FURNICUTA HARNICUTA,

Iar ma-ncanta cu arcusul
gerierele trepadusul,
de sub frunza de artar
ce-i fu strat pe sub zapezi,
sifonat dar solidar,
in acorduri de vioara
primaveri-i zambii iar...

De sub mucegai uscat
furnicuta, harnicuta,
tot scotea un ochi sa vada
daca e ceva de prada
findca iarna fu c-am lunga
gata gata sa n-ajunga
ca mai e putin in punga...

Sus pe frunza de artar
greierasu-nviorat,
se-apuca iar de cantat...
furnicuta sa-l auda
drept dovada multumire
ca in iarna asta lunga ,
i-a mai dat si lui din punga...
Furnicuta ce-a miloasa
asta vara cand cara,
el romante ii canta ...!

silvia