Spunea ca ea din leagan
se tot roaga,
cu plansul unei inimi
mituita de aura de sfinti,
de ceru-nalt,
de soarele cu dinti...
Si tot a biruit
luptand si contra valurilor reci,
cu inimi seci,
cu demonii pamantului
cu parul incalcit
ce si-au dorit,
viata, sa fie-a lor
cu tot cu infinit...
Ispita incercand s-o cucereasca,
de cand e lumea
pacatul atragand,
trupuri in golicuinea lor
spunand,
ca vesmintele ce-au acoperit lumea
Evei, nu i-au placut...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu