiu
ce m-as face
in noaptea de taciune
de n-ai fi tu, cu mine ...
Poate ca mi-este teama
de noaptea aceia ...
in care ma voi duce
pana la sfarsit...
Ori mi-este teama
ca ma voi trezi in suferinta
doar eu,
ca tu te-ai dus
in ea
si n-ai mai fi venit !
silvia
În noaptea de smoală
RăspundețiȘtergereCe vine domoală,
Nu mă încred.
Îmi lasă inima frântă
Şi mă înspăimântă.
Mă biciuieşte
Ca spicele-n faţă...
Dar eşti cu mine
În noaptea de tăciune,
Ne-ascundem sub pleoape
Şi-n visele toate,
Sfetnic îmi eşti,
Mereu aproape.
În noaptea de smoală,
RăspundețiȘtergereCe vine domoală,
Nu mă încred.
Îmi lasă inima frântă.
Eu cred în ce văd
Şi mă simt vie,
Dar noaptea, uneori,
mă înspăimântă,
Mă biciuieşte,
Ca spicele-n faţă...
Când nu eşti cu mine,
În noaptea de tăciune...
Să ne-ascundem sub pleoape
Şi-n visele toate,
Sfetnic să-mi fi,
Mereu aproape.
Dar tare mă tem
De noaptea aceea
Când mă voi duce...
Sau teama că mă voi trezi
În suferinţă,
Doar eu,
Că tu te-ai dus, primul, în noapte
Şi n-ai venit.