Pe drumuri nestiute m-ai adus
unde nu bate vant si totu-i mut,
unde lumina cade tacuta pe pamant
si doar mirosul florilor, ascult!
Si ascult soarele soptind prin raze
si ascult nuferii plutind pe oaze,
ochii de caprioare, tacerea ce-o ascund,
limbajul vietii mute-mi spune mult...
Si in genunchi ascult floarea de mac
sii spun cat o iubesc, atunci cand tac,
floarea de soc ma-mbata tot tacand
si o ascult in gand...
Si ascult ziua tot pasind spre-amiezi
trecand apoi spre seara,
inalta de la pamant pana la cer!
ascult bobocul, cum ajunge floare,
tacerea sufletelor ce zboara, in eter...!
Si-n liniste eu stau si ma intind s-ascult
sub firul ierbii, tacera din pamant,
cu fata-n sus eu stau si iar ascult
cum fluturii se cheama in tacere,
apoi adorm visand ...!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu