Nu e de vina ploaia
ca lacrimile curg,
norii s-au risipit, cerul sa luminat
insa obrazul meu, e ud !
Inima mea innabusa chinul durerii
cu fiecare junghi
ce-mi taie rasuflarea,
ne'mai putand sannoate in minciuna ta
nemarginita, ca si marea...
Uimita te privesc
cum neclintit, nici nu clipesti...
oricine-ar crede, ca-i doar
minciuna nevinovata,
sufletul te-ar cuprinde
si dragostea mea toata, dar inca
mintile nu mi le-ai luat
si nu e pentru prima data.
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu