vineri, 3 februarie 2012

SI DE NU-I PREA TARZIU ...

M-am saturat de tine-mi spune, e-ul meu
si disparand in ceata deasa
tot ma duc ...
durerea e mai rau ca nu ma lasa ,
m-am saturat de mine si ma duc
sa fiu singura cuc !

La ochi si genele-s buchete , buchetele
de-atata plans si de-atata durere ...
si cine spune , ca viata nu-i scurta
vede cat se insala de m-asculta .

Pe unde umbla dor ne-mangaiat ,
pe unde zace inima bolnava ,
pe unde viata sa ingreunat
tristetea sa lipit si boala-i grava !

Si de nu-i prea tarziu sa i-au speranta
sa plec apoi cu ea , in statia in care
pe sinele de fier un tren va scartai
si poate ca imi va aduce linistita , viata ...

silvia

Un comentariu:

  1. Cum zburdă viaţa noastră pe cărare,
    Căutându-şi leacuri pentru fiecare,
    Şi pentru tine va fi unul mai fierbinte,
    Dar trebuie s-aştepţi, să fii cuminte...
    Nu te grăbi, nu sări rândul,
    eu te veghez, de-aici, cu gândul...

    RăspundețiȘtergere